Industria timpului liber

În 1999, în vechiul sediu al Senatului, PSD organiza lunar o serie de dezbateri, sub genericul "România, încotro?" Dezbateri extrem de interesante, dar care nu i-au interesat pe idioţii din presă, că de, ăia de se zbăteau acolo să dea un sens acţiunii politice a partidului erau nişte "comunişti". Şi ce dracu' putea să iasă bun din mintea unor comunişti?  

Ei bine, a ieşit programul de guvernare al guvernului Adrian Năstase, program care a readus creşterea economică şi a permis îndeplinirea condiţiilor de aderare la UE şi la NATO.  Sigur, nici cele două procese n-au avut parte de o presă prea bună, că doar erau la guvernare "comuniştii", şi ce dracu' ştiu comuniştii? De aia nici acum nu prea înţelege lumea ce şi cum cu UE. Care nu există decât când ne urechează pentru ANI şi DNA, când ne trimite Bling-Bling ţiganii acasă şi când nu poate atrage Berceanu bani de autostrăzi. Evident, şi atunci când statisticile ne situează pe primul loc la belele şi pe ultimul la lucruri de bine. 

Mă gândeam că celor de la PSD nu le-ar fi stricat să reia această acţiune. În primul rând pentru a vedea pe cine se mai pot baza în formarea unui guvern, ce specialişti mai au, ce le mai trece acestora prin minte. În al doilea rând pentru a-şi verifica ipotezele de lucru. Şi în al treilea rând pentru a vedea ce reacţie stârnesc propunerile lor.

Cum atunci eram fascinat de connceptul "Noii Economii"(era cam pe vremea bulei speculative a Dot.Comurilor, când se părea că ni se deschid noi orizonturi economice, bazate pe noile tehnologii informatice, comunicaţii mobile, Internet, etc) am comis şi eu o intervenţie pe tema asta. În care introduceam conceptul de "economie a timpului liber". 

Plecam de la constatarea că în Occident se observa  o scădere evidentă a timpului de lucru. Era pe vremea în care în Franţa se introducea săptămâna de lucru de 35 de ore, iar nemţii reduceau şi ei numărul de ore lucrate săptămânal. Până şui americanii şi japonezii o luaseră pe calea asta.

Ideea era că oamenii dispuneau de mai mult timp liber, dar şi de ceva mai mulţi bani. Iar timpul liber trebuia umplut cu ceva. Turismul, aşa cum îl ştiam noi atunci(şi acum) trebuia să sufere o mutaţie, să ofere produse mult mai complexe, dincolo de obişnuitele apă, soare, sex, haleală. Era vremea investiţiilor în mari parcuri de distracţii, generaliste sau tematice(apropo, francezii au vreo 450 de astfel de parcuri, începând cu Disney Land  şi terminând cu Asterx şi Obelix), dar şi a altor distracţii. Mai mult, este nevoie de evenimente în toate anotimpurile, organizate în marile oraşe, pe perioade mai lungi sau mai scurte de timp. Apropo: înainte de a fi fost un eveniment cultural de succes, "Sibiu, capitală culturală a Europei" a fost un mare succes economic. Şi a obligat şi la renovarea oraşului, care arată decent acum. Iar câştigul de imagine este evident, şi se traduce şi acum în bani.

Construirea unei industrii a timpului liber presupune personal specializat, pe care şcoala românească nu are cum să-l pregătească. Gândiţi-vă de ce ar fi nevoie pentru organizarea unui spectacol, personal specializat vorbesc. Şi vedeţi dacă se pupă cu lipsa de cultură generală a celor pe care îi scoate şcoala românească.

A devenit o modă să înjurăm primarii pentru că organizează "paranghelii" din bani publici. Dar asta se face peste tot în lume, şi permite unor profesionişti: actori, cântăreţi, graficieni, creatori de costume, ingineri de sunet, creatori de efecte speciale, furnizori de diverse servicii tehnice, să trăiască. Mă uit la francezi: în fiecare primăvară prezintă programul evenimentelor publice, de la sărbători populare la Festivalul Filmului de la Cannes şi la cel teatral de la Avignon. Sunt cu sutele. Ai de unde alege, pentru orice gust şi pentru orice pungă. Aşa dau de lucru la peste 100.000 de oameni! Plus munca temporară.

Vin şi vă întreb: ce s-a întâmplat în Bucureşti, spre pildă, în astea trei luni de vară? Ce evenimente culturale au avut loc? Cum poţi să-ţi petreci timpul liber? Unde? Strica să avem la Snagov "Parcul Dracula"? Dacă nici în jurul Bucureştilor nu se pot dezvolta baze de agrement, care să organizeze evenimente tot timpul anului, atunci unde se poate face asta în România?

Şi atunci, la ce bun zbaterile Fecioarei din Pleşcoi? Prostelile ei? Dacă nu înţelegem să construim o astfel de industrie a timpului liber, turismul românesc va rămâne o labă tristă, bun de pretext pentru cheltuirera banilor publici pe nimicuri "savante".

UPDATE: asta e mai aproape de realitate. Deşi nu ne place, aşa facem noi, şi ce iese vedeţi cu ochiul liber zi de zi.

  

PDL se pregăteşte de remaniere

Albă ca Zăpada, tot o curvă ordinară

Sincer, nu prea mai aveam chef să scriu, şi oricum nu despre căcatul numit pompos "viaţă politică" pe malurile Dâmboviţei. Dar am auzit de "parabolele" lui Sebastian Lăzăroiu, şi m-au apucat dracii. Mai ales de la asta: "Unele texte, cum e cel de faţă, vor fi pentru iniţiaţi. Pentru neiniţiaţi întotdeauna lucrurile se dezvăluie în timp. Aşa că nimeni nu trebuie să dispere."

Adică un sociolog de mâna a şaptea, care şi-a câştigat şi el existenţa mânărind la greu sondajele, după principiul "Cine plăteşte nunta comandă muzica", se dă acum "iniţiat", Mare Maestru al Combinaţiilor Politice, şi transmite mesaje incifrate către partide, evident, în acord cu  interesele şi nevoile Pulimii Sale, că doar nu credeţi că e de capul lui. Nu, evident că nu!

Nu stau acum să văd cine sunt Moş Crăciun, Scufiţa Roşie, Albă ca Zăpada, Feţiţa cu chibrituri sau Capra cu trei iezi. Că nu are rost. Ce vrea să spună idiotul e mult mai simplu: "bă, nu vă bucuraţi de răul altuia! Că ce pierde PDL nu se duce la voi! Se duce la un partid ca nenăscutul PP al lui Dan Diaconescu."

Doar că ne crede tâmpiţi. Din două motive: partidul lui Dan Diaconescu nu se va face, pentru că idioţii care l-au conceput au apelat la DNA pentru a-l aduce pe şoricelul atomic în prim plan. Şi când ai o acuzaţie de şantaj în cârcă, nu prea văd mulţi judecători dispuşi să înregistreze partidul. Aşa că PP este doar un "iepure"( ca la atletism!) pentru Albă ca Zăpada. 

Albă ca Zăpada se va naşte, probabil, în lunile următoare, din disidenţa Cristian Preda-Monica Macovei-Cotoi, dar pe structurile actualului PDL. Ideea este că în vreo două ţări din Est, Polonia şi Slovacia, cred, partide de drepta nou înfiinţate din astfel de disidenţe au câştigat alegerile, vezi Doamne, plecând de la scârba populaţiei faţă de "vechii" politicieni. 

Doar că şi alea au folosit structuri existente. Că din nimic, nimic se face! Ce ne spune asta? Că boc va fi folosit până va arăta ca o lămâie stoarsă. Va aduna toate nemulţumirile posibile şi imposibile. Şi din negura crizei va apărea, ca Venus din spuma mării, Albă ca Zăpada, noul partid prezidenţial, care va dispune de o acoperire mediatică formidabilă. Şi iar vom vorbi despre "comunişti", despre mineriade, despre moguli(mai ales despre moguli!), despre sare, Poştă, despre pixelul albastru şi despre alte tâmpenii. Şi mereu li se va spune românilor: "Iată, acum aveţi ce vota! Sunt curaţi, sunt uscaţi! Sunt minunaţi!" 

Numai că Albă ca Zăpada este o curvă ordinară, cu himenul refăcut mediatic. Adică nimic nou sub soare!  

PS: sunt şi alţii care cred că Albă ca Zăpada e pe centura politicii   

Şi ideile muncesc la patron

David H. Koch, un patron de idei

Ştiu că nu este subiect de duminică, dar marşul ălora de la "Tea Party" are o bătaie mai lungă. Şi cum americanii au încă jurnalişti, nu labe triste, pupincurişti şi fătuci cu microfon, aceştia au săpat să afle ce se ascunde în spatele acestei campanii, care sigur nu serveşte interesele dobitocilor care ţopăiau şi strigau în Washington. Deşi cei mai mulţi dintre manifestanţi ar crapa de foame dacă n-ar fi bonurile de alimente împărţite de guvernul federal şi de cele statale, de diverse organizaţii caritabile, biserici, etc., ei susţin vederile libertariene ale unor multi-miliardari, cum arată un articol extrem de bine documentat din The New Yorker. Este vorba despre fraţii Koch, cărora li se adaugă magnatul media Robert Murdoch.

S-o luăm pe scurtătură: după ce şi-au cumpărat politicieni, băieţii ăştia cu foarte mulţi bani vor să-şi cumpere şi o societate civilă. Şi cred că, dacă plătesc preţul "corect", vor putea să-şi promoveze agenda privată prin intermediul unei mişcări de mase, mai mult, s-o exporte şi în alte ţări. Deja decervelaţii ăia de la Tea Partx au admiratori în România. Ceea ce dovedeşte că, în materie de manipulare, comuniştii au fost nişte tâmpiţi! 

Sigur, faptul că averea familiei are legături cu URSS şi cu Stalin este un simplu amănunt: "The fiercely capitalist Koch family owes part of its fortune to Joseph Stalin. Fred Koch was the son of a Dutch printer who settled in Texas and ran a weekly newspaper. Fred attended M.I.T., where he earned a degree in chemical engineering. In 1927, he invented a more efficient process for converting oil into gasoline, but, according to family lore, America’s major oil companies regarded him as a threat and shut him out of the industry. Unable to succeed at home, Koch found work in the Soviet Union. In the nineteen-thirties, his company trained Bolshevik engineers and helped Stalin’s regime set up fifteen modern oil refineries. Over time, however, Stalin brutally purged several of Koch’s Soviet colleagues. Koch was deeply affected by the experience, and regretted his collaboration."

Asta e şi mai mişto: "In 1958, Fred Koch became one of the original members of the John Birch Society, the arch-conservative group known, in part, for a highly skeptical view of governance and for spreading fears of a Communist takeover. Members considered President Dwight D. Eisenhower to be a Communist agent. In a self-published broadside, Koch claimed that “the Communists have infiltrated both the Democrat and Republican Parties.” He wrote admiringly of Benito Mussolini’s suppression of Communists in Italy, and disparagingly of the American civil-rights movement. “The colored man looms large in the Communist plan to take over America,” he warned. Welfare was a secret plot to attract rural blacks to cities, where they would foment “a vicious race war.” In a 1963 speech that prefigures the Tea Party’s talk of a secret socialist plot, Koch predicted that Communists would “infiltrate the highest offices of government in the U.S. until the President is a Communist, unknown to the rest of us.”

În 1980 unul dintre fraţii Koch, David, a participat la campania electorală pentru Casa Albă, pe platforma Partidului Libertarian. "The Libertarian Party platform called for the abolition of the F.B.I. and the C.I.A., as well as of federal regulatory agencies, such as the Securities and Exchange Commission and the Department of Energy. The Party wanted to end Social Security, minimum-wage laws, gun control, and all personal and corporate income taxes; it proposed the legalization of prostitution, recreational drugs, and suicide. Government should be reduced to only one function: the protection of individual rights. William F. Buckley, Jr., a more traditional conservative, called the movement “Anarcho-Totalitarianism.”

De la experienţa din 1980, când au primit doar 1% din voturi, cei doi au început să urască partidele politice. "That November, the Libertarian ticket received only one per cent of the vote. The brothers realized that their brand of politics didn’t sell at the ballot box. Charles Koch became openly scornful of conventional politics. “It tends to be a nasty, corrupting business,” he told a reporter at the time. “I’m interested in advancing libertarian ideas.” According to Doherty’s book, the Kochs came to regard elected politicians as merely “actors playing out a script.” A longtime confidant of the Kochs told Doherty that the brothers wanted to “supply the themes and words for the scripts.” In order to alter the direction of America, they had to “influence the areas where policy ideas percolate from: academia and think tanks.

After the 1980 election, Charles and David Koch receded from the public arena. But they poured more than a hundred million dollars into dozens of seemingly independent organizations. Tax records indicate that in 2008 the three main Koch family foundations gave money to thirty-four political and policy organizations, three of which they founded, and several of which they direct. The Kochs and their company have given additional millions to political campaigns, advocacy groups, and lobbyists. The family’s subterranean financial role has fuelled suspicion on the left; Lee Fang, of the liberal blog ThinkProgress, has called the Kochs “the billionaires behind the hate.”

"The Kochs’ subsidization of a pro-corporate movement fulfills, in many ways, the vision laid out in a secret 1971 memo that Lewis Powell, then a Virginia attorney, wrote two months before he was nominated to the Supreme Court. The antiwar movement had turned its anger on defense contractors, such as Dow Chemical, and Ralph Nader was leading a public-interest crusade against corporations. Powell, writing a report for the U.S. Chamber of Commerce, urged American companies to fight back. The greatest threat to free enterprise, he warned, was not Communism or the New Left but, rather, “respectable elements of society”—intellectuals, journalists, and scientists. To defeat them, he wrote, business leaders needed to wage a long-term, unified campaign to change public opinion.

Charles Koch seems to have approached both business and politics with the deliberation of an engineer. “To bring about social change,” he told Doherty, requires “a strategy” that is “vertically and horizontally integrated,” spanning “from idea creation to policy development to education to grassroots organizations to lobbying to litigation to political action.” The project, he admitted, was extremely ambitious. “We have a radical philosophy,” he said.

In 1977, the Kochs provided the funds to launch the nation’s first libertarian think tank, the Cato Institute. According to the Center for Public Integrity, between 1986 and 1993 the Koch family gave eleven million dollars to the institute. Today, Cato has more than a hundred full-time employees, and its experts and policy papers are widely quoted and respected by the mainstream media. It describes itself as nonpartisan, and its scholars have at times been critical of both parties. But it has consistently pushed for corporate tax cuts, reductions in social services, and laissez-faire environmental policies."

Chiar merită să citiţi articolul cu creionul în mână, pentru că veţi vedea de unde ni se trage, cine sunt cei care fac agenda politicienilor, ce se ascunde în spatele aşa ziselor "rezervoare de idei", şi cum agenda publică este înlocuită cu agenda privată a unor indivizi care se cred Dumnezei, pentru că au bani şi pot cumpăra cu ei orice: politicieni, jurnalişti, intelectuali. Mai ales intelectuali. Şi cum spune în articol un adepta al Tea Party, "ideile nu sunt de capul lor. Ideile au patroni", citat aproximativ în formă, corect în esenţă.

Goodbye summer

Rasismul rasial

HotNews traduce prost o relatare din Le Monde(deşi mai bine se foloseau de NYT) despre dileala ălora de la Tea Party, care, deloc inocent, şi-au fixat mitingul, intitulat pompos "Restaurarea onoarei", în ziua în care Martin Luther King a rostit celebrul discurs "I have a dream". Inutil să vă spun că şi-a arătat rotunjimile şi Nuţica americanilor, tuta de Sarah Palin.

Articolul nu-i nimic pe lângă comentariile unor tembeli. Ele fac toţi banii. Şi dovedesc ce de cretini scriu în limba română, că de gânditt mi-e prea greu să cred că şi gândesc. Nu am înţeles, printre altele, de ce covârşitoarea majoritate a românilor plecaţi la America devin brusc republicani. Să fie frustrările, să fie deziluziile, să fie prostia aia de care pomeneam?

Să exemplificăm, lucrând cu "pielea" clientului:

"Cand traduceti articole dintr-un ziar de stanga, recunoscut ca anti-american e usor sa cadeti in derizoriu. Locul unde a tinut MLK discursul e un loc public, nu-i apartine lui sau negrilor. America si-a demonstrat maretia cand a ales un presedinte de culoare iar tenta rasista a articolului nu reprezinta fata adevarata a tarii. La ora actuala, populatia de culoare, in pofida tuturor avantajelor artificial create, refuza sa vada realitatea in fata. Precum tiganii in Europa de Est, indiferent de cate faci pentru ei, nu vor iesi din modul lor de a trai viata si vor acuza in stanga si-n dreapta de rasism rasial. Pentru cine nu stie, seful partidului Republican e de culoare, deci acuzatia de rasism atasata partidului e total nefondata."

"Din ignoranta, dar n-ar fi cazul pt un site de stiri, sau din rea vointa. Obama este un comunist, secularist si musulman ce vrea sa schimbe valorile americi.

Ce inteleg comunistii prin termenul ultra-conservatori:
- credinta in Dumnezeu
- impotriva casatoriei homoxesualilor
- impotriva avorturilor( pro life)
- guvern mic ce lasa libertate individului
- lasarea individului a libertatii de a-si fauri singur fericire(ce corespunde cu visul lui Martin Luther King)
- si mai recent impotrivirea construirii unei moschei aproape de ground zero.

Iar Obama si comunistii(termen invechit dar actual) fie ca sunt democratii americi sau cei de la Le Monde cred in :
- Guvern mare
- redistribuirea averilor
- ingradirea libertatilor individului si controlul lui prin guvern mare
- impotriva a ce cred conservatorii
Rog pe cei ce nu cunosc realitatile americii sa nu comenteze." 

 Ce dracu ar fi de comentat, boule? Şi, apropo, Fumurescule, nu eşti mândru că ai alături, în admiraţia ta faţă de republicani şi dreapta conservatoare americană, asemenea "genii"? Ăştia vor să conducă SUA, şi lumea? Dumnezeule mare!

Scara amintirilor

Am descoperit întâmplător fotografia asta pe Internet. Scara asta am urcat-o, în adolescenţă, de atâtea ori, şi nu era lucru uşor. Trecea pe lângă liceul Zinca Golescu din Piteşti, şi făcea legătura cu strada pe care locuieşte şi acum unchiul meu, Ion, zis Şuţu, o mare figură, de felul lui. Motociclist pasionat în tinereţe, muncitor de înaltă calificare la un atelier în Piteştii anilor 60,  apoi maistru, era şi un aprig vânător de fuste, până într-o zi, când a făcut-o şi el. Şi-a pus pirostriile. Acum nu bag mâna în foc că şi-a pierdut reflexele de vânător multă vreme de la acel (ne)fericit eveniment. Aventurile lui la malul mării, în primul concediu "motorizat", aveau o savoare care nu ne-a scăpat nici nouă, nepoţilor lui, deşi erau destinate doar urechilor tatălui meu. 

Scările porneau din spatele şcolii la care am învăţat în clasele cinci-opt, Generală 3, o clădire veche, care în anii 80 cred, a fost dărâmată. O şcoală în care m-am simţit foarte bine, deşi eram un nou venit. Primele patru clase le-am făcut la Generală 1, din cartierul Ciair, undeva spre malul Argeşului. 

Văzând fotografia, m-a apucat subit dorul de foştii colegi. Viaţa, cu meandrele ei, a făcut să pierd legătura cu foştii colegi mai repede decât aş fi vrut. Am plecat din oraş, la Slatina, la sfârşitul clasei a opta. Nu m-am despărţit cu inima uşoară de şcoală şi de colegi. Ne-am mai văzut întâmplător în anii de liceu, când îmi vizitam rudele din Piteşti, în special pe nea Ion, cel mai sus pomenit, care era vecin cu două dintre fostele mele colege.

În timpul facultăţii aceste întâlniri s-au rărit şi mai mult. Eu, unul, regret acest hiatus. Au fost ani minunaţi. Am mai povestit despre ei: filme americane, mai ales cele cu Elvis, şi cu cowboy, cărţi minunate citite pe sub bancă(atunci am descoperit "Un veac de singurătate", trăgând cu urechea la comentariile picante ale fetelor), excursiile în pădurea Trivale, repetiţiile pentru spectacolul de 1 Mai pe stadionul nou-nouţ(un amic adusese binoclul de artilerie al tatălui său, să putem admira de aproape formele în schimbare ale colegelor), îngrijorările pentru soarta colegului nostru Stanciu, în timpul războiului de şapte zile, în 1967. Plecase de puţină vreme în Israel cu mama sa, profesoară de pian, care fusese în lagărul de concentrare şi avea tatuat pe mână numărul de înregistrare. A fost primul care a plecat afară. I-au urmat şi alţii, fără îndoială, oricum, de cel puţin doi ştiu sigur că au făcut-o.

Dacă prin cine ştie ce minune vreunul dintre foştii mei colegi citeste rândurile astea, poate îmi dă de veste. Cum spuneam, mi-e tare dor de ei.

Luna deasupra unui oraş de doi bani jumate

Azi dimineaţă trona deasupra Bucureştilor o Lună foarte luminoasă, înconjurată de o aură misterioasă, care se profila pe cerul trandafiriu al răsăritului de soare. Şi pentru că una dintre fotografii a ieşit cum o vedeţi, mi-am zis că, la dracu', poate fi un soi de impresionism fotografic. Ceea ce m-a făcut să mă gândesc la Paul Gauguin şi la romanul lui Somerset Maugham.  Asta e, calităţile mele de fotograf lasă de dorit...

Români, iată viitorul!

Casa de nebuni

Politica la români are aceeaşi coerenţă, consistenţă, logică şi finalitate precum cea a pacienţilor unei case de nebuni. Că şi ăia fac politică, unii dintre ei la nivel înalt, de vreme ce se visează Napoleon, Alexandru cel Mare sau Bismarck, printre alţii.

Şi ce diferenţă vedeţi între cel care-şi trage şoşonelul prin ţărâna curţii stabilimentului de sănătate pomenit şi Crin Antonescu, liberalul tot mai neliniştit care se visează un soi de băsescu II, de vreme ce hotărăşte cine va fi premier în locul lui boc? Mie, unuia, mi-e greu să fac deosebirea...

Crinuţ, drăguţă floare! Înainte de a decide tu că viitorul premier nu va fi de la PSD, poate te gândeşti cum daţi voi jos guvernul, dacă asta vreţi cu adevărat.  Dar nu cred că asta e grija ta, ci mai degrabă cum să prindeţi o bucată de ciolan, alături de pedelişti. Că e tare greu să tragi targa pe uscat, pe seceta asta! 

Nu cred că e întâmplătoare "analiza" lui Tapalabă, apărută ieri pe HotNews.  Evident că PDL vrea să împartă povara nepopularităţii cu cineva. Cu UNPR nu poate, că ăia NU există! Cu minorităţile, iar nu ştie nici dracu' de ele! Cu UDMR, la fel, nu poate, că ăia au de dat socoteală doar ungurilor lor. PNL e tocmai bun de fazan!

PNL îşi face socoteala că are cum explica intrarea la guvernare. Şi poate că în vremuri normale, şi cu un electorat raţional, n-ar fi sancţionaţi. Numai că acum românilor li s-a pus pata pe ăia de guvernare, şi au să le-o tragă tuturor, chiar şi liberalilor, indiferent de motivarea dată participării la guvernare.  

Văd că, la rândul lor, pedeliştii îşi pun mari speranţe în apropiata remaniere a guvernului. Cred că-şi fac iluzii. Se vede treaba c-au uitat experienţa ţărăniştilor, din 1999. Atunci l-au schimbat pe Radu Vasile(care n-a fost un premier prost, doar puţin haotic, şi în conflict cu Emil Constantinescu, dracu' ştie de ce, că mie mi-e neclar şi acum ce aveau de împărţit) cu Isărescu. Şi tot nimic, deşi în partea a doua a anului 2000 a existat un început de creştere economică.

Corpul social are o inerţie foarte mare. Dovadă faptul că în 2009 au existat, cu sau fără ajutorul STS şi al "diasporei", suficienţi tembeli să-l aleagă pe băsescu, după cinci ani de împliniri măreţe. Acum, cu majoritatea opiniei publice împotriva lor, pedeleii pot sta şi-l limbă, că populaţia tot le va da cu urna în cap! De asta e ridicolă zbaterea lui boc, care ne anunţă, ca şi Epicureanu', că am ieşit din recesiune. N-am ieşit, şi chiar dacă am fi ieşit, e cale lungă până se simte şi în buzunarul bizonului votant. Dar mai degrabă cred că şi anul viitor vom fi tot în recesiune, pentru că nici în lume lucrurile nu stau mai bine în economie.

Poate că, dacă ar fi deştepţi, băsescu şi boc ar organiza acum alegeri anticipate. Sigur, ar pierde puterea, dar ar exista ca partid parlamentar, poate pe la 20%. Şi ar avea o bună platformă pentru relansare. Dar lasă videnii şi bercenii osul din gură? Evident, nu! Şi atunci vor trage de mandatul ăsta până la soroc, cu boc. Şi vor scoate maximum de profit din guvernare. După care Dumnezeu cu mila! Iar câtă vreme va fi băsescu la Cotroceni nu li se va clinti un fir de păr, oricine va fi la Palatul Victoria din 2012. 

Politica de balamuc are viitor luminos la Românica!


UPDATE 1: uitaţi o mostră de nebunie guvernamentală. De la Funeriu, că el e ministrul-minune. Aflat cu capra la raze prin Gura Humorului, declară că prin rectificarea bugetară se vor aloca, în maximum 30 de zile, aproximativ 100 de milioane de lei pentru finalizarea lucrărilor de investiţii la unităţile de învăţământ care se află în stadii avansate de execuţie, în baza listelor cu priorităţi pe care le aşteaptă de la inspectoratele şcolare judeţene.

Bine mă, musiu! N-ai avut bani şi ţi i-au dat abia acum, înţeleg! Dar nu puteai să le ceri listele alea de priorităţi până acum? Mai pierzi o lună cu asta? Sau pur şi simplu vă doare în cur de şcoală? Iar ăştia sunt bani pentru firmele de partid? Idiotule! Şcoala începe pe 15 septembrie, şi voi vă apucaţi de treabă când? La paştele cailor?


UPDATE 2: nici cu patronii nu mi-e ruşine! Şi ăştia sunt duşi rău, da' rău, cu pluta! Ia priviţi ce le umblă prin minte, în materie de salariu minim: "Noi am propus separarea bugetarilor de restul lumii, iar secretarul de stat din Ministerul Muncii Valentin Mocanu a intervenit şi ne-a spus că Guvernul are deja în analiză un astfel de proiect. În aceste condiţii, bugetarii, cei plătiţi de la bugetul central, nu cei din autorităţile locale, ar negocia salariul minim cu Guvernul, iar salariaţii de la privat cu patronatele şi sindicatele", a spus Opran.

Dan Matei Agathon, purtătorul de cuvânt al Alianţei Confederaţiilor Patronale din România (ACPR), a declarat după ieşirea de la întâlnirea de la Ministerul Muncii că 800.000 de salariaţi din sectorul sunt plătiţi cu salariul minim, care în prezent este de 600 de lei, şi de aceea a propus premierului introducerea unui salariu minim garantat.


El a arătat că ACPR a propus menţinerea pentru 2011 a salariului minim la nivel naţional de 600 de lei, urmând ca în negocierile în fiecare ramură să se stabilească un alt nivel."


E bine! E din ce în ce mai bine!

Pupaţi-mă'n cur!

Tupeul unora ca Patapipi, Cărtărescu şi Cotoi este copleşitor! Imbecilii se revoltă doar când sunt atinşi ei la buzunar. Unde eraţi, jigodiilor, când medicii, profesorii, funcţionarii publici, mulţi dintre ei la fel de intelectuali ca şi voi, dar cu infinit mai mult bun simţ, erau umiliţi de acelaşi băsescu şi acelaşi boc? Când li se tăiau salariile? Când erau obligaţi să lucreze în condiţii mizere, supuşi unor politruci portocalii, care-şi bat joc de ei?  Atunci de ce n-aţi protestat, javrelor? Nu erau de nasul vostru? Erau din altă lume, de care voi nu vreţi să ştiţi? 

Hai sictir! Şi pupaţi-mă-n cur! 

PS: văd că unii îşi fac din prostia de a-l fi votat de două ori pe băsescu blazon nobiliar.  Şi răspund cu parampon celor care le bat obrazul. Sigur, fiecare e liber să facă ce vrea în democraţie. Dar tot democraţia impune asumarea responsabilităţii pentru deciziile fiecăruia dintre noi şi pentru consecinţele lor. Mândria asta prostească, şi acum şi un soi de victimizare, a votanţilor lui băsescu este o fugă de răspundere, dar şi o sfidare a celor care suportă mizeriile proastei guvernări băsescu-boc. Şi încă ceva: scuza că Geoană sau Crin erau mai proşti nu ţine. Deocamdată singurul care dă măsura incompetenţei şi a lipsei de caracter e băsescu. Şi o face cu ajutorul votului unora care nu pot vedea mai departe de curul Pulimii Sale. Pa, şi să votaţi bine!

Minciuna fondurilor pentru integrarea ţiganilor

Ţigani integraţi cu bani din portofelul europenilor

Mare ţigănie pe tema integrării ţiganilor! Şi totul a pornit de la un politician aflat în pierdere puternică de popularitate, după ce mai toate "reformele" propuse de el au fost avortate sau au avut efecte zero, abstracţie făcând de scandalurile din stradă. că francezii e cârcotaşi şi iuţi la mânie! Cum omul nostru, Bling-Bling, că despre el este vorba, "s-a ales" la Elysee speculând temerile securitare ale francezilor, şi uşor şi misoginismul lor, ce şi-a zis el: "ia să aplicăm din nou reţeta, că poate bizonul a uitat ce şi cum".

Cum ţiganii sunt iubiţi peste tot precum un buboi pe bucă, ştia că nu riscă cine ştie ce. Şi până acum  în afară de vreo două-trei blesteme din partea unor preoţi şi de înjurăturile opoziţiei de stânga n-a fost prea mare deranj în Franţa. Lucru care a dat idei şi altora, adică italienilor. Bun, ăştia din urmă aveau ei ideile lor, fiind uşor protocronişti în materie, dar ceva mai brutali, aşa că metodele francezilor le pot servi drept sursă de inspiraţie. 

Doar că Sarkozy a deschis o altă cutie a Pandorei, nu aia în care erau xenofobia şi rasismul,  ci aceea a ipocriziei comunitare. Acum toţi se străduiesc să demonstreze cât de mulţi bani investesc ei în acţiuni destinate "integrării" ţiganilor. Ce-i drept, pe hârtie sunt foarte mulţi bani, vreo 18 miliarde de euro.  Bani care ar putea constitui lejer bugetul uneu Ţiganiade, a se citi "Monarho-Repubica Rromă Europeană", în cazul în care cineva ar avea ideea s-o înfiinţeze. Poate prin Egipt, unde vroia Cioroianu să cumpere ceva pământ pentru o astfel de construcţie. Vizionarii nu au presă bună la început. Cu timpul sunt apreciaţi...

Revenim la sumele noastre. S-a spus că România are alocaţi anual de UE vreo 4 miliarde de euro doar pentru rromi. Nimic mai fals! Asta e cifra fondurilor din Fondul European de Solidaritate alocate României pentru exerciţiul financiar 2007-2013. În document, ţiganii sunt de găsit la: "Priority 6: Promoting social inclusion.Romania has large minority groups, such as the Roma, within its population, which are under-represented on the labour market. Priority six concentrates efforts on getting the groups at risk of social exclusion (Roma, disabled, young people leaving state protection institutions, etc.) back into mainstream employment."  Pentru povestea asta sunt alocate 433 de milioane de euro pe şase ani, circa 70 de milioane pe an, adică mai nimic. Şi de cheltuit e greu de ştiut cât s-a cheltuit, în realitate. Aşadar, totul e relativ, cum ştiţi.

 Mai mult, conform documentului acesta, la nivelul UE lucrurile stau aşa:

"According to an analysis of the ESF 2007-2013 Operational Programmes, 12 Member States (see table on page 5) target Roma (among other vulnerable groups). Activities for Roma are funded under 59 Priority Axes in 38 Operational Programmes, which have a total budget of € 17.5 billion (including € 13.3 billion of ESF funds). Roma are targeted as possible participants under initiatives that represent 27% of their total ESF budget. In Hungary and Romania, Roma are potential beneficiaries in more than 50% of the planned interventions, while in Ireland Travellers are a potential target of 99.5% of the planned ESF supported activities for 2007-2013. Czech Republic, Poland, Romania, Slovakia, and Spain have dedicated € 172 million for activities aimed solely at Roma. Projects started in several Member States in 2007 and 2008 with an overall budget of € 141 million. Almost 110,000 Roma already benefited from these interventions."

Deci s-au cheltuit DOAR 172 de milioane de euro din mormanul ăla de bani, asta în 5 ţări? Şi au beneficiat doar 100.000 de ţigani, din cele zece milioane trăitoare în UE?  Praf în ochii proştilor!  Sigur că nu s-a cheltuit mai nimic, fiind vorba despre o birocraţie infernală la Bruxelles, de nepăsarea autorităţilor tuturor statelor membre, care reacţionează doar cu cuţitul la beregată, şi atunci când o fac se gândesc întâi la voturi, şi aşa mai departe, cunoaşteţi poezia.

Să nu credeţi acum că strălucim la alte capitole în atragerea şi cheltuirea banilor europeni. Nu strălucim, ba dimpotrivă, suntem la gazeta de perete, la rubrica "Aşa NU!" Dar e nesimţire curată să spui: "Staţi pe un purcoi de bani, cheltuiţi mai mult pentru ţigani!" Nu, nu stăm! Nu e o problemă de discriminare din partea românilor în ceea ce-i priveşte pe ţigani, cum spun aproape de-a dreptul francezii, ci una de care ţine de modul greoi în care se poate ajunge la banii europeni. Şi cea mai mare problemă este co-finanţarea, în condiţiile în care pe băncile româneşti nu te poţi baza. 

Poate că statul român n-ar mai trebui să investească în nimic, ci doar să finanţeze şi să co-finanţeze proiecte cu bani europeni. Poate aşa se schimbă lucrurile mai rapid, şi au şi ţiganii care vor asta o şansă să se integreze.

