Poporul Responsabil

Facem ce facem, şi ne întoarcem la abjecţia politicii româneşti. De trei luni, de când a depus jurământul, traian băsescu o freacă la rece. Se dă împuşcat în aripă. Chiar şi zvonurile cu boala sa îi fac bine la imagine. De fapt, tactica ciocului mic e cât se poate de necesară, pentru că are în braţe un guvern absolut incompetent, care este creaţia sa de la boc până la ultimul tembel de care n-a auzit nici dracu', gen nenea ăla de la Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei, parcă, o criză economică şi financiară care nu se dă dusă nici cu slujbe la Patriarhie şi nişte cetăţeni tot mai furioşi, care, la o adică, pot da după guvernanţi şi cu ceva mai consistent decât bulgării de zăpadă.

Evident că seceta de idei la guvernare e o realitate pe care Pulimea Sa n-o poate ignora. Dar de unde să ia idei, când el nu are dialog cu nimeni? S-a înconjurat de o mână de indivizi, nu tâmpiţi, dar în marea lor majoritate canalii, fiecare cu proiectul lui, care îi cântă în strună şi se folosesc de el pentru a-şi promova acele proiecte, politice, ideologice sau pur şi simplu de parvenire şi prosperitate personală.

Acum i-au oferit, ca de nenumărate ori în ultimii cinci ani, o nouă diversiune, cu care speră să acopere adevăratele priorităţi ale agendei publice, legate de şomaj, de scăderea puterii de cumpărare, de creşterea criminalităţii, de disoluţia statului, de corupţia portocaliilor, care au capturat statul şi-l mulg fără milă, de criza datoriilor, care ameninţă întreg sistemul de protecţie socială.

Şi atunci de ce să nu vorbim despre modificarea Constituţiei, ca să uităm de coplata în sistemul de sănătate, de schimbarea modului de compensare a medicamentelor, de costurile demente ale întreţinerii? Să vorbim, tovarăşi! De asta nici nu mă interesează elucubraţiile lui Cristian Preda şi ale altora ca el. Sunt simple baloane de încercare, lansate pentru a testa "piaţa" şi reacţia ciumeţilor din "clasa politică". La fel şi încercarea de a-l debarca pe Mircea Geoană de la şefia Senatului.

Orice scandal de aces gen este mană cerească. Inclusiv comedia aia de la Sfântu Gheorghe, cu "autonomia Ţinutului Secuiesc", care este o frecţie. Oricum acolo secuii fac ce vor şi vorbesc maghiara, pentru că sunt prea tâmpiţi să înveţe româna, nu în sensul că nu o pot învăţa, ci în sensul că sunt prea "mândri" pentru a vorbi limba fostelor lor "slugi". Doar că aşa se scufundă şi mai mult în sărăcie, şi urlă tot mai tare după autonomie, într-un soi de cerc vicios, din care elitele maghiare nu au interesul să-i scoată. Sper sincer ca nimeni să nu pună botul la o diversiune care duce tot la Cotroceni, şi poate ar trebui să ne întrebăm şi de ce de la comedia "proclamării" au lipsit jumătate dintre aleşii PCM, ăl cu iniţiativa, şi toţi cei 1700 de aleşi ai UDMR. S-or fi săturat şi ei de "proclamaţii" şi vor ceva mai pământesc: care o şosea, care un dispensar, care o alimentare cu apă, care un loc de muncă.

Luni, la Cotroceni, se va juca iar spectacolul grotesc al "consultărilor politice". Oricum nu se va întâmpla nimic concret. Doar că maşina de zgomote va fi turată la maxim, să acopere toate vocile care cer o altfel de guvernare. Şi care sunt tot mai multe, şi nu neapărat partizane.

E momentul reinventării mişcării civice în România. Ea a fost compromisă de felul în care "Alianţa Civică" s-a colorat partizan, la începutul anilor 90. Nu trebuie uitat că doar mai puţin de 5% dintre români sunt cu adevărat membri şi simpatizanţi ai unui partid politic, şi fac politică partizană. Şi că de votat votează în medie 30% până la 40% dintre cei cu drept de vot. Dar cei care doresc un alt mod de a face politică şi alt fel de guvernare sunt larg majoritari în România.

Cred că ar trebui să ne uităm cu atenţie la Italia, unde Berlusconi şi modul lui iresponsabil de a guverna au născut o reacţie civică nepartinică, "Poporul Violet". Avem nevoie de aşa ceva, pentru că şi berlusconismul, şi băsescianismul sunt eşecuri ale democraţiei, posibile din cauza demisiei cetăţenilor de la datoria lor de a cenzura derivele autoritare ale puterii. Şi acestei mişcări civice să-i spunem, de ce nu, "Poporul Responsabil".

Aici nu este vorba de ideologii, de stânga sau de dreapta. E vorba de buna-guvernare, care nu are culoare politică. E vorba de responsabila cheltuire a banului public, care nu are culoare politică. E vorba de un stat funcţional, care este partenerul, nu duşmanul cetăţeanului. Şi nici asta nu are culoare politică. Ce ziceţi? Merită să încercăm?