E unu', Tapalabă, la HotNews. A lins-o în cur pe Monica Macovei, şi a dat din greu, "pe surse", informaţii din dosarele care îi priveau pe politicieni, pe vremea când freca ceva pe la Ministerul Justiţiei. E un soi de extremist, care face paradă de moralitate şi de principialitate, el fiind, prin tot ce scrie, profund imoral şi paralel cu principiile.
Idiotul ăsta vine acum să-i acuze pe aceia care nu împărtăşesc punctul de vedere al celor de la "Oxford Analytica". Dacă se oprea la acuze, mai treacă, meargă! Dar trece la jigniri. Ceea ce este inacceptabil. Aşa că, bă labagiule, ia de aici! Tremuriciul oilor îl are fiul lu' mă-ta, care şi-a luat-o la labă până la cretinizare! De când trebuie să înghit pe nemestecate, boule, tot ce scriu unii şi alţii? Nu mai am dreptul la opinie, într-o democraţie? Trebuie să fim toţi uniţi în cuget şi-n simţiri?
De când atitudinea faţă de Traian Băsescu a devenit criteriu de validare? Bă, pulă bleagă! Câtă vreme ziarele alea care-l critică sunt cumpărate, şi la televiziunile care-l înjură se uită lumea, înseamnă că ele răspund unei nevoi sociale. Tu ce-ai vrea? O nouă "Scânteia", la care să fim toţi abonaţi, şi două ore de omagii Marelui Machitor la televiziuni?
Dacă n-ai aflat, într-o democraţie există şi libertatea de a nu merge la vot. Nu televiziunile şi ziarele sunt de vină pentru absenteism, ci lipsa de alternative. Dacă n-am de ales, ce să fac? Să-l votez tot pe Băsescu? Până peste poate! Ia hai sictir!
8 comentarii:
Chiar că vă lasă nervii... (nu că n-aş înţelege).
Dar nu v-aţi înfuriat pe greva ilegală a magistraţilor!
Prietene, Justiţia este o ficţiune în România. De ce m-aş înfuria pe o ficţiune? Şi apoi, cred că sunt unii care au căutat greva asta cu lumânarea. Şi cum am un profund dispreţ pentru ei, stau în banca mea. Nu ne-am împăcat cu gândul că totul costă, inclusiv actul de justiţie? Foarte bine! Să aştepte ei să facă cineva muncă patriotică.
Sigur, dacă ai procese, faci spume. Dar poate e şi o lecţie pentru toţi: "să moară şi capra vecinului" costă, la rândul ei! Poate învăţăm să facem alegeri mai bune...
imi dai voie sa'tzi zic vreo doo de dulce ?
aru !
Zi-mi, frate! Da' vezi că talibanu' nu doarme!
Tapalaba e limbut sau limbist?
mister imi place stilul tau, iti citesc blogul chiar daca am avut noi contre pe tema hitler-stalin si daca au fost egali in fata istoriei sau nu.
las la o parte subiectul tau de azi pentru ca vreau sa iti atrag atentia asupra altuia aproape la fel ca asta: Patrasconiu (ex-Cotidianul).
omu asta e sub orice critica. in primul rand pe surse a aflat cum ca TB ar avea ca slogan "AVEM TREABA" si il repeta ca un papagal la fiecare postare fara nici o logica. i-am scris si l-am contrazis cu argumente pe diverse teme si tot el ma jigneste si imi inchide comentariile; sta numai cu gasca lui de limbisti. se pupa intre ei desi baietii lui arunca cu rahat in restu ceva ce nu ai vazut si folosind cuvinte tari. daca eu as fi vorbit asa huh doamne ce low life ma scoteau.
eu nu am facut propaganda pt nimeni doar l-am contrazis cu argumente si vorbind frumos
my point: daca ii lasam asa ne trezim iar cu TB
ce e de facut cu astia? ca tot ei sunt intelectualii (ma rog cu impresia asta traiesc ei)
Totuşi, Iustitia:
Tragedia este următoarea: „Simplu. Dacă preşedintele are coeficient 15, iar un parlamentar 14, la magistraţi coeficientul cel mai mic este de 2,5, iar cel mai mare, în jur de 10“. Deci, aţi priceput? Statul de drept începe de la coeficient 14 în sus, dacă e coeficient 13 e nasol, iar la coeficient 10 e lovitură de stat. Dar FMI... – îndrăzneşte reporterul. „FMI nu a cerut lichidarea puterii judecătoreşti“ – se enervează doamna Pivniceru. Deci, la coeficiente de la 2,5 la 10 se numeşte lichidare. Acum pricepeţi? Nici eu.
„Legea asta nu respectă principiul drepturilor deja cîştigate“ – devine doamna Pivniceru furibundă. 300 de milioane trebuie să plătească Ministerul Justiţiei sporuri restante. De euro. Judecătorii sînt în grevă pînă atunci. Cum au cîştigat aceşti bani? Simplu, au dat o lovitură de stat, după logica doamnei preşedintă a Asociaţiei Magistraţilor din România. Politica de salarizare o face guvernul. Încă din 2000, magistraţii primesc spor de stres. Era pe cînd salariile erau mici, deci s-a făcut o şmecherie. Au primit spor de stres. Toţi. Indiferent dacă eşti stresat sau nu, iei spor. E, de fapt, un spor de venit la serviciu. Dar atunci ce mai este salariul? Cam aşa s-a gîndit şi guvernul. Cum salariul magistraţilor a crescut masiv în ultimii ani, sporul a fost tăiat. Magistraţii au dat în judecată guvernul, şi-au judecat singuri cazurile în regim de urgenţă. În mod cu totul neaşteptat, au cîştigat. 300 de milioane de euro.
Cum am ajuns aici? Justiţie independentă. Atunci a părut o idee bună. Era pe vremea cînd Rodica Stănoiu era ministru. În mod tradiţional, ministrul Justiţiei era şeful magistraţilor. Salariul, cariera, disciplina se hotărau la guvern. Avansau cei servili. Nici „cîr“ nu ziceau în faţa politicienilor. Singurii corupţi raportaţi la Bruxelles erau naşii de tren şi Păvălache. Ce era de făcut? Independenţă. Facem republica magistraţilor. Facem CSM ales de magistraţi (iar diavolul se ascundea deja în detalii, numai şefii de instanţe puteau candida, a ieşit cine trebuia. A fost ca şi cum după Revoluţie am fi pus în lege că numai membrii Comitetului politic executiv care i-au pupat mîna lui Ceauşescu în 17 decembrie pot candida la Preşedinţie). Să recunoaştem totuşi, a fost un progres: am înlocuit dinozaurul Stănoiu cu mulţi dinozauri mici din sistem. Justiţia s-a privatizat, dar nu aşa cum visează Dinu Patriciu, ci prin metoda MEBO: justiţia a devenit proprietatea salariaţilor. În cazul justiţiei, CSM a ţinut loc şi de directorime, şi de sindicat, iar falimentul e unul moral.
-- din DILEMA VECHE, Republica magistraţilor a eşuat – facem alta sau o spălăm pe asta?
atunci considera ca tzi'am zis !
Trimiteți un comentariu