Voi ce consumaţi?

Deşi nu s-ar zice, am şi eu, ca toată lumea, sporturile mele favorite, începând cu lenea creatoare! Trecem! Cum n-am fost cine ştie ce practicant, excepţie făcând, în vremuri imemoriale, scrima, iar aeromodelismul nu se pune, să vedem ce mai consum din ce ne oferă canalele de sport.

Cum am mai povestit, aş fi putut ajunge mare fan al fotbalului, de vreme ce în copilărie jucam miuţe, în curtea blocului din Piteşti cu Dobrin. Pe fratele meu l-a prins flama fotbalului, la fel şi pe Cătălin, fiul meu, care este fan Steaua, şi trebuie să suporte miştoul pe care îl fac de o bună bucată de vreme, cam de când clubul a fost nenorocit de "viziunile" lui Jiji. Ghinion! Eu urăsc cu sistem sportul ăsta!

Ca orice trăitor în perioada de glorie a tenisului şi a gimnasticii româneşti, consum şi acum tenis şi, din ce în ce mai puţin, gimnastică. Tenisul rămâne mereu spectaculos, poate pentru că nu şi-a vârât vreun idiot coada, să schimbe regulile. La gimnastică spectacolul s-a cam dus, se pune prea mult accent pe tehnică, pe elemente tot mai dificile, s-au schimbat regulile de punctaj. Şi cum noi nu mai contăm în sportul ăsta, nu prea mai merită să pierzi timpul.

Evident, am rămas cu nostalgia vremurilor când câştigam titluri de campioni mondiali la handbal masculin. Acum la masculin nu prea mai însemnăm mare lucru. Iar la feminin ne înecăm, sistematic, ca ţiganul, la mal. Mă mai uit, din când în când, pe la campionatele mondiale sau europene. Şi aici se face spectacol, dar nu ca pe vremuri. Prea multe "dulapuri" pe teren, prea mult joc în forţă şi pra puţin spectacol cu mingea.

Sunt fan sărituri cu schiurile. Nu ştiu de la ce mi se trage, dar nu scap niciun concurs. Doar că şi pe ăştia îi mănâncă în cur, vor să schimbe regulamentul, şi să introducă acele corecţii de vânt şi de poziţie de start, din care nimeni nu înţelege nimic. Motivele schimbărilor sunt evidente: constrângerile de timp ale televiziunilor. O să mai vedem ce-o mai fi.

La fel, sunt fan ciclism. A început sezonul cu obişnuitele clasice de primăvară, cum ar fi Paris-Nice. E şi un mod de a vedea o ţară, fără să te duci acolo. Aştept să văd ce face Lance Armstrong cu noua sa echipă. Oricum, şi aici sunt probleme mari, mai ales legate de dopaj. Prea multă ipocrizie: etape lungi şi extrem de dificile, tururi care se întind pe trei săptămâni. Fără oarece prafuri, ca să zic aşa, e imposibil de imaginat că se poate face performanţă.

Cred că m-am vindecat de Formula 1. A devenit o întrecere ineptă, cu prea multe schimbări de regulament, în care plictisul e la el acasă. Cu sau fără Schumacher. Azi n-am rezistat mai mult de zece minute la Marele Premiu al Bahreinului.

Cam asta e la mine. Voi ce consumaţi?