Reforma clasei politice

Traian Băsescu se vrea apostolul reformării clasei politice. Şi la ce se rezumă reforma lui? La promovarea unor tute, unele care au trecut prin patul lui, în funcţii importante în stat? Vi se pare că Roberta Anastase, a cărei singură calitate este titlul de "Miss România", este demnă de funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor? Monica Iacob-Ridzi şi Elena Udrea-Lupescu şi-au câştigat pe merit portofoliile de ministru? Golanul ăla de Boureanu este demn să ocupe un portofoliu în Parlament? Sau foştii lui şefi din Securitate să conducă instituţii ale statului? EBA este o dovadă de reformă, sau de nepotism? Asta înseamnă reformarea clasei politice? Eliminarea oricăror criterii de merit şi promovarea pe criterii de obedienţă, de nepotism şi pe favoruri sexuale?

Un parlament monocameral nu înseamnă reformă, aşa cum nici reducerea numărului de parlamentari nu înseamnă reformă. Pentru că nu orice schimbare poate fi numită reformă. Reformă ar fi dacă selectarea şi promovarea liderilor politici s-ar face exclusiv pe criterii de merit. Ceea ce a făcut şi face Traian Băsescu este contrarul acestui imperativ, al selectării pe criterii de merit. Aşa că totul este un act demagogic. Şi expresia dorinţei de a obţine cât mai multă putere pentru el, ca şef al statului.

Asistăm la încă un episod din sordida luptă pentru putere între politicieni tot mai rupţi de realităţi, care surfează pe valul nemulţumirii sociale pentru a acumula mai multă putere şi influenţă în folosul lor şi al grupurilor de interese pe care le reprezintă. Îl doare pe Băsescu fix în cur de reforma statului şi de cea a clasei politice! Pe el îl interesează să obţină un nou mandat, pentru a fi sigur că se prescrie orice faptă din "Dosarul Flota" şi pentru a continua să se îmbogăţească. Pentru că de când e "clasă politică" a dovedit că un simplu bugetar poate face minuni cu salariul ăla de căcat pe care-l primea şi în calitate de ministru, şi de parlamentar, şi de primar. Nici ca preşedinte nu primeşte cine ştie ce. Şi cu toate astea s-a descurcat peste aşteptări!

Aşa că nu despre reforma clasei politice este vorba, ci de un truc trivial, pentru a obţine mai multe voturi, o încercare de a canaliza votul negativ dinspre el spre Parlament şi parlamentari. S-ar putea să-i iasă, pentru că oastea de strânsură care mai vine la vot, cu rare excepţii, nu este o culme a civismului şi nici nu are o educaţie pentru democraţie care să treacă dincolo de genunchii broaştei. Resentimentele lor sunt mai puternice decât raţiunea. Motiv să-l mai voteze, doar pentru a se răzbuna pe democraţie. Care este ţapul ispăşitor ideal pentru toate relele României.

Dacă nici acum nu se formează o opoziţie explicită împotriva lui Băsescu, şi care să spună clar că la un moment dat, dacă unul dintre cei trei contracandidaţi ai lui Băsescu: Antonescu, Geoană şi Oprescu, se detaşează în sondaje şi este sigur că va intra în turul doi, ceilalţi doi se retrag şi el rămâne candidatul unic al taberei anti-Băsescu, vom mai avea cinci ani cu dementul. Eu, unul, nu cred că mai rezist încă cinci ani cu Băsescu. Şi aşa România a pierdut cinci ani cu tâmpeniile lui. Încă cinci ani sunt de neconceput.

Şi dacă poporul vrea reforma clasei politice, păi să dea un semn şi să înceapă de la cap, de acolo de unde se împute peştele. Dacă n-o face, înseamnă că-i convine mizeria de acum, şi atunci nu mai are dreptul moral să fie nemulţumit.

PS: sunt curios ce-au să facă PSD şi PNL: aprobă sau nu cererea lui Băsescu în Parlament?