Nu ştiu ce să fac: să râd, sau să-i bag în pizda mă-sii pe tâmpiţii de la HotNews? Ce ar fi de râs? Păi, este de-a dreptul comic să vezi cum isteria anti-comunistă a cuprins Perfidul Albion, altminteri bastion al luptei de clasă şi cămin pentru Karl Marx, ţară cu solide tradiţii de stânga, în gândire şi practica guvernamentală. E de râs şi pentru că în ciorba de faţă face tumbe un vechi isteric anticomunist, Vladimir Bukovsky.
Să fiu cinstit, nu mă interesează cine e madam Catherine Ashton, deşi, teoretic, în calitatea mea de cetăţean european, o să-mi fie ministru de externe. Dar ştiu ce le poate pielea tâmpiţilor de la HotNews, care vor să relanseze tema "pericolului rusesc".
Pentru cei care n-au trăit vremurile alea, la începutul anilor 80 pe teritoriul Europei americanii au instalat rachete nucleare cu rază medie de acţiune şi rachete de croazieră. Evident, URSS n-a rămas datoare, mai ales că sistemele ei de apărare erau pregătite pentru a contracara atacuri cu rachete strategice, care ofereau un timp mai mare de răspuns sistemului antirachetă. Dacă însă lansarea se făcea din RFG, nu prea aveau mari şanse de a le intercepta. De aceea răspunsul era şi mai multe rachete, şi mai puternice, şi mai aproape de ţintele occidentale. Se reproducea, la altă scară, criza cubaneză.
Este de înţeles că nici în Est, nici în Vest oamenii nu erau tocmai fericiţi cu beleaua pe cap, mai ales că retorica lui Reagan, aia cu Imperiul Răului, nu lăsa loc de speranţe. Doar că în Vest exista libertatea de a protesta, în est, "libertatea" de a tăcea.
Vocea celor care se opuneau politicii oficiale a guvernelor occidentale devenise extrem de puternică şi de influentă. Împotriva organizaţiilor societăţii civile a început un război mediatic de discreditare, pe ideea că sunt "vândute" sovieticilor. Să fim serioşi: nu zic că nu şi-au vârât şi sovieticii coada, dar fără existenţa unei respingeri masive a politicii confruntării nucleare, se puteau pişa pe bani, nu făceau nimic. Cei care protestau nu erau plătiţi de sovietici, credeau în ceea ce fac.
Acum apare un dement dintr-un partid eurosceptic, care o pârăşte pe madam Ashton lui Barosso, pe motiv de "colaboraţionism" cu URSS. Găsiţi scrisoarea aici.
De fapt, subiectul ăsta este un mod de a ţine trează "vigilenţa" oranjgutanilor, de a stimula ura, de a-i motiva la vot pentru 6 decembrie, agitând pericolul rus. "Păi dacă până şi un lord al Marii Britanii, şi ministru de externe al UE, e vândut ruşilor, vă daţi seama ce e în alianţa Grivco?"
Citiţi comentariile! Şi veţi vedea ce generaţie de trepanaţi se pregăteşte să ia puterea în România. Ăştia îi vor educa pe copiii şi nepoţii noştri, vor fi jurnalişti, vor lucra în administraţie, în serviciile secrete, în armată, în serviciul diplomatic. Ne vor reprezenta la Bruxelles. Vor fi aleşi locali, parlamentari, miniştri.
Nu-i de râs. Şi nu cu o trimitere la origini rezolvăm asta. De fapt, nu cred că mai putem schimba ceva. Incultura se întinde ca râia, la fel ura şi violenţa. Cum spuneam, România are tot mai mult caracteristicile unui stat eşuat. Şi e doar o problemă de timp până ce eşecul va fi o realitate...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu