A lu Gică şi logica de doi bani

Cam aşa stau lucrurile! Fotografia a fost şutită de la Turambar.

A lu Gică îi freacă ridichea lui Antonescu, într-un articol pe HotNews, pentru un motiv foarte simplu: n-a muşcat de cur pe cine trebuie. În loc să-l muşte pe Geoană, l-a muşcat pe băsescu. Şi aplaudă reinventarea lui Antonescu, pentru că l-a atacat pe Geoană pe tema vizitei la Moscova.

Proştii care comentează producţiunea lui nea a lu Gică uită să ia în calcul un amănunt biografic: omul nostru este în conducerea Instituitului de Studii Populare, oficina care plăteşte campania pentru Referensum a lui băsescu, şi este fundaţie pedelistă. Analiza lui nu are cum fi nici inocentă, nici obiectivă. Este doar o încercare de a rupe frontul "refuzului," sau măcar de a face o breşă în el. Poate se va întâmpla asta, poate nu.

Regăsim aici, sub forme diverse, toate obsesiile pe care echipa de campanie a lui băsescu vrea să le folosească în lupta împotriva adversarilor: Patriciu, deci mogulii, rusofobia, deci omul ruşilor, presa, duşman al democraţiei.

"Primul este o intrebare: Mai poate echipa lui Antonescu sa recupereze? Teoretic - da. Practic – improbabil. Nu numai ca ar trebui sa recalibreze din mers masinaria de campanie dar ar avea nevoie de o schimbare de conjunctura in mediul electoral – ori aceasta din urma depinde de factori ce in mod normal nu stau in controlul unui staff de campanie, oricat de bun ar fi el.

Al doilea este o certitudine: Indiferent de rezultatul final, strategii lui Antonescu intra in istorie. Daca trec de turul intai, pentru ca vor fi instrumentul unui miracol divin. Daca nu, pentru ca vor oferi generatiilor viitoare un exceptional studiu de caz in incompetenta electorala.

Al treilea este un mister: Cum a putut o persoana inteligenta precum Antonescu sa accepte o strategie atat de evident absurda? Vorbim aici de incompetenta consilierilor? Vorbim de un caz de sabotaj venit din interiorul campaniei? Exista si o a treia alternativa: Daca de fapt campania sa nu este decat un flanc al unui front mai larg ce are in spate un stat major avand in control si campania lui Mircea Geoana? Acceptand aceasta ipoteza indrazneata, intrebarea devine: a fost o idée buna aceasta segmentare pe doua flancuri care iata, ii ofera lui Traian Basescu exact challenger-ul pe care si l-a dorit pentru turul doi?"

Din păcate pentru Crin Antonescu, lucrurile sunt mult mai simple: atât poate. Nu e un candidat care să rupă gura târgului, pentru că, în politică, a fost până acum doar un plezirist. Nu poţi face dintr-o gloabă armăsar, oricât de zmei ar fi oamenii care-i fac campanie. Şi dacă îl ataca doar pe Geoană intra în turul doi? Sigur, băsescu a făcut o eroare strategică impardonabilă: şi l-a dorit pe Geoană în turul doi, plecând de la ipoteza că este "prostănac". Iar acum are în faţă un om decis să se bată, care e umăr la umăr cu el. Şi pe care toate sondajele îl dau câştigător în turul doi.

Acum băsescu şi l-ar dori pe Antonescu în turul doi, de asta a şi lansat gogoriţa cu "Geoană, omul ruşilor". Sau, dacă nu poate, măcar să se asigure că votanţii lui Crin au motive să-l voteze pe el, dar mai ales să se mobilizeze în turul doi. Din plan face parte şi "confruntarea" de azi, de la Cluj. Din plan face parte şi excluderea lui Patriciu de pe lista "mogulilor răi", unde au rămas doar Voiculescu şi Vântu.

A lu Gică şi articolul lui sunt un soi de "porumbelul păcii", cu ramura de măslin în cioc, pentru Antonescu şi pentru liberali. Şi un soi de promisiune de readucere a lor la guvernare. Sigur, se poate, dar liberalii au mai jucat în filmul ăsta, dar atunci aveau premierul. Acum vor fi, dacă acceptă să se întoarcă în braţele lui băsescu, nişte simple slugi. Care vor păţi ce-a păţit PSD.

De fapt, asta e problema de fond: cum să se asigure stabilitatea guvernării. Cred că cea mai bună soluţie ar fi Geoană preşedinte, cu un guvern PSD, PNL, UDMR, în care premierul să fie liberal. N-ar fi o pierdere aşa de mare pentru PSD premierul, dacă obţin portofoliile care contează. Orice altă soluţie ar fi instabilă. Din păcate. Dar pentru asta e nevoie de raţiune şi de responsabilitate. De care politicienii noştri n-au prea dat multă dovadă până acum.