The Killing Machine

Vitrina spartă

Ce a dus la prăbuşirea comunismului? Păi, dacă e să fim oneşti, atractivitatea occidentului n-a stat în "democraţie", "drepturi şi libertăţi", ci în "statul social", în "statul bunăstării". El a fost vitrina care a luat ochii proştilor din Est.  Acum vedem că vitrina aia era doar temporară, că adevărata vitrină abia acum ni se dezvăluie: şomaj de masă, flexibilizarea muncii, privatizări în masă, polarizare şi inechităţi economice crescânde, excludere socială, xenofobie, rasism, limitarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, democraţie de faţadă, şi lista ororilor e lungă.

Ambele sisteme au fost, şi cel învingător este, opresive pentru cetăţeni. Cel "comunist" a practicat o opresiune brutală, în faza de consolidare, ca apoi să treacă la o opresiune mai rafinată. Cel "capitalist" devine acum tot mai brutal în opresiunea lui, pentru că se simte călare pe situaţie. Dacă vitrina "capitalistă" a catalizat rezistenţa împotriva opresiunii în Est, acum cine mai poate juca rol de catalizator împotriva opresiunii? 

Nu am văzut niciun intelectual public care să ia poziţie împotriva modificărilor Codului Muncii, spre pildă, care este un mare pas înapoi în timp, către originile capitalismului. Societatea civilă este, de fapt, o formă de parazitare a sistemului politic, o prelungire a lui adesea, care în loc să fie o contraputere, este, se visează un substitut al puterii. 

Lucrurile nu au cum sfârşi bine. Există o credinţă aproape religioasă în capacitatea sistemului de a se auto-regla, de a se auto-regenera. Nimic mai fals, în opinia mea. Sistemul este din ce în ce mai dezechilibrat, zguduit fiind de crize cu repetiţie, la intervale tot mai scurte, care nu-i mai lasă timp de respiro. Ruptura, când va veni, va fi extrem de dramatică şi de plină de consecinţe. Şi observ o nepermisă lene intelectuală în imaginarea unor alternative plauzibile la actualul sistem. Din păcate...


UPDATE: Am găsit la prietenul Beranger pe blog asta: " First, a distinction: I think the term "western governments" is too generic. I think what you mean by this term is "anglo-american" governments" (ie, UK, US, Australia etc). The trajectories of some other western governments (Germany is the prime example) are quite different from these.
In my opinion, the most obvious difference between the Anglo-Americans and Germans is, the first willingly dumped its industry, while the other kept it. And I think more than anything else this was a Psychological decision. US-UK part of this story is partially touched in some of your documentaries, especially the "Mayfair Set".

I went as a Ph.D. candidate in engineering to US in 1993. For me, the guy from a third world country, US was the country of firsts: Airplane, transistor, plastics, travel to moon, PCs, microprocessors, you name it. But I immediately became aware that Americans are no longer excited by technology anymore. Approximately %70 of M. Sc and Ph. D. students in engineering were foreigners, especially Chinese and Indians, but also Turks like me. Most older engineering professors were Americans, but they were increasingly replaced by younger foreigners. It seemed US was no longer sufficient to itself in terms of engineering talent.

Then I've learned that US had a current account deficit. This really blew me of. How could such an advanced country have a deficit in international trade?

Then I have noticed that the upstate NY town I was living in was like an industrial graveyard. Apparently, it was very active until 1970's but then it suddenly collapsed. There was a lot of deserted factories around with broken glass and locked doors. This incident was so recent that most townspeople can point to the factory buildings in which they once worked. But when pressed to give reasons for the change, they only gave very superficial, single sentence reasons.

Then I noticed that this was a set pattern for the whole north-east US. Mainly the steel industry, but also a lot of other industries, folded in early 80's.

I have tried to find books about the causes of this massive social event. What I managed to find was pitiful. At that time there was the Titanic craze, and bookshelves were groaning under Titanic books. In contrast, there was virtually nothing about the sinking of US industry. Apparently the whole thing went down unmourned, and much less noticed than Titanic. No author find it interesting enough to collect thousands of small narratives and fuse it into a coherent, unified story which analysed the reasons. I still find this disinterest as the most interesting part of the story.

When industry is gone, a way of thinking, a culture and a whole psychology goes together with it. If you want to understand what I'm talking about, just look at the pages of an issue of scientific american magazine from 19th century. There you will see the pride of the yankee inventor. What is gone is this. And no conspiracy theory there, they killed it themselves, consciously or unconsciously. At one point they thought it so worthless that they dumped it to china. I regard this as the most stupid incident of their history.

Culprit? I strongly feel some of it is related to 60's counterculture. But the collapse of US industry is as mysterious as its birth. At least, for me. What is certain is that US passed a point of "revaluation of all values" in early 70's and they decided they didnt want their industrial heritage anymore. And with typical american single-mindedness, they jettisoned their industry in one generation, which took their ancestors centuries to create. Without giving it a second thought.

One may say that still all new things still come from US. . For example, a whole new world of virtual reality (3d computer games, animated movies etc) just came into existence ex nihilo in 1980-90's. But I believe most of this is the inertia of a huge and once a very fast ship, whose engines are not working anymore. This inertia is still immense and very respectable. But it is inertia.

Why %58 of the new wealth went to top %1? Because in the new economic system the bottom %99 is not needed anymore. But this, like all economic results, is a consequence. American society of today is a non-producing society. No production, no wages to the bottom %99. If you dont count turning meatballs in McDonalds, that is.

I think the Germans and the Japanese at the end of WW2 were in much better shape. Yes, they also had no production, but they had the culture of production. Hence they very quickly created a very sophisticated industry within 10 years. Unfortunately what americans willingly forgot is exactly this culture.

I guess American ruling elites are quickly waking up to this fact. The invasion of Iraq and the struggle to control oil areas are partly a result of this wake up."


Poate ne punem şi noi problema asta. Că şi Românica a ajuns un deşert industrial şi a uitat să mai producă... 

Doar proştii...

În ce ţară de căcat trăim! Judecătorii ne spun că au arestat-o pe amărâta aia de asistentă pentru că a minţit, în sensul că şi-a schimbat declaraţia. Doar că treaba lor era să spună dacă reprezintă sau nu pericol social. Dar deschid astfel o perspectivă interesantă, şi, dacă n-am fi un popor de tâmpiţi, acum ar trebui să cerem în stradă arestarea TUTUROR guvernanţilor, care mint cum respiră.

De par examplu, boc şi şeitan: le pui în faţă dovezile că tâmpenia lor cu impozitarea suplimentară a drepturilor de autor, care este un coşmar birocratic,  a generat în toată ţara haos şi cozi uriaşe, şi ei întreabă candid: unde vedeţi voi cozi? Nu e nicio coadă, sunteţi voi, jurnaliştii, puşi pe făcut din ţânţar armăsar. Nu mai pomenesc de băsescu: ăsta ar trebui să fie condamnat pe viaţă de vreo sută de ori, la câte minciuni a "produs" până acum.

