Prieteni, cum poate aţi aflat pe pielea voastră, în viaţă totul se plăteşte! Aşa că bucuria indecentă a unora, la aflarea veştii că FMI, în mărinimia lui, ne-a dat şi a doua tranşă dintr-un împrumut pe care nici acum mulţi nu-i simt utilitatea, e doar tâmpă. Şi nimic mai mult!
Acum, să vedem şi preţul acestei mărinimii. Conform Constituţiei, mintenaş se împlineşte sorocul la care Bugetul pe anul 2010 trebuie să poposească în Parlament. Cu toate astea, n-a răsuflat nimic despre ipotezele pe care se construieşte noul Buget: variaţia PIB (că nu-i putem spune creştere!), cursul mediu, deficitul, inflaţia, etc. Ceea ce mă face să cred că ne aşteaptă o surpriză cât casa! Adică limitarea drastică a cheltuielilor bugetare, mai ales a cheltuielilor sociale, şi o creştere a taxelor şi impozitelor, concomitent cu o îngheţare sau, şi mai grav, cu o scădere a veniturilor bugetarilor.
Într-un articol pentru Project Syndicate, piaza rea a economiei globale, Nouriel Roubini, oferă ceva reţete pentru ieşirea din "epoca politicilor de relaxare fiscală şi bugetară". Sigur, e vorba despre obişnuita apă chioară despre pieţe şi despre "sentimentele" lor, de fapt, despre teama celor care deţin capital că o creştere a inflaţiei ar duce la deprecierea averilor lor. Şi atunci trecem la politici de rigoare. În context, iată ce scrie Roubini despre ţările din Estul Europei: "De petits pays, en Europe par exemple, avec d'importants déficits budgétaires, une dette publique à la hausse et des banques à la fois trop grosses pour faire faillite et trop grosses pour être secourues, pourraient avoir rapidement besoin d'un ajustement budgétaire pour éviter un échec des enchères ARS ("auction rate security"), une notation à la baisse et le risque d'une crise des finances publiques.
Deuxièmement, si les dirigeants politiques s'engagent prochainement de manière crédible à augmenter les impôts et à diminuer les dépenses publiques (notamment les dépenses à caractère social), par exemple à partir de 2011, quand la reprise économique sera consolidée, le retour de la confiance dans les marchés permettra une politique budgétaire plus souple, favorable à la reprise à court terme. " Asta de la urmă s-o creadă el!
Sigur, SUA şi alte ţări dezvoltate vor continua să funcţioneze cu deficite mari, indiferent de ceea ce se va întâmpla. Sunt prea mari pentru a falimenta! Mai mult, deţin peste 80% din totalul economisirii la nivel global. Suntem prizonierii lor, şi pentru ca ei să nu se prăbuşească, noi trebuie să strângem cureaua. Vrem, nu vrem!
Aşadar, rămâne doar de aflat ce anume va creşte: nivelul cotei unice, sau TVA? Eu pariez pe TVA, pentru că nu se poate ca bogătanii României să se lipsească de târfe de lux, maşini, case, ruletă la Monte Carlo, şi alte rigori ale vieţii de capitalist. Şi, evident, o scădere reală a veniturilor, mai ales în domeniul bugetar.
Întrebare: cine va lua acestă decizie? Actualul guvern, sau un nou guvern, format după alegerile prezidenţiale? Dacă lăsăm aprobarea Bugetului după alegeri, care va fi noua majoritate parlamentară care îl va vota?
Şi, esenţial: cât va însemna asta, în termeni de pierdere a puterii de cumpărare, pentru covârşitoarea majoritate a populaţiei? Oricum, vin vremuri extrem de dure în plan social, cu accese de violenţă socială. Deja vestitorii acestor vremuri au apărut, vezi greva spontană a ceferiştilor, de la Iaşi, care au blocat scut şi definitiv traficul.
Încă mai am naivitatea să cred că, într-un acces de sinceritate, şi dintr-un firesc spirit autocritic, Băsescu îşi dă singur palme în oglindă, pentru că a avut sinistra inspiraţie să-l numească premier pe Boc. Deşi după cum o laudă, pe unde apucă, pe Fecioara din Pleşcoi, slabe speranţe!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu