Industria anticorupţiei

Cum mă ştiţi, sunt un adversar al "societăţii civile", care a ajuns un instrument de drenat bani publici şi un alibi pentru tot felul de indivizi care nu sunt buni de nimic şi care din poziţia de "civici" pot da lecţii oricui, promovând interese private, bine remunerate. Ghilimelele au sens peiorativ, şi reprezintă o delimitare a acestor profitori de adevăraţii activişti civici, care se implică şi fac lucruri formidabile cu o fracţie infimă din fondurile care stau la îndemâna pisicilor obeze din "societatea civilă".

Motiv să vă semnalez ancheta lui Sorin Manea, publicată în "Săptămâna Financiară" de azi, "Anticorupţia - o afacere de zeci de milioane de euro". Şi fiţi siguri că flăcăul nu a surprins decât vârful aisbergului. Iar dacă ai o industrie atât de lucrativă, cât de tâmpit să fii să omori găina cu ouă de aur?

Aşadar corupţia în România va creşte pe zi ce trece. Mai ales în statistici! Să nu mă înţelegeţi greşit: România este o ţară cu corupţie endemică. Dar câtă vreme combaterea ei este o afacere, nu o politică publică, logica pieţei cere creşterea ofertei de programe anticorupţie, pentru că, nu-i aşa, creşte şi cererea, pentru că şi corupţia e voinică şi prolifică!

În fond, avem o simbioză între corupţi şi incoruptibilii din "societatea civilă" , care se hrănesc unii pe alţii şi toţi din banii naivilor! Aşa că nu pot decât să fiu de acord cu ce spune Renate Weber, care ştie ce spune, pentru că este un insider şi a păscut şi ea pe câmpiile astea ale civismului: „ONG-urile fac orice să funcţioneze. Au o paletă foarte largă de desfăşurare, pentru a atinge cât mai multe programe. Acum programele şi fondurile sunt mult mai puţine, deci lupta este şi mai mare. Este foarte bine să existe un ochi public care să privească spre fenomenul corupţiei şi derularea fondurilor, dar cele mai multe organizaţii sunt nontipic neguvernamentale. Ca să poţi să urmăreşti acest fenomen, trebuie să te profesionalizezi, or, dacă ne uităm atent unde ajung banii din aceste proiecte, unele derulate chiar în colaborare cu autorităţile publice, observăm că ei se întorc exact la cei suspectaţi de corupţie. Este nevoie de o viziune şi de strategii precise, ceea ce acum nu există."

Industria anticorupţiei are un viitor luminos. La fel şi corupţia. Viitorul bizonului, care plăteşte distracţia, este net mai întunecat. Dar ce contează! Dacă luptătorii sunt mulţumiţi, toată lumea e mulţumită!