O (posibilă) candidatură inutilă

Nu ştiu cât de interesante sau de originale vă vor părea cele scrise de mine despre Sorin Oprescu şi calculele lui privitoare la candidatură. Premiza de la care plec eu este aceea că eventuala candidatură a lui Sorin Oprescu la Preşedinţia României este inutilă. Inutilă, pentru că nu rezolvă problema de fond a acestei toamne: crearea condiţiilor pentru o mai bună guvernare a ţării.

S-a spus, şi cred că fără temei, că oamenii s-au săturat de candidaţi politici, că le surâde ideea independenţilor, eventual a independenţilor tehnocraţi. Este o simplă afirmaţie, de nimic susţinută. Să fim oneşti: Sorin Oprescu nu pupa la Primăria Capitalei, dacă nu avea în spate votanţii şi chiar infrastructura PSD. Şi nu pupa la Primărie dacă bucureştenii nu se săturau de "performanţele" TUTUROR celor care au condus Bucureştii în ultimii douăzeci de ani.

Era clar, din felul în care evoluase opinia publică din Bucureşti, că ideea de schimbare era coaptă, că ea trebuia doar "încarnată" de cineva. Cum şi PSD şi PDL au propus candidaţi cenuşii şi lipsiţi de carismă, Sorin Oprescu, ajutat şi de stângăciile celor care au vrut să-i pună talpă, s-a impus ca imagine a schimbării, dar a fost un câştigător din lipsă de ceva mai bun.

Şi acum, dacă va candida, se va situa tot la capitolul "din lipsă de ceva mai bun". Numai că este evident că România are nevoie de ceva mai mult decât un preşedinte votat la plesneală, ca Traian Băsescu în 2004. Oamenii nu-l vor vota pe Sorin Oprescu doar pentru că nu au ceva mai bun de votat, sau pentru că s-au săturat(şi s-au săturat! Nu vă luaţi după sondaje, ele spun acelaşi lucru: nu există ceva mai bun) de Traian Băsescu. Ei îl vor vota, dacă ar candida, în condiţiile în care ar fi siguri că ar fi un alt fel de preşedinte, că ar avea capacitatea de a construi consens în problemele grave cu care se confruntă ţara.

Spre deosebire de idioţi precum Turturică, idioţi care-i reproşează lui Oprescu faptul că n-a făcut în câteva luni o autostradă suspendată(idee care nici măcar nu e atât de creaţă pe cât le pare lor!) ceea ce-i reproşez eu este că n-a reuşit să construiască un parteneriat pentru Bucureşti la nivelul Consiliului Local. Unde caftul dintre cele două aripi ale FSN, PDL şi PSD, face imposibilă o gestionare unitară a Capitalei.

Cum va reuşi Sorin Oprescu să gestioneze, ajuns la Cotroceni, caftul dintre PSD şi PDL, generalizat la nivelul ţării şi al tuturor instituţiilor statului? Pentru că, de fapt, asta este marea problemă a următorilor cinci ani ai mandatului prezidenţial, oricum s-ar numi viitorul şef al statului. Băsescu n-a reuşit s-o facă, deşi era un insider, un fondator al măgăoaiei politice. Bine, Băsescu a "reuşit" mai mult decât şi-a propus, turnând gaz peste foc.

Practic, niciunul dintre candidaţi, cu Băsescu în frunte, nu este capabil să facă pace între cele două aripi ale FSN. Întrebarea este: ce anume ar putea duce la pace? Pentru a răspunde, trebuie să ştim care este natura acestui conflict. Răspunsul este cât se poate de simplu: conflictul este de natură economică. Ideologia nu joacă vreun rol aici, ea este doar un element de decor! Vi se pare că PDL este dreapta, aşa cum PSD este de stânga? Evident, nu! Sunt partide dezideologizate, structurate ca partide ale puterii. Sunt echivalentul românesc al Partidului Comunist Chinez, care a rămas doar cu numele comunist!

Interesele economice ale tuturor partidelor româneşti sunt legate indisolubil de stat. Este, dacă vreţi, o repetare a parcursului Partidului Naţional Liberal, mai ales în perioada care a urmat independenţei de stat a României până la instaurarea dictaturii regale a lui Carol al II lea. De aceea statul trebuie luat în posesie, prin intermediul politizării funcţiei publice. Procesul nu s-a finalizat. Dacă vă mai amintiţi, PD este inventatorul "algoritmului". Câtă vreme algoritmul este în funcţiune, reforma statului este imposibilă.

Este Sorin Oprescu omul care să scape statul român de blestemul algoritmului? Este un vizionar, un reformator, un om cu un proiect puternic pentru România? Evident, nu. Este un oportunist, care surfează pe valul unei puternice nemulţumiri faţă de politicieni, în general, faţă de actuala guvernare şi faţă de Traian Băsescu.

Eticheta de independent nu înseamnă mare lucru, câtă vreme Sorin Oprescu nu este altceva, ci doar ceva mai acceptabil. Iar faptul că mulţi consideră candidatura lui acceptabilă, chiar necesară, dovedeşte eşecul ofertei partidelor. Care nu s-au gândit serios la structurarea unei oferte prezidenţiale veritabile. Au mers toate pe formula: candidatul este automat şeful partidului. O altă formulă ar fi impus un sistem de alegeri interne, de care conducerile se feresc. Pentru că ele sunt privite drept un pericol pentru conducere. Ceea ce nu este adevărat, dar, mă rog.

Intrarea lui Sorin Oprescu în cursa pentru Cotroceni va complica lucrurile în toate partidele. Cel mai atins va fi PSD, pentru că Sorin este considerat alegerea firească de mulţi dintre votanţii social-democraţi. Dar şi unii din PNL, PDL şi din PRM l-ar vota. Nu ştiu dacă aceste resturi, adunate, l-ar putea propulsa în turul doi. Este puţin probabil ca scenariul de la Bucureşti să se repete. Dacă nu se găsesc nişte isteţi să încerce să-i facă imposibilă candidatura. Lucia Verona crede că "isteţii" s-au înhămat deja la muncă. Ce să zic? Succes! Prostia e eternă!