Unul dintre cele mai cretine argumente în sprijinul cererii lui Băsescu, de a se trece la un Parlament unicameral, este aceea că astfel ar creşte eficienţa legiferării. Cu alte cuvinte, ar creşte producţia de legi la hectarul de pădure tăiat pentru a face hârtie din copaci. Întrebarea de bun simţ este: cantitate sau calitate?
Dacă România suferă de ceva, acel ceva este supralegiferarea. Iar ea derivă din calitatea slabă a legiferării, din lipsa de perspectivă şi, de ce nu, din sentimentul foarte românesc, acela al zicalei că "cine face şi desface are tot mereu ce face!"
În acest moment cel mai important lucru pe care trebuie să-l facă Parlamentul este raţionalizarea şi simplificarea cadrului legislativ, baterea lui în cuie pentru mai lungă perioadă. Un motiv(ce-i drept deloc marginal) pentru care românul nu respectă legea este că nu prea ştie care mai e valabilă.
Pe de altă parte sunt probleme grave de tehnică legislativă. Nu oricine poate scrie legi, şi cu toate astea tot mai mulţi diletanţi se dau cocoşi în domeniu. Lui Boc nu i-a plesnit obrazul de ruşine când a trimis mormanul ăla de legi agramate şi ilogice la Parlament. Şi ca el sunt legiuni de politicieni, dar Boc e pe deasupra doctor în drept, nu cârnăţar sau bişniţar, care şi-a cumpărat şi el un loc de deputat sau senator.
Am spus şi nu voi obosi să repet: dacă vom continua să vedem în deputaţi şi senatori nişte banali funcţionari, care freacă menta pe bani ceva mai mulţi decât alţii, vom avea un haos legislativ. În loc să avem aşteptări fanteziste de la Parlament, ar trebui să-i cerem un singur lucru: să pună ordine în haosul legislativ. Asta dacă ne pasă. Dar ne pasă, sau vrem doar să avem satisfacţii meschine?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu