vineri, 25 septembrie 2009

Ţara imposibilei democraţii

Reacţia străzii, a "societăţii civile" şi a majorităţii politicienilor în cazul propunerii lui Traian Băsescu demonstrează un singur lucru: că România este ţara în care democraţie este o imposibilitate organică. Îmi pare rău, sunrt român, mă doare să spun asta, dar suntem programaţi să fim slugi, ne bucurăm când suntem conduşi cu biciul! Democraţia înseamnă ceea ce urâm noi mai mult: responsabilitate. Nu ne place să ne asumăm responsabilităţi, să luăm decizii. Deciziile trebuie să le ia alţii pentru noi, şi de preferinţă străinii. Noi ne urâm temeinic, nu avem încredere unii în alţii, dar mai ales nu avem încredere în legi şi reguli. Nu pentru că sunt constrângătoare, ci pentru că nu le vedem rostul.
Am trăit, în istoria noastră, fără reguli. Suntem o naţiune şi un stat modern de prea puţină vreme. 150 de ani nu sunt suficienţi pentru a crea o cultură a respectării regulilor şi pentru consolidarea statului şi instituţiilor sale. Şi mai este ceva: democraţia modernă nu este produsul gândirii antice. Democraţia de acum nu are nicio legătură, în afară de nume, cu vechii greci, ci este produsul Revoluţiei Industriale. Care a atras după ea urbanizarea masivă, crearea unui sistem de educaţie nediscriminatoriu, crearea unor speţii de libertate personală şi de autonomie economică. Pe scurt, Revoluţia Industrială a creat condiţiile transformării individului în cetăţean şi gloatei în naţiune.
România nu a suferit, până la capăt, această metamorfoză, care în statele occidentale era o realitate acum o sută şi mai bine de ani. Premizele acestei transformări au fost fost întrunite abia în anii 60-70 ai secolului trecut. Şi transformarea n-a fost dusă până la capăt, procesul fiind întrerupt în decembrie 1989. Decembrie 1989 este prima dovadă că gloata devenise naţiune şi individul cetăţean. Ceea ce a urmat a fost o tragedie, din punctul de vedere al viitorului democraţiei. Întreruperea industrializării şi urbanizării, întoarcerea la realităţile din trecutul interbelic au făcut imposibilă democraţia în România. Avem forma, dar nu avem conţinutul.
Mi se pare înfricosătoare ura asta împotriva Parlamentului, ca instituţie cheie a democraţiei, garant al libertăţilor individuale şi colective, şi nostalgia după guvernarea de mână forte. Şi mai grav este că ura împotriva Parlamentului a fost cultivată cu metodă în special de către elitele intelectuale ale României, care au o gândire totalitară şi vădită admiraţie faţă de extrema dreaptă interbelică. Ideologii extremei drepte româneşti sunt maeştrii elitelor actuale, ceea ce este o veste proastă pentru democraţie.
Parlamentul nu dă nimănui nici carne, nici lapte, nici brânză, nici ouă. Nu dă contracte babane "regilor asfaltului" Nu, Parlamentul produce bunuri simbolice, legi şi reguli de bună conduită. Exact ce nu vrea să respecte gloata română, şi aici poate fi găsită o explicaţie a urii populare împotriva Parlamentului. Orice încercare de a pune ordine este interpretată drept un act de corupţie, de vreme ce este considerată instituţia cea mai coruptă a statului român, ceea ce este o aberaţie.
În plus, câtă vreme ai o tută şefă a Camerei Deputaţilor, şi de legiferat legiferează Executivul, şi mai nou şi Preşedintele României, scoaterea din joc a Parlamentului i se pare firească bizonului român, bombardat zilnic cu ştiri despre "excesele parlamentarilor".
De fapt, mai degrabă această neputinţă a românilor de a accepta democraţia şi costurile ei ar trebui să ne îngrijoreze. Şi nu golăniile lui Băsescu. Pentru că oricât de bine ar funcţiona Parlamentul şi oricât de mult ar fi populat cu oameni de excepţie, dacă românii nu-i văd rostul, el devine inutil. Şi votează cu golanul, chiar dacă ştiu ce-i poate pielea. Din păcate...Pentru că responsabilitatea nu face casă bună cu românul.

6 comentarii:

Karakas spunea...

Si eu cred ca fiecare tara are propriul sau "ceas" al evolutiei. Nu poti aduce democratia in Afganistan atita timp cit nu ai avut acolo cel putin o dictatura functionala.

Asa si cu Romania. A fost impus in tara un proces "patentat", importat si implementat in graba, fara sa se tina cont ca acest proiect nu se poate juxtapune prin forta unei evolutii normale a societatii, din interior.

Karakas spunea...

Excelenta imaginea pentru articol. Abia acum am observat ca norisorul ala arata ca si Romania.

Anonim spunea...

