Comentariul acesta a lui Tony: " România a luat bani de la FMI, care au ajuns la BNR. Pentru aceşti bani plătim dobândă. BNR a eliberat RMO(rezervele minime obligatorii), bani care au ajuns la bancile comerciale. Acestea împrumută cu aceşti bani statul român cu o nouă dobândă. Cred că este o tâmpenie să iei bani împrumut şi să plateşti de două ori dobandă," mi-a adus aminte de un banc.
Tutankamon, faraonul, cere înţelepţilor să-i spună care sunt motivele pentru care statul este în declin, societatea o ia la vale, duşmanii devin tot mai îndrăzneţi. Înţelepţii stau, cugetă, şi se duc cu soluţia la Tutankamon. "Slăvite Faraon, iată cauza: degradarea moravurilor. Mai precis, preacurvia." "Bine, şi ce propuneţi?" "Să fiţi necruţător! Pe cine prindeţii la nevasta altuia, hârşti! Şi-l lăsaţi fără scârbavnicul mădular" "Asta ziceţi? Aşa să fie!" Şi scribii îşi iau dăltiţele şi se pun pe "scris" ucazul.
Nu trec două zile de la decizia cu pricina, că în faţa Faraonului vin înspăimântaţi sfetnicii. "Ce-i?" "Mărite Tutankamon, e groasă! Fiul vostru, Bulankamon, a fost prins la nevasta altuia! Ce porunciţi?" "Cum, ce poruncesc? Să se aplice legea! Nu pot s-o ignor, doar pentru că e fiul meu!
Îl aduc pe Bulankamon în faţa Faraonului, să-şi audă pedeapsa. Înainte ca Tutankamon să apuce să deschidă gura, Bulankamon glăsuieşte cam aşa: "Mărite Tutankamon, ştiu, am greşit şi mă căiesc! Îmi merit pedeapsa. Dar fiindcă sunt fiul tău, îţi cer o favoare: în loc să hârşti! scârbavnicul mădular, închide-mă în piramidă cu credincioasa mea cămilă!"
Tutankamon stă, se gândeşte, şi aprobă dorinţa fiului său. Deci Bulankamon este închis în piramidă împreună cu credincioasa lui cămilă. Peste ceva vreme, simţindu-şi sfârşitul aproape, Tutankamon dă ordin să fie pregătită piramida. Nu trece mult şi sfetnicii lui vin înspăimântaţi să-i dea o veste. "O, Mărite Faraon, fiul tău, Bulankamon, trăieşte!" "Cum aşa?" "Nu ştim, dar trăieşte!"
Îl aduc pe Bulankamon la căpătâiul tatălui său, care, cu voce stinsă, îl întreabă: "Cum ai reuşit asta?" "O, Mărite Tutankamon, e simplu: eu mâncam ce făcea cămila, cămila mânca ce făceam eu!" " O, fiule, nici nu-ţi dai seama cum ai inventat CAERul!" îi spune Tutankamon, cu ultimele puteri.
Cam aşa cu schema noastră: mă împrumut de la FMI, ca să aibă băncile bani cu care să mă împrumute. Cu alte cuvinte, un soi de CAER mai pervers, în care doar noi mâncăm căcatul, restul prăjituri, cu banii nostri. Parcă era mai echitabil vechiul CAER: toţi mâncau acelaşi căcat!
4 comentarii:
Pentru schema asta,Pogea merita vreo 300 de ani de puscarie!
Ma tem ca autorul (anecdotei si articolului) nu stie deloc ce a insemnat cu adevarat organizatia CAER si ce rol a jucat URSS si Romania in ea. Va recomand, in lipsa de ceva mai bun, cartea lui Mihai Retegan "Razboi politic in blocul comunist" (Ed. RAO -2002)
Domnule Răducanu, bancul circula în anii '80 în România. Şi cum bănuiesc, nu fără temei, că era un pur produs al Securităţii, care avea un serviciu specializat pe domeniu, ca parte a acţiunilor de război psihologic, el reprezenta o viziune a felului în care Bucureştii vedeau relaţia lor cu CAER.
Mă scuzaţi, dar bancul este chiar prost.
Trimiteți un comentariu