Tot despre criză

S-a tot spus că această criză oferă o bună oportunitate pentru a crea o nouă ordine capitalistă, ca să zic aşa, mai ales în sistemul financiar-bancar, cel care a provocat-o. Ei bine, lucrurile nu stau tocmai aşa, dimpotrivă. Iată ce afirmă editorialistul economic al FT, Martin Wolf: " ce qui émerge aujourd'hui de la crise est un système financier encore pire que celui qui l'avait provoquée. Les survivants forment un oligopole de monstres financiers trop gros et trop interconnectés pour sombrer. Et ils ont gagné. Non pas parce qu'ils sont nécessairement les établissements les plus sains, mais parce que ce sont eux qui ont reçu les soutiens les plus importants. On imagine sans peine comment ils vont se comporter quand on considère tous les dispositifs qui incitent à la prise de risque."

Avem deci o situaţie mult mai proastă decât înainte, pentru că, sincer vorbind, nu s-a mers la rădăcina problemei, dintr-un motiv foarte simplu: dacă s-ar fi făcut acest lucru, s-ar fi pus în discuţie legitimitatea şi unicitatea sistemului capitalist. Adică dogma. Şi atunci? Păi, cum spuneam şi ieri, cârpim şi ne rugăm Celui de Sus să ne ferească de şi mai rău.

Wolf spune că, dacă sistemul bancar a devenit şi mai mare şi mai greu de falimentat după această criză, iar economia globală în şi mai mare măsură prizoniera lui, şi dacă nici o soluţie structurală nu apare la orizont, trebuie să găsim alternative.

Prima ar fi creşterea capitalului propriu al băncilor(sau reducerea volumului de credite pe care le pot acorda, zic eu), pentru că, azi: "les grands établissements financiers opèrent pratiquement sans aucun capital : aux Etats-Unis, le ratio d'endettement moyen des banques commerciales était de 35 pour 1 en 2007 ; en Europe, il était de 45 pour 1. C'est ce qui permet en toute rationalité aux actionnaires de jouer le tout pour le tout avec les résultats que l'on a constatés."

Deci băieţii ăia nu au practic bani, deşi dau credite în stânga şi în dreapta, fac profituri uriaşe, dar şi distrug valoare! " Laisser les établissements financiers être gérés dans l'intérêt d'actionnaires qui n'apportent que 3 % des fonds destinés à être prêtés est pure folie. Et essayer d'aligner les intérêts des gestionnaires sur ceux des actionnaires est encore plus dément. Vu leur structure capitalistique actuelle, les grands établissements financiers sont une véritable incitation à jouer avec l'argent des contribuables."

Bun, şi cât de mari trebuie să fie fondurile proprii ale instituţiilor financiare? Nimeni nu ştie. Răspunsul cel mai des dat este: mult mai mari decât acum. Şi mai e o problemă: sistemul bancar paralel, care nu este supus nici unei constrângeri. Acest sistem este total netransparent, şi următoarea criză de la el ni se va trage, fără îndoială.

Citiţi aici tot editorialul, în franceză, că n-am abonament la FT, şi nu pot da linkul în engleză. Oricum, nu văd guvern sau entitate de reglementare naţională sau internaţională care să se grăbească să facă ceva împotriva acestor riscuri, deşi ele se cunosc acum foarte bine. De ce ? Simplu: măsurile impun decizii politice, iar politicul şi-a pierdut autonomia, este deja cumpărat de aceia împotriva cărora trebuie să acţioneze, prin impunerea unor noi reguli de funcţionare. Aşa că la următoarea criză se va umbla iar la puşculiţa banului public, iar când puşculiţa se goleşte, se pune în mişcare tiparniţa de bani. Cine plăteşte? Proştii, ca de obicei! Care cred că trăim în cea mai bună dintre lumi!