Ieşirea din scenă

Înţeleg că ieri, la şedinţa grupului parlamentar al PSD din Senat, Miron Mitrea s-a dezlănţuit împotriva lui Mircea Geoană. Cred că a rezultat o frumoasă colecţie de guri căscate de uimire. Presa vorbeşte tot mai insistent despre posibila sa retragere din cursa prezidenţială, în cazul în care Sorin Oprescu se decide să candideze. Azi, la Craiova, la festivitatea de lansare a producţiei uzinelor "Ford", a avut loc o mică ciocnire între Geoană şi Băsescu, în stilul obişnuit al celui din urmă. Este evident că mai toate-i merg de-a-ndoaselea!

Nu ştiu dacă Geoană se va retrage sau nu din cursă, în favoarea lui Sorin Oprescu. Nu ştiu dacă îşi joacă sau nu viitorul politic. Două lucruri trebuie spuse în ceea ce-l priveşte pe Mircea Geoană. Primul, şi cel mai important: eşecul său, pentru că despre un eşec este vorba în cazul mandatului său în fruntea PSD, nu este imputabil atât lipsei sale de experienţă, cât mai ales lipsei sale de legitimitate. Modul în care a obţinut şefia partidului se răzbună acum. Al doilea lucru care trebuie spus despre politicianul Mircea Geoană este acela că nu a fost purtătorul unui proiect, de aceea nu a reuşit să mobilizeze partidul, un partid care a cunoscut în ultimii cinci ani o adevărată hemoragie de membri, şi din vechia gardă, şi din rândul tinerilor.

PSD se află, ca şi PDL, de altminteri, într-o stare de slăbiciune extremă, din cauza modului în care este gestionat. Structurându-se, după 2000, doar ca un partid al puterii, a făcut o mare eroare. De prea multă vreme nu mai funcţionează ca un partid, ci ca o structură administrativă, ca o birocraţie virtuală(deşi în multe cazuri este o birocraţie reală!). Acum organizaţiile de partid se confundă cu prefecturile, primăriile, consiliile judeţene şi locale conduse de pesedişti. Acest amestec nociv ucide ideea de activism politic, fără de care o democraţie nu-şi are sens.

Toate partidele româneşti care contează pe scena politică sunt partide-stat. Pentru că se organizează şi funcţionează pe structurile statului. Neavând membri şi simpatizanţi, pentru a se finanţa din cotizaţii, donaţii şi contribuţii, suplinesc lipsa de finanţare prin parazitarea statului cu clienţi politici. Este o mare slăbiciune, pentru că se deturnează fonduri publice, iar partidele nu sunt dispuse să reformeze statul, pentru că, de fapt, trebuie să-şi trimită la plimbare membrii, care contribuie la finanţarea şi la funcţionarea lor.

De aceea cred că trebuie să ne gândim la o reformă a statului care să plece de la reformarea finanţării partidelor politice. Din punctul meu de vedere, partidele parlamentare trebuie finanţate exclusiv din bani publici, şi mult mai generos decât acum. Concomitent, aş reduce orice posibilitate de transformare a funcţiei publice în recompensă pentru membrii de partid.

Aşadar, baronii locali l-au pus preşedinte pe Geoană, de la baronii locali îi va veni mazilirea. Sper că ei măcar îi vor oferi o ieşire demnă din scenă. Deşi mă îndoiesc...