Începem cu o recapitulare: Boc cel Mic şi Tâmp ne fute la cap cam de când s-a instalat la Palatul Victoria cu Legea salarizării unitare a bugetarilor. Cam tot de atunci nu e zi lăsată de la Dumnezeu în care jurnalele şi televiziunile să nu demaşte cu mânie proletară, ca în anii '50, bugetarii de lux, ăi din cauza cărora se duce dracului Bugerul ţărişoarei şi nu-şi mai pot cumpăra Bugatti regii asfaltului şi alte lighioane asemănătoare decât de la second hand. Ba, mai mult, acum bagă cărbuni cu asumarea(angajarea?) responsabilităţii pe respectivul proiect de lege.
Numai că ce adie o briză de grevă a bugetarilor, şi determinarea Bocului se înmuie. Iar la negocierile de azi cu sindicatele se ajunse la un soi de "soluţie", să zicem: Legea trece prin asumare, presupun că aşa cum este, că până marţi nici dracu' nu poate sistematiza miile de amendamente care o însoţesc. După care se formează o comisie care, până pe 30 iunie 2010, s-o modifice.
Păi atunci de ce paştele mă-sii tot tărăboiul ăsta? Numai pentru a bifa o condiţie pusă de FMI pentru a ne da un împrumut pentru ca băncile să poată împrumuta statul, care să-şi poată plăti astfel datoriile făcute pentru ca băncile să nu crape? Sună logic, nu? Pentru că, acceptând ideea comisiei care să modifice legea, implicit Boc asumă şi amânarea aplicării ei. Aşadar, toate salariile îngheaţă la nivelul actual, cel puţin încă nouă luni. Păi, legea asta se dorea un instrument al raţionalizării cheltuielilor publice. Şi ce obţinem? Încă un an de haos salarial.
De fapt, toate cele trei Legi sunt nişte însăilări penibile, şi singura lor menire este să existe, pentru a avea Băsescu ce raporta în campania electorală. Toate au nevoie de restructurări masive şi de dezbateri publice aprofundate. Toate se vor aplica după cel puţin un an. Dar cum noi suntem inventatorii teatrului absurdului şi ai dadaismului, nimic din ceea ce facem nu încape în limitele logicii bunului simţ. Nu, la noi totul este cu curul în sus, şi cel mai adesea gândit cu el, şi mai deloc cu capul! Aşa că Legile vor trece prin Parlament fluierând, după care începe o nouă târguială, care se va transforma, tot ca de obicei, într-o ţigăneală de zile mari. Atât putem, atât avem!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu