Iar am să-mi fac singur de dulce cu unii de prin PSD pentru ceea ce am să scriu acum. Dar realităţile sunt cele care sunt, şi a le ignora nu e cel mai inteligent lucru. Una dintre aceste realităţi este aceea că intrarea la guvernare este ultima mare prostie făcută de PSD. Într-un fel, este începutul sfârşitului partidului, care a pierdut patru ani, după 2004, ani în care s-ar fi putut reinventa. Pentru că în forma actuală PSD s-a epuizat, nu mai are o raţiune de a fi. Este doar un mecanism birocratic, dublat de o reţea de grupuri de interese, centrale şi locale, care cad la pace doar atunci când au de exercitat puterea, şi nici atunci pacea nu este foarte stabilă. În rest lupte intestine, vrajbă, incoerenţe în acţiune, lipsa viziunii şi a proiectelor politice majore.
Geoană şi-a petrecut perioada ce a urmat alegerii sale în fruntea PSD luptându-se cu lipsa de legitimitate. Nu a reuşit să se impună în totalitate în partid, să fie acceptat de toţi. Când spun să se impună, mă gândesc la respectul pe care îl câştigi prin capacitatea ta de a fi lider, de a-i mobiliza pe oameni, de a le da o direcţie, de a-i face să te urmeze din convingere.
S-a aliat cu Miron Mitrea şi cu grupul de la Cluj, pentru a-l elimina pe Ion Iliescu. Nu i-a reuşit mişcare, şi a fost nevoit să accepte ideea că Ion Iliescu este greu de dizlocat şi e mai bine să-l ai aliat, sau, dacă nu se poate, măcar indiferent. A încercat să-l elimine şi pe Adrian Năstase, lucru care i-a reuşit doar parţial, mai mult, s-a trezit în braţe cu o alianţă Adrian Năstase-Ion Iliescu, fix de ce nu avea nevoie. Acum Adrian Năstase s-a întors şi şi-a consolidat puterea în partid. Între timp, grupul de la Cluj s-a dizolvat, nu mai înseamnă nimic în partid, iar steaua în ascensiune în PSD este Marean Vanghelie!
N-am înţeles nici acum de ce a dus Geoană partidul la guvernare, dacă dorea cu adevărat să ajungă la Cotroceni. Nu am înţeles de ce nu a ieşit de la guvernare imediat după alegerile europene. Nu înţeleg de ce nu ocupă mediatic un spaţiu pe care doar Băsescu îl foloseşte cu adevărat. Nu înţeleg care va fi proiectul pe care PSD şi Geoană le vor propune românilor în campania prezidenţială.
Rămâne cea mai gravă problemă a PSD: identitatea sa de stânga. Care este greu de demonstrat! Nu am văzut un discurs critic la adresa capitalismului. A critica nu înseamnă a nega sau a respinge, ci doar a reforma ceea ce nu funcţionează.
Şi dacă va câştiga alegerile prezidenţiale, şi dacă nu, PSD are de luat o decizie radicală: aceea de a se dizolva şi de a forma un nou partid de stânga, care, pe cât posibil, să elimine slăbiciunile şi problemele actualului partid, care să se adreseze unui public mai larg, care chiar are nevoi şi valori legate de stânga politică.
PSD nu a fost niciodată un partid marxist, şi nici nu e moştenitorul PCR. Cu alte cuvinte, nu de ideologie se va împiedica, aşa cum nici PD nu s-a împiedicat, când a trecut de la socialişti la populari. Dar trebuie să opteze pentru o ideologie, sau, şi mai bine, să-şi construiască propria ideologie, plecând de la valorile de stânga actuale.
De fapt, stânga, la nivel global, suferă de pe urma lipsei unui efort intelectual de redefinire, după prăbuşirea comunismului. Atacată din toate direcţiile, stânga s-a mulţumit să adopte un profil jos, să se conformeze ideii unice care a dominat ideatic ultimele două decenii, să se dezică de tot ceea ce a fost bun în trecutul ei, odată cu ceea ce a fost rău, de dragul acceptării ei la guvernare şi la împărţirea beneficiilor ce rezultă din asta.
Dacă nu face voluntar această schimbare, PSD se va dizolva, fără posibilitatea de a mai exista în viitor. Şi România nu va mai avea un partid de stânga. Pentru că nu văd nicio alternativă serioasă la PSD în partea stângă a spectrului politic. Şi nici personalităţi neafiliate, dar cu puternică identitate de stânga, care să adune în jurul lor şi al unor programe politice bine articulate, coerente, pe cei pe care i-am numit "orfanii stângii." Adică oameni de stânga, care nu se pot identifica acum cu PSD.
Sigur, la limită se poate imagina o Românie cu un mediu politic total la dreapta. Dar atunci schimbarea la guvernare nu are, din punct de vedere al efectelor, niciun sens. Pentru că ar fi o schimbare care nu modifică nimic. Asta ar fi fatal pentru democraţie.
PS: aveţi aici un interviu al lui Bernard-Henri Lévy, despre viitorul PSF. Acum, nu tot ce zice BHL este literă de Evanghelie. Dar nici să-l ignori nu poţi. Şi el crede că PSF ar trebui să se dizolve, cam din aceleaşi motive pentru care ar trebui să se dizolve PSD. Şi mai zice un lucru, cu care sunt de acord: trebuie introdus un sistem de alegeri în partid, de genul primarelor din SUA. Care să mobilieze baza partidului, iar liderul să se bucure de o legitimitate puternică, nu să fie ales pe coridoare, prin cârciumi sau prin debarale.
7 comentarii:
PSD ar trebui sa-si elimine "baronii" pentru a se reinventa, cu adevarat.
Din nefericire, PSD-ul NU a dus niciodată politică de stînga. Îmi pare rău că l-am votat în urmă cu mai mulţi ani.
Ceea ca nu a înţeţes Geoană este că fără Iliescu, PSD NU este PSD. NU am priceput niciodată cum de un ins caracterizar prin NONpersonalitate a putut ajunge în fruntea unui partid.
Dacă se va autodizolva, treaba lui...
Eu tot de stînga mă declar şi tot la stînga mă orientez...
Un articol important, ce regret ca este inspirat in buna parte de interviul lui B.H.L. Caci Bernard-Henry Levy doar afecteaza, pentru a parea interesant, ca a votat cu socialistii sau ca mai este om de stanga. El este din acelasi aluat ca Andre Glucksman, Pascal Bruckner sau Finkielkraut, fost maoisti ce pana recent, prin articolele lor, au militat pentru cauza lui George W. Bush. Si totusi strigatul lui BHL “Partidul socialist trebuie sa dispara” nu e aplicabil la situatia din Romania, pentru cel putin doua motive.
Mai intai, pentru ca o autodizolvare a PS in Franta ar acorda o sansa imensa partidului anticapitalist al lui Besencennot, ceeace nu ar fi poate prea rau. Avem insa in Romania asa ceva la stanga PSD? Este oare pe cale de a fi faurita o astfel de miscare? Cu cine? Cu ce fonduri? Cu ce sanse? Fara un raspuns plauzibil la aceste intrebari (si la inca altele) autodizolvarea PSD nu ar duce decat la intarirea dreptei, ba chiar a extremei drepte. In al doilea rand, pentru ca Franta nu e in ajunul unei alegeri prezidentiale ca cea din Romania, unde disparitia principalului adversar nu ar face decat mai usoara victoria lui Tr. Basescu. Desigur se poate aduce argumentul ca nu e de exclus ipoteza unui sistem in care sa lipseasca total stanga, chiar atat de slaba cum e cea a PSD. As spune chiar ca asa ceva e de dorit pentru un regim autoritar instalat prin modificarea Constitutiei, solutie dorita de actualul presedinte. Ar fi asta fatal pentru democratie? Probabil, dar nimeni nu trebuie sa se legene in iluzia ca Uniunea Europeana ar interveni pentru restabilirea ei.
Toate cele de mai sus arata ca nu autodizolvarea e solutia iesirii stangii romanesti din impas. Ci probabil la asa ceva va ajuta socul unui rezultat negativ pentru candidatul PSD la alegerea prezidentiala, urmata de o serioasa analiza a insuccesului, cu repunerea in discutie a strategiei adoptata pana acum, adica parasirea cochetarii cu liberalismul. Ceeace nu ar exclude o eventuala colaborare la guvernare cu PNL, nimic nefiind mai important decat intreruperea succeselor ce l-au adus la carma statului pe Tr. Basescu.
E nevoie in Romania de un partid mai la stinga decit ce acopera acum PSD. Aparent, PSD s-a transformat intr-un partid clientelar, care este dispus la niste compromisuri care nu ii servesc electoratului sau. Caror categorii de persoane se mai adreseaza azi PSD?
Bogatii sunt pe deplin reprezentati acum si de PSD, si de PDL si de PNL si de UDMR. Cei amariti insa sunt mintiti continuu, fie ei muncitori, tarani, dar din clasa mijlocie.
Coninuu să mă minunez cum de oamenii blogosferei de stânga din România încă mai au tendinţa de a crede în PSD, şi candoarea de a putea fi dezamăgiţi de acesta.
PSD nu este în mai mare măsură social-democrat decât este Partidul Comuniştilor din Moldova comunist, adică DELOC. Ambele partide includ la loc de frunte “baroni” şi oameni de afaceri, şi îşi orientează politica după interesele acestora.
În genere, partidele din ţara asta nu reprezintă pe nimeni. Ele sunt cu adevărat nişte găşti ridicate de sistemul constituţional la un statut nemeritat.
Ca să o spun pe şleau, chiar sistemul parlamentar în genere nu reprezintă pe nimeni în ziua de azi. Şi nu văd posibilă sau probabilă o asanare...
Sunt amuzanţi intelectualli decrepiţi francezi, obosiţi de a cocheta în vorbe cu stânga, în timp ce în fapte sunt burghezi plictisiţi. Mărturisesc, condeiul lui BHL m-a fascinat ("Les aventures de la liberté" a apărut şi în româneşte la Albatros prin 1994-1995), dar Glucksman mi s-a părut fariseu, Finkielkraut necitibil, iar Bruckner inegal, şi oricum la alt nivel.
La francezi, PS este în moarte clinică de multă vreme, PCF supravieţuieşte fără multă vână ajutat fiind în principal de anualele Fête de l'Humanité, iar NPA a apărut faute de mieux. De unde se vede că vorbim de o problemă universală atunci când ne referim la dificultatea coagulării unei stângi coerente şi îndeajuns de radicale pentru a propune altceva decât clasicele cârpeli ale sistemului, o stângă care să nu se mai complacă în cotcodăcelile futile din parlament şi în văicărelile din interviuri şic date cu degetul acuzator şi părul nepieptănat.
Dacă în Hexagon ipocrizia dă bine cu decadenţa generală a societăţii, la noi situaţia este dramatică. Lipsa unei stângi demne de acest nume este o vină naţională. Românii fie îl blestemă pe Ceauşescu, fie le este dor de el. Cam la această abordare simplistă se reduce înţelegerea de către ei a ideii de “stânga”, ceea ce este jalnic. Dacă le vorbeşti de Marx ei îi văd în faţa ochilor pe Drăghici, pe tovarăşa Ana, pe Ghiţă Dej, pe Ceaşcă şi Lenuţa, şi tot aşa. Plus că toţi se visează capitalişti prosperi, chiar şi prăpăditul de specialist care s-a făcut PFA ca să se "bucure" de precaritatea unei situaţii de "libertate", fără să-şi dea seama că tot un proletar pârlit este şi el.
Candidatuul PSD la alegerea prezidenţială... Dvs. chiar nu v-aţi plictisit să vorbiţi despre NIMIC?
Pe la agapele PSD-ului cand te duci niciunul din cei prezenti acolo habar nu are ce inseamna social-democratie, intre cei mai tineri marea lor majoritate sunt in partid pentru diverse avantaje pe care le au parintii care astfel isi baga toata familia in partid, pentru a ocupa diverse posturi pe la firmele pesedistilor mai bogati, pentru intrarea gratuita pe la diversele "sarbatori" pesediste etc.
E complet ridicol sa vorbim de reformarea PSD-ului si acum si oricand. Cu cine sa reformam PSD-ul? Cine sa vina in locul acestor membri total apolitici, cine sa ia locul conducatorilor patroni si daca ar fi schimbati, noii lideri nu ar trebui sa faca un compromis cu capitalul? Cei care vor baga bani in partid nu vor cere nimic in schimb? Vor arunca cu banii in partid iluminati de justetea argumentelor lui Marx? Cine va lua locul fostilor intelectuali absolventi de Ştefan Gheorghiu? Mai au tinerii de astazi un bagaj de cunostinte formate in acest sens ca sa preia stafeta si sa nu mai poata fi acuzati de alti "intelectuali" de dreapta de ceausism si etichetati drept slugi ale fostului regim?
Toate hibele enumerate mai sus nu aparţin numai PSD ci întregii clase politice româneşti, ca să mălimitez numai local.
Din nefericire politica se face cu bani. Cine nu are bani nu poate face politică. Săracii, de aceea sînt săraci, nu au bani. Ca urmare, nu are cine le face politica. Iată de unde lipsa unei orientări de stînga pe eşicherul politic românesc.
Trimiteți un comentariu