luni, 2 august 2010

Despre sistemul sanitar, fără patimă şi idei preconcepute


Nu am vrut să scriu mai multe despre starea tatălui meu, care este departe de a fi bună. A ieşit de la terapie intensivă. Răspunde relativ bine la tratament. Din păcate începe să piardă contactul cu realitatea. E posibil să fie agravarea unui mai vechi AVC.  Oricum, nu mă aşteaptă lucruri bune.

Cum nu mă cunoaşte nimeni în spitalul ăla, pot fi obiectiv. Nu pot reproşa nimănui, nimic. Medicii şi-au făcut datoria, fără "imputuri". Renovat, spitalul arată bine. Şi pentru mine "bine" înseamnă că nu miroase a spital: urină, dezinfectante, transpiraţie, dar mai ales acel miros, al resemnării şi lipsei de speranţă. Cum am mai spus, spitalul e dotat, s-a schimbat mobilierul, nu crapi de căldură, are aer condiţionat în saloane. Personalul e curat, îmbrăcat decent, se vede un soi de disciplină care nu ne este prea comună.

Dar... Ei bine, există un dar. România, sistemul ei sanitar, dar şi sistemul ei de valori morale, nu sunt pregătite pentru problema numită "îmbătrânirea populaţiei". Nu poţi avea doar o asistentă la 25-30 de pacienţi, cei mai mulţi în vârstă, care nu mai pot face lucruri elementare, cum ar fi să se hrănească singuri. Oricât de devotat meseriei ai fi, eşti depăşit de situaţie. Degeaba ai medici buni, dacă în spatele lor nu e mai nimic. În primul rând personal mediu şi infirmiere.

Nici mobilierul, nici circuitele nu sunt adaptate bolnavilor de vârsta a treia. Este evidentă nevoia de a specializa personal pentru îngrijirea bătrânilor. Nu ştiu dacă medicaţia unui bătrân costă semnificativ mai mult decât a oricărui alt bolnav. Sigur îngrijirea lui costă mai mult. Dar şi dacă ai vrea să angajezi un însoţitor, să zicem, nu ai de unde. Eu am avut noroc cu cineva din bloc, tot o persoană în vârstă, dar care mai poate ajuta, să-i dea de mâncare şi să-l ajute cu una sau alta. 

Sigur, sunt anumite medicamente care lipsesc. Nu-i o nenorocire, nu fac parte din tratamentele care se practică de obicei într-un spital de urgenţă, care are specificul lui. I le-am adus pe cele pe care le lua acasă. Dar cea mai mare problemă o reprezintă lipsa de personal. Au plecat mulţi medici, lipsesc diverse specializări, şi se aşteaptă mult până când singurul medic dintr-o astfel de specialitate "exotică" apucă să ajungă la un caz. 

Dacă nu facem ceva acum pentru a păstra în ţară medicii şi personalul medical, vom avea mari probleme. Le avem deja. Vor fi şi mai mari. Nu va putea o ţară întreagă să se trateze la Viena sau la Paris. De sănătatea cetăţenilor depinde bunăstarea naţiunii şi starea economiei. Nu sunt vorbe în vânt. Ţările ale căror cetăţeni au starea cea mai bună de sănătate au şi cele mai bune performanţe economice.

Noi vrem să distrugem sistemul public de sănătate, fără să punem nimic în loc. Oricât ar părea de ciudat, de pe urma românilor nu se poate face avere într-un sistem privat de sănătate. Pur şi simplu nu sunt suficienţi oameni care-şi pot permite o asigurare privată. Sigur, el trebuie restructurat, schimbate priorităţile, mai bine administrat. Sunt suficiente spitale care demonstrează că sistemul public, bine administrat, poate face performanţă. Dar nu cu oameni umiliţi cu salarii derizorii, arătaţi cu degetul şi făcuţi vinovaţi de toate relele din sistem. Erori medicale sunt peste tot în lume, indiferent cât de mulţi bani ar fi investiţi. Totul este să găsim calea pentru a le reduce sensibil.

O soluţie ar fi înlocuirea tuturor contribuţiilor sociale: pensii, sănătate, şomaj, cu ceea ce francezii numesc CSG, Contruibuţie Socială Generalizată, pe care s-o plătească absolut toată lumea, inclusiv şomerii şi pensionarii. Pentru cei cu venituri foarte mici plata unei sume simbolice n-ar fi o nenorocire. Şi din acest impozit unic se pot finanţa sistemele publice mai bine şi mai ritmic.

Se cheltuiesc mulţi bani aiurea în ţara asta. Inclusiv în sănătate. De ce? Pentru că nu există un control al acestor cheltuieli din partea contribuabililor. Statul a ajuns complicele celor care sifonează banii publici, pentru că nu există o reacţie din partea beneficiarilor. Cu alte cuvinte, venim iarăşi la democraţie şi la nevoia de funcţionare democratică, transparentă, a statului şi a instituţiilor sale. 

