vineri, 25 septembrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Fără ură, dar cu îngrijorare, despre viitor.
Văd că și Elveția dă târcoale NATO. Cică îi tremură anumite părți ale anatomiei de frica rușilor. Măi, să fie! Când dracu au dat năvală ru...
-
Cum e să fii Sarah Palin Dacă nu se încarcă, încercaţi aici . Merită!
-
Cele mai frumoase biblioteci Biblioteca Abaţiei Waldassen, Bavaria, Germania. Biblioteca Mânăstirii Wiblingen, Germania Bibl...
-
Despre democraţia americană " Nimeni nu trebuie să-şi facă iluzii. Statele Unite sunt în esenţă un sistem cu un partid unic me...
3 comentarii:
Land of choice???
Asta trebuie citit! Un interviu rarisim cu o persoana care a vazut dinlauntru "ambele fete ale lumii", care are si competenta si curajul sa articuleze ceea ce a invatat din experienta sa. Redau aici un scurt fragment:
Unde am gresit. Ungaria inainte si dupa caderea comunismului
"In ceea ce ma priveste, nu cred c-as mai putea sa ma intorc la tipul acela confuz de stangism libertarian pe care-l predicam in anii 1980 (6). Nu cred nici ca succesul parţial al modelului statului asistenţial al social-democraţiei poate fi reinviat, nici ca alte variante ale acestui model sunt de dorit. Nu pot sa uit nici ca 1968, cel mai recent moment revoluţionar al Europei de Vest, s-a indreptat impotriva statului asistenţial. Suntem in stare sa facem uitate toate bubele acestui model, insa, daca s-ar putea sa-l inventam din nou, ne-ar invada aceleasi probleme: etatism, conformism si autoritate a ierarhiei. Sunt o dovada de rea-credinţa criticile aduse de neoconservatori modelului asistenţial, in termenii de mai sus, dar asta nu inseamna ca varianta capitalista a statului asistenţial e mai atractiva decat alta, chiar daca in multe privinţe isi vadeste superioritatea: un model mai egalitarist, care permite existenţa unei opoziţii, a unor contra-partide – dar, desigur, un sistem de compromis. Azi nu mai avem nici macar “compromisuri”, avem numai pura si completa dominaţie a capitalului.
Nu cred ca exista mai multe versiuni de capitalism pe care sistemul sa le poata promite – chiar intr-o maniera evident mincinoasa – alegatorilor care nu deţin capital si care nu sunt protejaţi de statul imperialist. Asadar: daca te desparţi de capitalism acum, vei avea parte probabil de mai puţine iluzii decat inainte. Am fost de faţa la toate compromisurile, am vazut tot ce se putea vedea. Vechea reţeta social democratica s-a compromis in 1914, tirania stalinista a fost de fapt o tiranie capitalista, caudillismul s-a compromis atat la stanga, cat si la dreapta, New Deal, naţional-socialismul, sistemele militariste, sistemele naţionaliste, corporatismul catolic à la Seipel/ Dollfuss, sau à la Salazar, neoconservatismul – toate sunt compromisuri. Toate combinaţiile imaginabile au fost incercate, dar problemele nu si-au gasit soluţia.
Atunci cand am decis sa parasesc ideologia burgheza . . . "
http://revistacultura.ro/blog/2009/09/g-m-tamas-un-interviu-eveniment/#more-1404
Aş sugera citirea unui comentariu despre răspunderea politicianului în Mexic.
«România, lăsaţi dracului orice speranţă când intraţi.»
Trimiteți un comentariu