Cinismul politic şi industria evavliei

O precizare şi o nedumerire. Precizarea priveşte construcţia bisericii de la Palatul Cotroceni: NU Pulea Vodă a reconstruit-o, ci Ion Iliescu. Şi a fost sfinţită la timpul ei, în 2004, de IPF Teoctist. Era gândită ca un memorial, nu ca o banală biserică de cartier. Chestia aia cu clopotele cu telecomandă şi GPS, care au gravate pe ele numele lui traian băsescu dau măsura ţopismului celor care conduc şi Biserica, şi statul.

Populismul lui Pulea Vodă, care vorbea de soluţia salvatoare a unui parteneriat între stat şi Biserica Ortodoxă: "parteneriatul dintre Biserica română si puterea politică ne duce în unitate şi în bine mai departe", a făcut dintr-un eveniment care trebuia să se desfăşoare într-un cadru discret, o uriaşă ţigănie. Mii de oameni se calcă la ora asta pe picioare în curtea Palatului Cotroceni, dornici să treacă prin altarul bisericii. Sunt tot felul de dilii, care şi-au făcut un fix din a participa la cât mai multe sfinţiri de biserici. Am văzut scene de disperare, leşinuri, oameni care-şi pierd pantofii şi hainele. A fost nevoie de intervenţia în forţă a SPP pentru a ţine lucrurile sub control.

Nedumerirea priveşte această disperare socială, care nu pare să impresioneze pe nimeni. Oameni care, în loc să-şi ia viaţa în mâini şi să facă ceva pentru ei şi pentru viitorul lor, preferă să se calce în picioare pe la biserici, închinându-se la tot felul de "moaşte". Rămâne greaţa în faţa cinismului cu care şi politicienii, şi oamenii Bisericii exploatează această disperare socială. Pentru că de la Cotroceni isteria se mută la Iaşi, la Sfânta Paraschieva.

Dacă e o industrie care duduie cu motoarele în plin în România, ea este industria evavliei. Dar ea nu ne scoate din criză, ci ne afundă şi mai mult în mocirla imoralităţii.