Nebunia comisiilor de anchetă, pe care Parlamentul le produce acum pe bandă rulantă sunt un soi de răzbunare tardivă pentru anii de umilinţe, în care corpul legiuitor a fost o anexă a Executivului. În Constituţie se spune: "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării." Doar că în ţara asta de legiferat legiferează toată lumea, mai puţin Parlamentul, el doar dă aparenţa de constituţionalitate legilor născute din interese care au prea puţine în comun cu interesul public. Iar transpunerea în legislaţia naţională a acquisului comunitar nu înseamnă legiferare, ci aprobarea mecanică a unor directive europene.
Tot în Constituţie există un articol, care spune: " Guvernul răspunde politic numai în faţa Parlamentului pentru întreaga sa activitate. Fiecare membru al Guvernului răspunde politic solidar cu ceilalţi membri pentru activitatea Guvernului şi pentru actele acestuia." Lucru pe care cele două partide care compun coaliţia guvernamentală îl uită! Cazul Ridzi nu este o pată doar pe "blazonul" PDL, nu doar problema lui, este problema Guvernului, în ansambul său, şi îi priveşte pe toţi. La fel şi cazurile Udrea, Nemirschi, şi care vor mai fi şi vor mai ieşi la lumină.
Din păcate, aceste comisii, care sunt instrumente ale luptei politice, o luptă politică oarbă, de cocină, dacă e să mă întrebaţi pe mine, vor avea drept consecinţă blocarea actului de guvernare. Nu orice contract de publicitate e ilegal şi o schemă de sifonare a banului public, ca în cazul Ridzi. Într-o societate modernă comunicarea publică, inclusiv din partea autorităţilor publice la nivel central şi local, este obligatorie. Face parte din obligaţia de transparenţă. Şi aşa majoritatea românilor habar nu au de proiectele finanţate din bani europeni. Lucru care a permis monopolizarea accesului la aceşti bani prin acces privilegiat la informaţie.
Criminalizarea oricărui act de autoritate, a oricărei decizii a guvernului, punerea în discuţie a oportunităţii şi legalităţii deciziilor Guvernului printr-un soi de automatism, este ultimul lucru de care aveam nevoie în plină criză. Şi aşa toate proiectele de investiţii din bani publici sunt întârziate sau blocate de păruiala dintre firmele care au câştigat licitaţiile şi cele care le-au pierdut. Ca să nu mai vorbim de piţigoi, lupi în călduri, daci, traci, ostrogoţi şi piţiponci, care s-au coalizat împotriva programelor de construcţii de autostrăzi!
Nu ştiu ce anume ar putea opri nebunia "comisiilor" parlamentare de anchetă. Ceea ce putea fi un act de demnitate din partea Parlamentului s-a transformat într-o mascaradă sinistră, care nu mai are mult până să blocheze actul de guvernare. Mascaradă la care toată clasa politică participă cu veselă inconştienţă...
Un comentariu:
Am scris si la mine despre aceste "comisii" si rolul lor:))))
Trimiteți un comentariu