Democraţia populară redivivus

Dacă nu ştiaţi care este definiţia democraţiei populare, v-a dat-o astă seară traian băsescu: "Singurul aliat pe care mi-l doresc e românul, zice el. Vă asigur ca alianţa cu mine e o alianţă care va forţa clasa politică să se modernizeze, astfel încât din resursele generate de un stat modern să putem trai din ce în ce mai bine. Cred că trebuie să rămânem în continuare parteneri, din acest motiv, într-un proces de reformă extrem de dificil."

Un stat, modern sau nu, nu generează resurse, ci consumă. Resurse pentru stat generează cetăţenii şi actorii economici, prin taxele şi impozite pe care le plătesc. Statul redistribuie resursele furnizate de cetăţeni. Sigur că resursele pot fi risipite sau alocate aiurea, sifonate prin acte de corupţie. Dar care este acea "modernizare a statului" care nu mai risipeşte resurse? Reducerea numărului de bugetari, a numărului de parlamentari sau o gestiune transparentă a banilor publici? De exemplu, Nuţica să nu mai facă licitaţii din fuga calului , doar pentru parandărăt. Mă rog, nu mai facem discuţia asta..

Asta este "democraţia populară", în care între Iubitul Conducător şi "popor" există o legătură apropape mistică, în care partidele nu mai există. Pentru că băsescu, în seara asta, îşi neagă şi partidul lui, nu doar pe celelalte, presupus adversare. Democraţia populară este o ne-democraţie, pentru că decizia este luată doar de Iubitul Conducător, poporul fiind alibiul pentru abuzul său de putere.

Într-un fel, poza de mai sus, pentru care îi mulţumesc prietenului Ciupico, autorul ei, aflat pe meleaguri infinit mai democrate şi mai tolerante decât Republica Absurdă România, explică ieşirea de acum o oră al lui traian băsescu. Este o disperare prost mascată. Care îl face să meargă la rupere. Fără să-i pese de ce lasă în urmă. Dar când i-a păsat lui de ceva?