Când se "ticăloşeşte" un sistem? Iată o întrebare care-şi aşteaptă un răspuns. Sigur el nu va veni din partea lui Traian Băsescu, pentru că el este chintesenţa "sistemului", tăticul lui. Şi nici din partea actualilor şi foştilor responsabili cu "sistemul", care, cu extrem de puţine excepţii, au "merite" evidente în ticăloşirea lui.
În ceea ce mă priveşte, un sistem se ticăloşeşte atunci şi numai atunci când, din motive oportuniste, renunţă la principiile fondatoare. Adică atunci când renunţă la morală, în numele "pragmatismului". Un sistem ticăloşit este, prin definiţie, unul profund imoral, şi, prin imoralitate, unul nelegitim, la urma urmei.
Sistemul socialist, în varianta sa destalinizată(pentru că stalinismul n-a fost sistem, a fost o maşină de distrus vieţi, o gaură neagră a umanităţii, care a anulat şi morală, şi raţiune, şi milă, şi compasiune, tot!) a funcţionat cât de cât normal câtă vreme între cele enunţate ca principii şi practică a existat o concordanţă. Acelaşi lucru îl putem spune şi despre democraţie. Şi ea a funcţionat normal în condiţiile în care s-au respectat promisiunile şi principiile.
Există un punct în care între principii şi realităţi intervine o contradicţie de fond, care trebuie rezolvată cumva, de preferinţă prin resetarea sistemului. Adică prin aducerea lui la zi. În cazul socialismului, aducerea la zi ar fi însemnat mai multă democraţie, adică renunţarea la dogma partidului unic, pluralism politic, economic şi social, economie mixtă, cu un rol mai important pentru mecanismele de piaţă, drepturi şi libertăţi extinse. În cazul democraţiei, adaptarea la realităţi ar fi impus lărgirea bazei de recrutare a elitelor, care au ajuns un cerc închis, cooptarea cetăţenilor la luarea deciziilor, descentralizare, reducerea polarizării sociale, printre altele.
Dacă sistemul formal nu se adaptează la realităţi, soluţia celor care au de suferit de pe urma inadaptării sale au o singură soluţie: crearea unui sistem paralel, care să ofere ceea ce nu le oferă sistemul formal. Este punctul din care începe ticăloşirea sistemului. În cazul socialismului sistemul paralel a fost acelaşi peste tot: PCR, adică Pile, Cunoştinţe, Relaţii. În cazul democraţiei, cum se vede, mecanismul ticăloşirii este tot PCR. Nepotismul este în floare peste tot, parazitarea funcţiei publice de către clienţii politici, la fel, peste tot sunt "intelectuali publici" care pupă în cur puterea, pentru a primi sinecuri plătite din bani publici, peste tot contractele din bani publici se obţin prin corupţie, etc, etc.
Estul a avut un mare handicap: la schimbarea de regim politic, în lipsă de alternative, sistemul paralel, cel "ticăloşit", a fost, din diverse motive, instituţionalizat. Şi nici nu putea fi altfel, pentru că PCR(sistemul, nu partidul!) era unul organizat în reţea. S-au tras unii pe alţii, au ocupat instituţiile, înălţimile de comandă în economie şi societate. Putea fi altcumva? Eu cred că nu. Pentru că, în fond, aceste reţele au ţinut loc de alternativă pe vremea socialismului, şi prea puţini au fost deranjaţi de ieşirea lor la lumină. Să avem puterea şi onestitatea intelectuală să recunoaştem acest lucru!
De ce "ticăloşirea" deranjează abia acum? Simplu: pentru că s-a petrecut o schimbare de generaţii în sistem. Vechea generaţie, oricât ar părea de ciudat, avea principii, care principii limitau pagubele. Noua generaţie nu mai are niciun principiu, nu mai respectă nimic. Vrea să se bucure de avantajele apartenenţei la sistem cât mai rapid şi cât mai mult. Fără scrupule şi fără limite.
De asta este comică zbaterea lui Traian Băsescu şi "lupta" lui cu sistemul ticăloşit. El este produsul vechiului sistem ticăloşit, cel de dinainte de 1989, care a fost preluat ca atare de noul sistem, pe care l-a parazitat şi în care a avansat, prin metoda PCR. Iar oameni precum Monica Ridzi, Elena Udrea, Boureanu, Guşe, şi lista este lungă, au luat locul vechilor lideri ai sistemului.
Dacă ştim cum se ticăloşeşte un sistem, întrebarea firească este: cum revenim la normal? Pentru a răspunde trebuie să definim în primul rând "normalul", lucru mai dificil decât pare. Dar şi în lipsa acestei definiţii, putem da un răspuns: revenirea la normalitate înseamnă revenirea la principii şi la morală. Greu, dar nu imposibil, şi nu pe termen scurt. Cumva trebuie să începem, şi cel mai bun început este refuzul de a-i mai legitima prin votul nostru pe aceia pe care îi considerăm responsabili de ticăloşirea sistemului.
7 comentarii:
Cum revenim la normalitate? Tiot prin construirea unei alternative. Refuzul sistemului actual nu ajunge...
Excelenta analiza!
Poate nu ar strica, dupa alegeri si presupusa schimbare, sa ne gindim si cum sa consolidam democratia, in speta recistigarea increderii oamenilor in sistemul participativ. Pe vremuri, cind era o problema, exista o anumita structura decizionala pe care te puteai baza: iti spuneai problema secretarului de partid, asta se ducea mai sus, si pina la urma cineva iti spunea un "da" sau "nu". Nu exista acces la politicieni, ci direct la partid. Azi oamenii nu mai au asemenea mecanisme si au ajuns atit de neincrezatori in politicieni incit au ajuns sa ii ignore.
