Scandalul Jean Sarkozy continuă în Franţa, prilej pentru o analiză a sistemului politic francez, dar şi a democraţiei, în general. Acum, că românii trebuie să se prezinte la urne, pentru a vota un nou preşedinte, este un bun prilej să ne întrebăm dacă a vota înseamnă şi a face o alegere, sau doar a confirma puterea pe care o cineva o are deja, fie că este vorba de Pulea Vodă, de Geoană, Crin Antonescu sau Sorin Oprescu.
"Votul este considerat a fi instrumentul care permite poporului să exercite puterea. Acum ne dăm seama că el este un instrument care permite să-i fie încredinţat exerciţiul puterii celui care o posedă deja. Trebuie să lansăm o dezbatere de anvergură asupra semnificaţiei votului în construcţia practicilor democratice". L-am citat pe Dominique Rousseau, profesor de drept constituţional la Universitatea Montpellier-I.
De fapt, vorbim despre îngustarea cercului puterii, despre faptul că este tot mai greu pentru cineva din afara lui să fie admis să exercite puterea doar datorită meritelor sale. Este ceea ce eu numeam "Republica de rit monarhic". Care şi-a produs un soi de "nobilime de stat", ruptă de realităţi şi surdă la vocea poporului, pe care altminteri îl invocă ori de câte ori are ocazia.
În chip de concluzie îl citez pe acelaşi profesor Rousseau: "În faţa tăcerii instituţiilor, în faţa acestei clase politice închistate, poporul ar putea lăsa să explodeze furia." Noi nu suntem departe de această explozie. Şi dacă nu ascultă şi nu înţelege vocea poporului, clasa politică îşi semnează condamnarea la irelevanţă, dacă nu chiar la dispariţie.
Pe de altă parte, poporul, generic vorbind, trebuie să înţeleagă că a vota înseamnă a alege, act care implică responsabilitate şi raţionalitate. Şi sensul binelui comun.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu