Vezi tu, Marx, asta ţi-a scăpat: în afară de exploatarea omului de către om, mai există şi exploatarea omului de către mâţă. Ţi-au făcut-o, perfizii ăştia de englezoi! Tocmai acum, când erai din nou în centrul atenţiei. Păi cum să mai poţi fi un far în furtuna crizei, când ţie nu ţi-a dat prin cap că mâţele îşi exploatează stăpânii, că-i condiţionează cu torsul lor, că se folosesc de reflexul lor de a-şi îngriji copiii? Asta e, ai avut ghinion!
4 comentarii:
Nu e chiar o prapastie de netrecut. Putem observa cum bancile folosesc perfid un "tors de solicitare, cu un element de frecventa inalta" atunci cand doresc un bailout. Mai putem gasi si alte asemanari... :-)
Haha! Nu mi-ar fi trecut prin cap una ca asta. E drept că eu n-am mîţă. Probabil că nici Marx nu avea :))
Mâţele ne exploatează, bebeluşii ne exploatează, imperialiştii ne exploatează... vreau să fiu câine!!!
Acum, într-adevăr, mâţa de casă este o creatură INUTILĂ. Dar, vorba lui eegalcuemcepătrat, la ce serveşte un nou-născut, în afară de a suge, a urla, a se căca foarte puţitor şi a lăsa bale?
Eu sint posesor de motan. Sau, conform articolului, motanul ma posedeaza pe mine.
Articolul englezilor mi se pare destul de dragut.
Noi, oamenii, ne fortam sa modificam mediul in jurul nostru. Animalele se adapteaza la mediul existent iar noua asta ni se pare primitiv.
Sint de parere ca animalele sint mult mai inteligente decat reusim noi sa ne dam seama. Dar asta nu inseamna decat ca noi sintem prosti si nu reusim sa intelegem.
Motanul Murzik, de exemplu, a inventat un soi de joc similar cu "leapsha".
De asemenea, miorlaie pe diverse tonuri - in functie de ce vrea sa obtina. Uneori incearca sa poarte un fel de discutii: daca spune "miau" si eu ii raspund "miau", el mai miorlaie odata. Treaba poate dura 1-2 min. Mi se pare extrem de important: a intuit faptul ca oamenii comunica intre ei predominant verbal. Cei ce au trait cu multe pisici pot sa confirme ca ele comunica predominant non-verbal. Vocalizeaza una cu alta doar atunci cand sint suparate / au emotii puternice.
Cotoiul mai cunoaste importanta pungii pe plastic: cand vin acasa cu sacose care fosnesc, stie ca acolo este ceva si pentru el.
Nu-i place la medic (veterinar).
Cand era mai mic, incerca sa se uite la televizor cu mine. Pana la urma s-a plictisit.
Ii plac ordinea si curatenia.
Cand ma vede ca incerc sa dorm, nu mai face galagie (decat daca este suparat pe mine).
Imi mai cunoaste tot soiul de metehne. Stie ca cel mai tare ma exaspereaza atunci cand face pipi pe hartii / teancuri de hartii care - foarte important - se gasesc pe masa de lucru. Aceasta este pedeapsa suprema pe care mi-o administreaza.
Acum se face ca doarme pe birou, langa calculator - mai intredeschide ochii sa vada ce mai fac. Probabil crede ca o sa ma induioseze si nu o sa ii mai dau medicamentele de seara. Sa creada el, aici nu negociem!
Trimiteți un comentariu