Dar, stai! La ăştia minciuna nu e minciună, este declaraţie politică! Aşa că scapă basma curată! Doar proştii ajung la închisoare pentru declaraţii mincinoase. Politicienii avansează pe creasta valului de minciuni. Cine a zis că viaţa este fair?  

Sictir, jigodiilor!

Am văzut mulţi ticăloşi şi multe jigodii în presa română. Dar, fraţilor, cloaca de la EvZ întrece ORICE imaginaţie! Uitaţi-vă şi voi cum titrează o ipotetică mărire de salarii ale bugetarilor: "Bugetarii, răsplătiţi cu măriri de salarii de până la 20%".  

Răsplătiţi, pentru ce? Cretinii uită că bugetarilor li s-au micşorat salariile cu 25%, după ce le-au fost tăiate sporuri, tichete de vacanţă şi de masă, etc? Că noua Lege a salarizării, clocită de piticul pornoBoc, ia drept bază nu vechile salarii, ci pe cele rezultate ca urmare a reducerilor, deşi Curtea Constituţională îi obligă să revină la vechile salarii de la 1 ianuarie? Îi răsplătesc pentru că nu le-au luat gâţii guvernanţilor? Că au acceptat mizeriile astea ca boii? Pentru ce pizda mă-sii îi răsplătesc?

 Eu înţeleg că pentru unii fundul lui băsescu dă dependenţă. Dar puţină decenţă nu strică nimănui. Iar pe vremurile astea pupi dracului mai cu fereală. Că nu se ştie...

Capitalismul pizdei mă-sii!

Un limbric portocaliu, fost şef la privatizare şi parcă şi ministru în guvernarea CDR, ne explică savant de ce nu e posibilă introducerea TVA diferenţiat, amintind în treacăt nişte studii de care numai el a auzit, de prin Olanda şi Marea Britanie. Ţări în care SE APLICĂ TVA diferenţiat. Apropo, Beranger, prietene, nici eu nu înţeleg cu ce-i mai bun TVA decât ICM ul socialist. Pe bune!  

De fapt, oameni buni, capitalismul ăla din manuale şi din predicile cretinilor care-i sunt propagandişti NU FUNCŢIONEAZĂ aşa cum se spune. Nu! Aia e o teorie, o labă tristă. Ca şi "socialismul ştiinţific". În realitate lucrurile sunt mult mai simple: cine are, vrea mai mult, şi pentru asta ORICE mijloace sunt permise. Indiferent de costuri, ideea este câştiguri cât mai mari acum! Punct!

M-am săturat de vorbărie, de teorii cretine, de această masturbare intelectuală. Totul este o luptă haotică pentru bani şi pentru putere, pe care nicio teorie, nicio ideologie n-o mai pot ascunde sau farda. Nu ne mai interesează reguli, legi, valori morale, politice sau sociale. Totul se rezumă la legea celui mai tare.

Sigur că rezultatul acestui comportament scelerat este auto-distrugerea. Dar se pare că pentru unii moartea e mai uşoară pe un iaht de sute de milioane de euro, cu bijuterii de milioane de euro la gât şi pe degete. Dar tot moarte e!

Întebarea e de ce am ajuns aici? Poate pentru că am dus egoismul dincolo de nişte limite normale? Pentru că am înţeles greşit termenul de "competiţie"? Pentru că am trecut uşor, fără să ştim, linia care ne desparte de animale? Pentru că nu ne mai imaginăm viitorul? Pentru că ieri şi mâine nu mai înseamnă nimic?

Oricum umanitatea se află la o răscruce. Şi nu văd niciun semn că am fi conştienţi de ce ne aşteaptă. Toată lumea se conmportă ca şi când nimic nu se întâmplă, că problemele sunt trecătoate. "Capitalismul e bun, e minunat, crizele nu fac decât să-l întărească, statul e cel care îl strică, altminteri el ar aduce Raiul pe Pământ!" Şi proştii cred, acceptând cu resemnare statutul de scavi ai unui sistem epuizat, care distruge mai mult decât creează, care epuizează resurse şi distruge destine, care a golit de conţinut democraţia şi a făcut din ea un paravan, un calmant al nemulţumirii sociale.  Doar că discreditând politicul şi reducând puterea decidenţilor publici, aservindu-i intereselor sale de moment, capitalismul îşi taie craca de sub picioare. 

Cine va putea pune sub control o Chină căzută pradă haosului economic şi revoltelor sociale, dacă actualul sistem de putere  eşuează? Aceeaşi întrebare şi în cazul Statelor Unite, care au devenit mult prea dependente de China, dependenţă valabilă şi pentru UE, care, în plus, devine pe zi ce ce trece o formă fără fond. 

Suntem într-o fundătură, şi singura speranţă de a ieşi din ea este un sistem muribund, "capitalismul". Vi se pare că avem prea multe şanse?   

Cui ar trebui să spunem nu?

Ce drăguţ! Uite cum încep să iasă la iveală ticăloşiile "societăţii civile", care papă degeaba zeci de milioane de euro anual, bani europeni şi americani, pentru "implementarea democraţiei" la Românica. Vasile Dâncu scrie un post pe blogul lui, cu care sunt 100% de acord, despre laşitatea actualei puteri în faţa abuzurilor Franţei faţă de cetăţeni europeni, întâmplători ţigani, dar nu numai. 

Ştiu, ţiganii nu au prea mulţi fani în România, şi ca atare recunosc, nici eu nu mă topesc de dragul lor. Dar nu despre asta este vorba. Ca orice om raţional, ştiu că trebuie să găsim o cale de a-i integra, de a-i scoate dintr-o cultură a violenţei, a respingerii legilor şi valorilor morale ale societăţii noastre. Dacă n-o facem, vom avea probleme şi mai mari. Şi dacă n-o facem acum, ratăm poate ultima şansă de a rezolva această problemă paşnic. 

E bine să protestăm faţă de măgăriile unui demagog ordinar, musiu Bling-Bling, care vrea să dovedească faptul că e mai francez decât francezii, complexat de statutul său de minoritar, dar şi mai bine să avem o strategie, un plan de integrare, care să evite stereotipiile în materie. Doar că pentru asta îţi trebuie parteneri de dialog şi de partea ţiganilor. Doar că dacă partenerii sunt ca ăştia despre care scrie Dâncu, s-a terminat smecheria! 

" Romii nu sunt pe placul nostru. Sunt refractari la educaţie şi civilizaţie, ne fac un deserviciu de imagine. Sunt o problemă pentru România, acum şi pentru Europa, dar ei trăiesc o tragedie. In ce constă tragedia? In primul rând, lipsa unei elite care să-i ajute să se debaraseze de nomadism şi contracultură. O elită care nu îşi face datoria. O să îmi aduc aminte toată viaţa un episod din cariera mea de ministru în Guvernul României, singurul moment în care mi-am pierdut cumpătul şi mi-a venit să reacţionez de o manieră primitivă. Lucram alături de o echipă de specilişti tineri, romi în majoritate, la Strategia natională pentru îmbunătăţirea situaţiei romilor, făcusem ceva progrese, începusem să lucram mai ales pe dimensiunea socială şi educatională, începusem programele de cuplare la curent apă şi canalizare a unor comunităţi exclusiv rome şi eram mereu sabotat de cativa lideri ai unor organizatii, oameni cunoscuti pentru că se prefăceau că luptă pentru drepturile omului. I-am adunat la mine în birou pentru ca să mediez, să negociez un acord între ei, lucru imposibil, după cum am văzut mai apoi.

