sâmbătă, 21 noiembrie 2009

Unde e iluziile mele...

Portretul jurnalistului decepţionat de băsescu
Tolontan are azi o criză de nostalgie, combinată cu ipocrizie şi condimentată cu multă prostie. Că trebuie să fii prost bine să nu-ţi dai seama de natura antidemocratică a lui băsescu atâta amar de vreme şi, brusc, să ai o revelaţie: băsescu e câh! Ne-a uitat! S-a dat cu mogulii de bine! S-a căcat pe munca noastră, noi, care i-am fost soldaţi credincioşi în lupta cu tiranul Năstase!
Cretinel! Tu acum ai aflat că băsescu nu are prieteni, parteneri, colaboratori, ci doar slugi? De care se foloseşte şi de care se descotoroseşte atunci când nu mai are nevoie de ele sau când arată până şi cea mai mică urmă de demnitate? Stai liniştit! Cum singur scrii, turma de proşti ca tine e mare: "Povestea este despre cravatele si camasile portocalii ramase acum in dulap, despre oamenii care le-au imbracat in 2004, despre ziaristii de la Evenimentul Zilei, Academia Catavencu si Gazeta Sporturilor, azi pare neverosimil, dar acesta e adevarul!, ramasi singuri atunci. Povestea e despre Costi Rogozanu, Mircea Dinescu, Doru Buscu, Stelian Tanase, Alina Mungiu, Andei Plesu, Mircea Toma, Cosmin Alexandru, Cristian Parvulescu, Alex Leo Serban, Adriana Saftoiu si multi altii. "
Te miră că acum e pe felie cu Sârbu de la ProTv? De ce nu te miră că e pe felie şi cu fratele Păunescu? Şi cu regii asfaltului? Nu ştiai cine e? Sau ura îţi, şi vă întunecase minţile? Când a spus Năstase, în viaţa lui de politician, aşa ceva: “Eu ingadui libertatea presei si o sa o ingadui si in urmatorul mandat”? Dar Năstase nu vă dădea subiecte facile de prima pagină, nu genera crize cu repetiţie, îşi vedea dracului de treaba lui de premier. Ce nu e aceea de a căuta în coarne unor jurnalişti care, precum băsescu, idolul lor, se cred nişte zei, cărora le este permis orice.
Patetismul ăsta e de prost-gust: "Avem dovezi ca asa a fost. Le avem pe hirtie, pe net, in memorie si in orbitele ochilor. Si chiar daca aceste probe vor disparea, vor ramine esarfele si cravatele portocalii, povestindu-ne azi, cu citeva ore inaintea deschiderii urnelor, ca desi nu sintem adversarii lui Traian Basescu, ci doar oameni care avem alta parere decit el, ne permitem delictul incurcat ca insasi indecizia votului de a zimbi cind el isi afiseaza lapsusul amar al celui care ne-a uitat."
Când, ca jurnalist, îmbraci culoarea unui partizanat politic, te descalifici, nu mai eşti ziarist, eşti activist. Nu mai serveşti interesul public, ci doar interesul unui partid sau al unei persoane. Şi nu interesează pe nimeni deziluziile tale. Prostia se plăteşte. Indiferent cât de Tolontan ai fi tu.

Niciun comentariu: