A trecut în nefiinţă unul dintre cei mai mari fotografi francezi, Willy Ronis. Un umanist, şi un om de stânga. Nu şi-a ascuns simpatiile, care transpar în felul în care îşi tratează subiectele. A ştiut să folosească precum puţini au făcut-o plasticitatea şi dramatismul fotografiei alb-negru. Reţeta lui pentru o fotografie reuşită? Răbdare, reflecţie, hazard, formă, timp. Simplu, nu?
vineri, 18 septembrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Fără ură, dar cu îngrijorare, despre viitor.
Văd că și Elveția dă târcoale NATO. Cică îi tremură anumite părți ale anatomiei de frica rușilor. Măi, să fie! Când dracu au dat năvală ru...
-
Cum e să fii Sarah Palin Dacă nu se încarcă, încercaţi aici . Merită!
-
Cele mai frumoase biblioteci Biblioteca Abaţiei Waldassen, Bavaria, Germania. Biblioteca Mânăstirii Wiblingen, Germania Bibl...
-
Poliţist, adj. Felicitări lui Corneliu Porumboiu pentru premiul obţinut la Festivalul de Film de la Cannes. Nu sunt însă foarte sigur că ...
4 comentarii:
M-ai indispus.
in Le Monde
in The Atlantic
Multumiri pentru postarea acestor fotografii! Ce atmosfera! 99 de ani . . . Quite a life . . .
Superbe pozele! Oare viata o fi fost mai frumoasa atunci? Din poze asta rezulta.
Foarte frumos, am vazut ca in week-end ne tratati cu altceva decat politica si e foarte bine.:)
Trimiteți un comentariu