Care model?

Radovan Jelasic, guvernatorul Băncii Naţionale a Serbiei, comite în WSJ un soi de analiză despre starea economiei ţărilor din Europa Centrală şi de Est, şi face sugestii despre un nou model de creştere economică, presupus a fi capabil să evite slăbiciunile modelului care a dominat cei 20 de ani de tranziţie de la economia planificată la economia de piaţă.

Actualul model, spune Jelasic, s-a bazat pe doi piloni. Primul a fost dezvoltarea serviciilor: telecomunicaţii, comerţ, servicii financiare, imobiliar. Al doilea a fost sectorul investiţiilor străine, de la zero sau prin privatizarea sectorului public. Din 2004 s-au investit în zonă circa 900 de milioane de euro, din care aproape jumătate, 427 de milioane de euro, în dezvoltarea sectorului bancar. Toate astea au avut un preţ: deficite externe imense, raportate la PIB, şi de 20%. Şi ca urmare o creştere a vulnerabilităţii acestor ţări la şocuri externe.

Modelul ăsta nu e bun, pentru că, citând un economist ungur, Janos Kornai, aceste ţări şi-au creat prematur un "stat al bunăstării" şi cheltuiesc prea mulţi bani pe programe şi servicii sociale: educaţie, sănătate, pensii. Prin urmare, mâna pe topor! Şi tăiaţi cheltuielile sociale!

Omul propune şi un plan în cinci puncte, care priveşte:

1. Reforma sistemului public de pensii. Cunoaşteţi poezia: criterii de acordare, pensii private, creşterea duratei de cotizare, şi dacă s-ar putea ceva cianură pentru nesimţiţii care trăiesc prea mult!

2.Ruperea tabuului privitor la costurile sănătăţii şi educaţiei. Mai pe româneşte: orice se plăteşte! Deci în loc de educaţie gratuită până la o anumită vârstă, educaţie cu plată, dacă vrei să ştii mai mult decât să citeşti şi să scrii! La fel şi în sănătate: dacă vrei mai mult decât o aspirină, plăteşti!

3. Şi alte cheltuieli publice trebuie aduse la un nivel normal pentru halul de dezvoltare a zonei şi în general trebuie făcute de entităţi private. Cu alte cuvinte: aveţi nevoie de şosele? Construiţi-vă! N-aveţi bani? Ghinionul vostru! Cumpăraţi-vă elicopter!

4. Creşterea gradului de încasare a taxelor şi impozitelor şi lupta împotriva evaziunii şi economiei subterane. Aici intrăm în plină utopie, aşa că ce dracu' să mai comentăm...

5. Regimul ratelor de schimb trebuie regândit.

Bun, şi unde este modelul aici? Cum va creşte economia în acest model? Prin ce mecanisme? Cu ce resurse? Cum vor arăta societăţile care vor vor aplica astfel de "recomandări"? Nimeni nu vrea să înţeleagă că marile naţiuni dezvoltate îşi datorează bunăstarea tocmai structurării lor ca state ale bunăstării? Că au funcţuionat decenii bune cu deficite bugetare mari? Că au investit imens în educaţie, sănătate, infrastructuri? Că au avut un sistem de servicii publice foarte puternic?

Ce va rezulta în cazul în care se vor aplica aceste recomandări? Societăţi mai sărace, mai polarizate social, mai puţin educate, cu o stare de sănătate precară, care vor fi şi mai puţin performante economic ca până acum. Departe de a fi un model de creştere, este unul de descreştere economică. Părerea mea!