Foamea cronică

Au şi americanii problemele lor cu "statul asistenţial". Pe care multă vreme l-au dispreţuit. Dar foamea le-a schimbat dramatic optica. Un program mult hulit, care în 1990 era pe punctul de a fi desfiinţat, bonurile de alimente, a ajuns acum să scoată din foame, la propriu, unul din opt adulţi americani şi unul din patru copii. Ceea ce este enorm!

Sunt peste 36 de milioane de oameni care, fără bonurile de alimente, ar muri de foame, literalmente! Şi numărul lor creşte. În doi ani au apelat la acest ajutor peste 10 milioane de oameni în plus. Şi se mai califică pentru a le primi încă 15,6 milioane, dar nu mai sunt fonduri disponibile. Asta se petrece în cea mai bogată ţară din lume, care îşi permite războaie extravagante, care costă mii de miliarde de dolari, în care bancherii au bonusuri de miliarde de dolari, unde bogaţii cheltuiesc, spre pildă, 25.000 de dolari pe lună pentru hainele copilului, şi care este "templul ultraliberalismului." Model pe care l-a impus întregii lumi.

Toată lumea l-a înjurat şi-l înjură pe Mazăre, că dă nişte ajutoare alimentare pensionarilor. Se face mişto de îmbulzeala de la "pomenile electorale" sau de la fasolea cu slană sau cârnaţi, oferită de diverşi de ziua naţională. Dar NIMENI nu vrea să vadă că foamea a devenit cronică în România. Că sunt categorii sociale fragile din punct de vedere economic, care sunt subnutrite. O ceată de politicieni, intelectuali publici şi jurnalişti spălaţi pe creier demonizează orice încercare de a discuta serios aceste grave probleme sociale.

Mai devreme sau mai târziu va trebui să introducem şi noi un sistem asemănător. Avem salarii de căcat, iar preţurile alimentelor sunt mai mari decât în occident. A făcut cineva, în România, un sondaj de opinie pe această temă? S-a dus cineva să vadă ce pun, zi de zi, pe masă ţăranii? Sau şomerii? Sau pensionarii? Astea nu sunt probleme de securitate naţională?

Despre situaţia din SUA găsiţi aici un articol, apărut în NYT. Despre România găsiţi aici tema zilei: moguliada.