Eu cred ca se poate gindi un sistem participativ direct la decizii pe probleme majore care ii afecteaza direct pe cetateni. Pentru proiecte majore care presupun cheltuirea unei cote importante din PIB (sau procentual din buget), cetatenii ar trebui sa hotarasca. Asta la scara nationala. Si la nivel local, pe proiecte mari in orase sau comune, cetatenii ar trebui consultati direct.
In toate celelalte chestiuni care necesita un fundament tehnic sau juridic exhaustiv ramine sa se pronunte cei alesi, pe baza rapoartelor intocmite de comisiile de specialitate.
@Karakas
Bugetul participativ a inregistrat un oarecare succes in Brazilia si, apoi, in mai multe state sud-americane.
Experimentul Porto Allegre care l-a dus spre presedintia republicii pe Lula da Silva ar fi o cale.
Ar trebui sa vedem ce mai este acest mecanism participativ si azi...
Am publicat prima parte a analizei politice intitulata PSD: Dupa 20 de ani, disponibila pe adresa:
http://codrinscutaru.blogspot.com/2009/09/analiza-politica-psd-dupa-20-de-ani-1.html
Am citit cu interes acest eseu despre geneza sistemului ticalosit, ce contine o serie de observatii demne a fi retinute, printre care cel ca orice sistem se ticaloseste atunci cand renunta la principiile sale fondatoare (totusi nazismul a avut aceste principii inscrise in “Mein Kampf” si nu a renuntat niciodata la ele. Oare el nu era inca de la nastere “ticalosit”?).
Ceeace ma deranjeaza este afirmatia ca ticalosirea actuala este explicabila prin prelungirea ticaloseniei din comunism in asa zisa democratie, cu aceiasi oameni (Basescu, Nastase, de ce nu si Iliescu, Vacaroiu, E. Constantinescu, E. Boc). Prin asta se acrediteaza ideea reactionara ca mare lucru nu s-a schimbat in acesti 20 de ani, ca securitatea e inca activa, ca pentru purificare ar mai fi nevoie de un mare proces al comunismului si eventual de o noua revolutie, ce nu poate fi decat de extrema dreapta, cu trageri in teapa si ghilotinari in piata publica.
Nu corespunde adevarului nici afirmatia ca sistemul comunist a avut in paralel un alt sistem bazat doar pe pile, cunostinte si relatii. Politica de cadre a comunismului romanesc se baza pe doua criterii : originea sociala si apartenenta de partid. Odata indeplinite aceste doua conditii (absurde, dupa cum s-a dovedit apoi, cand multi si-au scos masca de pe fata), selectia se facea pe baza valorii profesionale a individului. Ca mai interveneau si relatiile de familie si prietenie este adevarat, dar nu se poate afirma ca ele se constituisera in sistem paralel.
Din articol s-ar parea ca veritabila lupta politica se reduce acum la una de generatii, a tinerilor contra batranilor, ambele lipsite de principii si morala. Dar reprezentanti ai acestor generatii sunt in toate partidele si deci nu criteriul stanga-dreapta ar mai trebui sa ne conduca in optiunea electorala. O idee care ii poate lipsi pe multi de o busola corecta in hatisul politicii.
Sistemul ticalosit are niste radacini foarte clare. Cum se propaga coruptia am spus. Din punct de vedere matematic. Am sa spun dar e nasol de scris cum matematic structura genereaza sistem ticalosit daca anumite conditii sunt indeplinite. Si, desi sunt de dreapta, masurile de a evita sistemul ticalosit sunt o mixtura de politici combinate. Nu capitalism e vinovat ci modul de aplicare. Europenii au fost cei mai inteligenti. Si asta fara teorie.
Eu chiar as largi sfera "ticalosiei" prin adaugarea sintagmei "neam ticalosit". Fiindca, eu cred, sistemul ticalosit n-ar putea functiona asa eficient decat pe suportul unui neam ticalosit si el. Altfel spus, de ce unii indivizi nu pot comite lucruri impotriva principiilor de moralitate, indiferent de consecinte, iar altii, multi la numar, n-au nici o tresarire, ba chiar contribue activ la perpetuarea intru vesnicie a acestui sistem?! Presupun insa ca intru intr-un teritoriu mult prea vast. Oricum, mi-am pus si eu de multe ori aceasta intrebare. Crescusem cu cliseul ca suntem descendentii celor mai "viteji si mai drepti dintre traci", sa descopar doar mai tarziu ca era si acest citat, ca si altele, o ruptura din context. Am crezut si eu ca si altii ca doar fanariotii ne-au pervertit, dar apoi au venit ciocoii noi peste cei vechi sa-mi comfirme banuiala ca era si altceva, dincolo de "bietul om sub vremi".
Dar sa inchei. Nu sunt un pesimist, nu cred ca suntem funciar si mai ales ireversibil corupti. Mai mult, am inocenta sa cred ca doar cateva persoane cu mintea clara si cu vointa de primenire a acestei natii, care sa foloseasca cu intelepciune mijloacele de comunicare, pot incepe un "grass roots movement". Nevoie de constiinta civica la romani -- care trece cu mult de iesitul in strada si greve -- este la fel de acuta ca si functionarea normala a statului de drept cu o justitie functionala. Poate s-ar putea dovedi astfel ca daca pestele de la cap se impute, el s-ar putea totusi regenera de la "coada", in revers. Gresesc oare?! . . .
Trimiteți un comentariu