Apocalipsa după zugravi

După bune şi loiale servicii(parcă ăsta-i clişeul), chiuveta din baia de serviciu s-a prăbuşit, la propriu, din senin. Luând cu ea şi o halcă sănătoasă din faianţă. Acum, dacă l-aţi fi cunoscut pe "meşterul" care a faianţat baia acum treizeci de ani, v-aţi face cruce că a rezistat atât!

Gândul să refacem baia ne dădea târcoale de ceva vreme. Era inevitabil sfârşitul de care v-am pomenit. Am tot amânat, dintr-un singur motiv: o astfel de înteprindere este un coşmar, ceva traumatizant, care te epuizează nervos şi te termină fizic, chiar dacă nu tragi tu la mistrie.

Meşterul român, oricât de bun ar fi(şi cei care se ocupă de haosul din casa mea chiar sunt profesionişti), are un defect esenţial. Nu e planificat. Face totul la inspiraţie, la plesneală, fără plan, începe mai multe operaţii, le lasă la jumătate, constată, candid, că a uitat să cumpere nu'ş ce maclavais, că nu se potriveşte nu'ş ce filet, iar curăţenia la "locul de muncă" este o noţiune necunoscută lui, sau cunoscută doar vag, din poveştile despre meşterii nemţi! Tu, care faci curat după ei, ai prefera, dacă ai şti, să pui faianţa, în loc să strângi molozul.

Celor care se vor grăbi să-mi spună că descriu modul în care este guvernată România le spun doar atât: "Honi soit qui mal y pense!"

Revenind la zugrăveala noastră, azi a fost crâncen: au frecat pereţii cu hârtie abrazivă! Un deliciu! Şi acum am praf în gură, aspiratorul, care, deşi a primit o pungă nouă înainte de supliciu, îmi dă de înţeles că-l dor rulmenţii motorului, ceea ce ar însemna că trebuie să-mi cumpăr unul nou, şi sigur am scăpat ceva cotloane neaspirate, un mop şi-a dat deja obştescul sfârşit, deşi de dimineaţă se afla încă pe raftul magazinului, şi, în general, e un coşmar. Mâine avem pauză. Luni urmează marea zugrăveală. Curăţenia care îi va urma va fi epică, normal!

Ce nu v-am spus este că şi în baia mare faianţa a fost pusă tot de "meşterul" de care am vorbit. Aşa că este rost de un nou coşmar. E doar o problemă de timp...