Romanii Nu urasc parlamentul urasc pe Ridzi,Udrea,Anastase si toate panaramele din parlament.
Dar mai presus de toate ca orice SLUGA veritabila .. iubesc BANII.
Fara numar , fara numar....
Din cauza asta isi si vand constinta si sufletele unui individ grobian , alcoolic si neevoluat.
Si culmea tocmai cei care se cred intelectuali fini.
De la Udrea & co nu poti emite pretentii ca diplomele lor sunt probabil luat enumai pe eforturi fizice si de loc "intelectuale".
Poate ca totusi ne vom trezi la vot ??
Sau NU??? Atunci Congo ne paste...

niku_elektriku spunea...

nu cred ca e cazu' de sinucidere colectiva ca nu iese giuana, crin, oprescu, duda.

sintetzi buni, avetzi cirlig la masse, nu mai sustzinetzi aberatzii stingiste care nu fac decit sa ne'ngroape mai adinc ?
atunci candidatzi voi!

Anonim spunea...

Eu propun SA SIMPLIFICAM problema

1. Propunerea unei asemenea teme de referendum cu doar 2 luni inainte de termenul precizat pentru desfasurarea lui demonstreaza ca pe presedinte nu-l intereseaza deloc procesul de dezbatere si asigurarea garantiilor ca decizia este bine gandita si decent dezbatuta anterior.

2. In sine, povestea asta este cam asa:
A. In urma cu 4 ani si 8 luni, Suveranul ( adica poporul) a angajat, cu un contract pe 5 ani - care se incheie amu’ - un om care sa faca ce zice la Constitutie
“ARTICOLUL 80
(1) Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării.
(2) Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate”
In 2 luni se va face receptia lucrarii contractate. Atunci se va vedea daca statul a fost bine reprezentat in fata altor state si daca Suveranul a avut ceva de castigat (comercial, militar, diplomatic, politic, etc) de pe urma activitatii celui angajat. Tot asa, Suveranul va cantari cat de bine a actionat angajatul sau pentru a pastra echilibrul si pacea trebuincioasa muncii cu folos in societate si in institutii.

B. Anul trecut, Suveranul a angajat - cu un contract pentru 4 ani, pana la sfarsitul lui 2012 - alti 471 de oameni, organizati in doua echipe care sa faca si ei ce zice Constitutia
” ARTICOLUL 61
(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării.
(2) Parlamentul este alcătuit din Camera Deputaţilor şi Senat. ”

Acum, cand Suveranul se pregateste sa vada ce scofala a facut omu’ angajat cu aproape 5 ani in urma, acesta vine piezis si-i spune:
- Fii atent aici! Golanii aia de i-ai angajat anu’ trecut sunt cam costisitori si nu prea fac treaba buna. Sunt si prea multi. De fapt, ar trebui sa le reduci numarul si sa-i unesti intr-o singura echipa! Ia gandeste-te tu la asta, nu la ce am facut eu.
Nu-i asa ca sunt grozav? Nu-i asa ca mai ai nevoie de mine? La licitatia de peste doua luni ma prezint si eu si sa nu uiti ca eu sunt ala de ti-am dat acum un sfat bun. Da?…

Vin si eu si intreb:
Suveranul va inchide ochii la calitatea lucrarii angajate in urma cu cinci ani? Va angaja pentru inca 5 ani pe smecher?
Se va apuca sa-si sparga capul cu renegocierea contractului abia incheiat cu cei 471 si va neglija cantarirea foloaselor pe care i le-a adus contractul incheiat cu aproape 5 ani in urma?
Adica,
Suveranul este idiot sau om cu scaun la cap?


casandra

Béranger spunea...

Problema parlamentului bicameral este o chestiune interesantă. Pe de o parte, se poate admite o cameră unică în condiţiile în care aceasta reprezintă el pueblo, dar şi invenţia a două camere are ceva bun în ea. Problema este că, istoriceşte, acea cameră "superioară" era menită în majoritatea ţărilor să reprezinte artistocraţia, boierimea, lorzii, chestii de-astea. Unele ţări occidentale au renunţat la camera superioară ca o măsură de democratizare (cazul Danemarcei). Altele au preferat să-i dea Senatului un rol funcţional diferit de cel al Camerei (vezi Franţa). Nenorocirea României este că funcţiunile celor două camere sunt 99% identice, şi de aici tâmpenia.

Pe de altă parte, observaţi că, fie şi monocameral, parlamentul Bulgariei are 250 membri la o populaţie de 8 milioane, cel al Ungariei are 386 la 10 milioane, iar cel al Suediei are 349 membri la o populaţie de 9 milioane. Un parlament al României de 300 de membri la 22 de milioane pare prea puţin reprezentativ...

...deşi dacă luăm exemplul Statelor Unite... numai că acolo există şi parlamente la nivel de stat, care chiar fac legi, deci nu-s asimilabile consillilor judeţene.

Chestiunea este spinoasă, dar dau o bere ăluia de-l otrăveşte sau împuşcă pe Băsescu (plus că istoria îi va mulţumi mai târziu).

Fără ură, dar cu îngrijorare, despre viitor.

  Văd că și Elveția dă târcoale NATO. Cică îi tremură anumite părți ale anatomiei de frica rușilor. Măi, să fie! Când dracu au dat năvală ru...