Memoria noastră istorică pare a avea o pată albă în ceea ce priveşte Primul Război Mondial. Ne amintim bucăţi din el, cum ar fi bătălii precum cele de la Mărăşeşti, Mărăşti, Oituz, Matiaş, dar niciodată nu ne amintim de el ca un întreg.
Aşa se face că azi, 11 noiembrie, în ziua în care s-a semnat la Compiegne Armistiţiul din 1918, care a pus capăt războiului, primul război global al lumii industriale, în România nimeni n-a comemorat nimic. Nimeni nu s-a recules în faţa Monumentului Soldatului Necunoscut. Nimeni nu i-a pomenit pe cei care au murit pentru România în Primul Război Mondial. De ce ne-ar păsa de ei? Avem alte griji: cine pe cine ascultă, ce clipuri mai face traian băsescu, ce mai ciripeşte Fecioara din pleşcoi, ce averi are Videanu-Bordură în cele străinătăţuri.
Merită să te sacrifici pentru o ţară care se şterge la cur cu jertfa ta?
2 comentarii:
Sa nu uitam cum incheie mitingurile Palos Voda, cu tricolorul in mana si ochii umezi de ce emotii are el cand se gandeste la patrie, drapel si militarii cazuti la datorie.
der
aici este inca ceva de spus si anume ca romanilor in general putin le pasa de tara si poporul din care fac parte. deznationalizarea romanilor este f. avansata ca fenomen si nu mai poate fi intilnita intr-o ala tara iar de aici decurg o multime de probleme.
Trimiteți un comentariu