Omagiu Conducătorului Iubit

Prieteni, ce vă spuneam eu mai ieri? Că de bază rămâne "Omagiu Conducătorului Iubit"? Iată dovada! Este un comentariu din EvZ, la editorialul lui Florin Ciornei. După ce îl citiţi şi vă săturaţi de râs, poate punem de-un concurs: cine se ascunde în spatele "cititorului" Ion Ionescu, postacul cu pricina? Eu votez pentru Traian Radu Ungureanu.

"România are nevoie de o restructurare generala, din rădăcini, pe toate planurile. Acesta este unicul "punct" din programul lui Traian Băsescu, aceasta este dorinţa lui fierbinte, acesta este crezul lui. Traian Băsescu este un lider înnăscut. Si-a descoperit acest dar natural conducând vapoare, in condiţii extrem de aspre. In pustietatea oceanelor si-a descoperit si si-a călit curajul, a învăţat sa duca lucrurile pana la capăt, cu tenacitate, cu încredere in el si in echipa pe care o conducea. Traian Băsescu nu a vorbit despre spiritul de echipa. El a trăit acest spirit in condiţii-limită. Pe ocean, in mijlocul si in fruntea echipajului, nu se poate trai in minciuna. Acolo, acuitatea fiecăruia este maxima, toţi se observa si se cunosc profund, nimeni nu poate sa se ascundă de ceilalţi. Totul este la vedere. Fiecare le este celorlalţi o carte deschisa. Acolo, speranţa fiecăruia de supravieţuire este in mana celorlalţi. Acolo, dăruirea este totala, intervenţia este rapida si eficienta. Acolo se învaţă sa taci si sa faci. Acolo se practica "labor improbus omnia vincit". Acolo învinge bunul simt, ştiinţa de a le da si altora din curajul tău, din încrederea in învingerea oricăror greutăţi. Acolo înving cei ce au umor si îl transfera si echipajului. Acolo sunt puternici cei ce au imensa şansă de a-si păstra toata viata un suflet de copil. Traian Băsescu are un suflet de copil, are sensibilitatea si buna dispoziţie (mereu la vedere) a unui suflet de copil, nu deţine "arta diplomaţiei" care, de cele mai multe ori, instalează neîncrederea intre oameni, intre colectivităţi, intre parteneri, lasă prea liber drumul vorbelor si îl barează pe cel al faptelor, cultiva şmecheria cu ştaif, victoria asupra demnităţii. Traian Băsescu nu are darul diplomaţiei vorbelor fără şir, searbăde, deprinsa in scoli, din tratate machiavelice. El deţine diplomaţia directa, a faptelor, cea a utilităţii, a pragmatismului. In ciuda convingerii celor care nu reuşesc sa îl înţeleagă (din cauza incapacităţii lor), Traian Băsescu nu este un imprevizibil. Previzibilitatea lui esenţială este cea a bunei lui intenţii, in urmărirea unui tel către care ii conduce pe alţii. Ne este uneori imprevizibil atunci când îşi alege si îşi adaptează schimbările de direcţie, impuse de neprevăzutul situaţiei, revenirea fiind, întotdeauna, pe drumul previzibil, firul roşu al vieţii lui de om bine intenţionat. Gheorghe Dinică a fost un actor esenţial. Traian Băsescu este un politician esenţial. Ambii, fără zorzoane."