Oricum ar fi, trebuie să schimbăm lucrurile în sistemul public de sănătate. Şi să-l pregătim pentru îmbătrânirea populaţiei, cea mai mare sfidare pentru lumea occidentală.   

8 comentarii:

Dan Selaru spunea...

Trist, dar adevarat. O sa murim din cauza unei apendicite. Sanatate pentru tatal tau.

Anonim spunea...

Sanatate tatalui tau!

Shadow spunea...

@Dle Gheorghe
Sanatate in primul rand tatalui dvs. Aveti inca bucuria de a-l avea in viata.

Eu am impresia ca problema inbatranirii populatiei nu face parte din interesele romanesti. Am impresia ca se "doreste" diminuarea numarului de batrani nicidecum mai buna lor tratare.

Mai rau am impresia ca nici tinerii sau cei de varsta medie nu fac parte din interesele Romaniei.

Karakas spunea...

E clar ca statul a ajuns nu doar minimal, dar e specie pe cale de disparitie. Evident ca nu toti neo-liberalii se vor putea trata la Paris si Viena. Doar ca, in cazul Romaniei, pare ca ajungem in acelasi cerc vicios: guvernantii ne asigura ca nu sunt bani. Dar, toarashi, Cuba are unul din cele mai bune sisteme de sanatate publice din lume, si nici aia nu au bani.

Karakas spunea...

Ma tem ca am reusit sa intram in lumea occidentala chiar atunci cind ea depasise faza de apogeu a dezvoltarii. Cel putin, suntem martori ai unei lungi perioade de declin economic, fara sa se intrevada si bucla ascendenta pe care ne-o promit capitalistii. Iar daca citesti presa americana, cu siguranta il vei contesta pe rozaliul (in gindire) Videanu. Iata un comentariu la un articol al lui Paul Krugman, care cred ca reflecta starea de spirit a multor americani:

‘This is class warfare plain and simple.

The plutocracy and corporatists make all the rules and reap the rewards while the middle and lower classes suffer and pay the consequences – privatize the gains and socialize the costs. Be it deregulation, bank bailouts, corporate loopholes or institutionalized greed, the sole benefactors are the ones who game the system to their advantage to facilitate the transfer of wealth upwards.

The Right says deficits are bad, which means you either reduce spending or increase taxes or both. But when it comes to taxes increases to the upper 5%, all that logic is thrown out the window. So in reality, all their fear mongering and rhetoric just distracts the public from the real issues: income inequality, finding good paying jobs, investing in new technologies of tomorrow, rebuilding our crumbling infrastructure, and fixing the many sins our bloated government like ongoing wars, bad laws, lax regulation, the un-enforcement of laws, and unchecked power at the Federal Reserve, SEC, MMS and other agencies to be named.

Although the wealthy have benefited over the last 30 years, the fact remains if 80-90% of country struggles under long-term unemployment, a plethora of debt, and a loss of income and financial/housing security, then the other 10-20% will begin to feel the effects as well. A nation without a middle class ceases to be a Democracy. We may become a third world nation with nukes!

No man is an island. A rising tide lifts all boats, but the converse is also true. We are a nation of people interconnected in every day life. If the gulf between the haves and have-nots continue to widen, it means the social fabric that gives us resilience and strength will falter. The pain that most of us feel will eventually be shared by all. I don’t think the wealthy want to feel the wrath that will come their way.”

http://community.nytimes.com/comments/www.nytimes.com/2010/08/02/opinion/02krugman.html

Vi se pare cunoscut limbajul?

Paun Cristian spunea...

Sanatate tatalui!

In spitalele de stat e un miracol daca iesi teafar de acolo fara complicatii de alta natura. Asa ca mare grija. Cat mai putin in spital si cat mai mult acasa daca se poate.

In alta ordine de idei: ceea ce spuneti aici poate fi o situatie clara a pietei libere. Adica pe piata are loc o imbatranire si consumatorul devine de un anumit tip. Daca spitalul ar fi privat si ar supravietui doar daca stie sa se intalneasca corect cu nevoile pietei probabil ca deja ar fi existat o schimbare in strategia spitalului. Cum vorbim de stat si de sanatate publica aici rezistenta la schimbare e mult mai mare. Cu sau fara venirea in intampinarea pietei libere spitalele publice vor rezista in continuare facand de multe ori doar ce cred ele de cuviinta si nu consumatorul direct de astfel de servicii.

Andrei Gheorghe spunea...

Cristian, spune-mi te rog: putem face capitalism fara capital?

ama spunea...

Cristian,
Am impresia ca domniia ta vorbeste numai ca sa se afle in treaba. Nu de teorie este nevoie acum, ci de vointa politica pentru evolutia intr-un anumit sens.
Si, inca o data, nicaieri in lumea civilizata, mai ales, PRIVATII NU au rezolvat sanatatea publica. Dar absolut NICAIERI. Incearca sa te mai informezi.

Fără ură, dar cu îngrijorare, despre viitor.

  Văd că și Elveția dă târcoale NATO. Cică îi tremură anumite părți ale anatomiei de frica rușilor. Măi, să fie! Când dracu au dat năvală ru...