 Se certau pentru banii virtuali care vor veni din programe, dar singurul punct de consens între ei era următorul, pe care unul dintre ei mi l-a spus răspicat: eu nu am ce să caut în programe de îmbunatăţire a situaţiei romilor pentru că romii dacă se deşteaptă nu mai pot fi controlati, dacă sunt in mizerie este mai bine, ei bulibaşii îi vor duce la vot. Prinzând curaj altul mi-a spus că dacă vreau să fac ceva pentru ei ar fi mai bine să vorbesc cu Premierul si Preşedintele pentru ca să-l scoata de la bulău pe Fane Spoitoru, el este liderul şi de el le este frică, cu el liber ei po fi ţinuti sub ascultare. M-am albit la faţă, după spusele unui consilier, am dat cu pumnul în masă şi i-am dat afară, dar eram departe să mă comport ca şi în bufetul din Runcu Salvei. Am uitat în acel moment de condiţia mea de ministru, de diplomaţie şi de toate, am vrut să le sparg figurile acelor ticăloşi care nu erau de acord ca să începem să le cumpărăm încaltaminte si ghiozdane copiilor romi, acelor bezmetici care vroiau sa ia in continuare impozit pe prostie şi sărăcia bieţilor ţigani. Pentru că saracia si analfabetismul etniei lor era, pentru ei, o importantă resursă pe care o exploatau în modul cel mai veros."

Despre asta e vorba, despre felul în care elitele ambelor etnii fac bani şi câştigă recunoaştere socială şi relevanţă politică pe spinarea amărâţilor, ţigani şi români deopotrivă.  Problema elitelor este una fundamentală pentru România. Dacă suntem în situaţia în care suntem, e pentru că elitele noastre se comportă cum se comportă şi nu-şi fac datoria în spaţiul public. Mai mult, ele promovează frica de care vorbeşte Dâncu, frică reală, ce ne transformă în sclavi: "Ar trebui să ne educăm copiii în spiritul libertăţii, dar ce să înveţe ei din atitudinea noastră de acum ? Frica este un sentiment normal pentru oameni, dar pentru comunităţi este dezintegrator. Se tranformă în strategii de supravieţuire prin abdicarea de la valorile umanităţii. Inchidem ochii la nedreptatea care li se face ţiganilor pentru că nici nouă nu ne sunt simpatici. Apoi nu ne pasă de pensionari pentru că suntem încă tineri, nu ne pasă de ţăranii uitaţi prin satele depopulate, pentru că suntem trăitori la oraş. Nedreptăţile încep să ni se pară normale, atâta timp cât nu ne ating pe noi, le putem boteza savant ca meritocraţie sau competiţie socială. Nu observăm că, pe zi ce trece, rămânem tot mai singuri, copaci fără pădure, cum spunea un poet. Când va veni rândul nostru să fim anulaţi , cei care ar fi putut să ne sprijine, vor fi deja legume sociale, tremurând de spaimă în propria lor cochilie."

Înainte de a fi o problemă a stângii sau a dreptei, ţiganii sunt o problemă a noastră, a tuturor, pentru că cetăţeanul de rând ia primul în piept relaţia disfuncţională cu ţiganii, nu elitele politice şi intelectuale, care o exploatează în interesul lor. Şi noi nu avem cum replica decât violent, dacă ţiganii vor continua să absolutizeze comportamentul lor anti-social, să facă din el elementul structurant al identităţii lor. Asta trebuie să li se spună în primul rând: că dacă vor să fie trataţi cu respect, trebuie să respecte, la rândul lor, pe ceilalţi. Altminteri lucrurile vor merge din rău în mai rău, şi ţiganii nu-şi vor găsi liniştea nicăieri în Europa.

Încă mai putem rezolva problema paşnic, în limitele democraţiei, drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. Dar în mintea multor europeni se înşurubează ideea, promovată de partidele de extrema dreaptă, xenofobe şi rasiste, aflate în creştere, că problema ţiganilor, ca şi aceea a musulmanilor, nu are rezolvare în democraţie, ci în afara ei. Şi că violenţa este acceptabilă pentru apărarea civilizaţiei occidentale. Nu cred că aşa ceva ne dorim.

Clasa de mijloc şi-a făcut datoria, clasa de mijloc poate să moară

Nu sunt singurul care observă că vremea clasei de mijloc a trecut. De fapt, clasa de mijloc este produsul statului social şi al politicilor redistributive promovate de el. Graţiei ei Occidentul şi capitalismul au rezistat atracţiei reprezentate de sistemul alternativ întrupat de Uniunea Sovietică. Sistem care a avut un punct de maximă atractivitate fix în momentul în care clasa de mijloc din occident ajungea la apogeu.

Cel care i-au semnat decesul au fost Reagan şi "corifeii" şcolii de la Chicago, care au ajuns la concluzia că, de vreme ce comunismul trage şi el să moară, nu mai e nevoie de clasa de mijloc. Şi că a venit vremea ca bogaţii să nu mai plătească pentru existenţa ei. Ceea ce se petrece acum este doar o accelerare a procesului. Şi dacă nu mă credeţi pe mine, citiţi asta, din Der Spiegel. Sau asta, o analiză şi mai detaliată a crizei clasei de mijloc americane.

Clasa de mijloc şi-a făcut datoria, salvând capitalismul, acum poate să moară. Numai că aceia care i-au programat moartea s-ar putea să aibă o mare surpriză: aceea de a fi îngropaţi, odată cu ea...

Iată acarul Păun!

Mulţi vor zice că prin reţinerea asistentei de la reanimarea Maternităţii Giuleşti s-a făcut un soi de dreptate. Poate, nu ştiu însă cu ce anume îi încălzeşte pe părinţii nou-născuţilor morţi această reţinere, sau chiar faptul că amărâta aia va face puşcărie. Cum nu cred că posibila inculpare a medicului de gardă ar servi la ceva.

Plecarea asistentei este doar o nefericită coincidenţă, picătura care a umplut un pahar de slăbiciuni ale unui sistem scăpat din mână, bolnav mai rău decât cei pe care se presupune că ar trebui să-i lecuiască. Eu nu cred nici acum că ceea ce s-a întâmplat acolo s-a întâmplat în cele 12 minute în care tipa a lipsit din salon. Focul nu putea face ravagiile de acolo în atât de puţin timp. S-a mai întâmplat ceva, iar acel ceva ne scapă acum.

Formal a greşit. Cred că nu era singura care făcea asta. Problema este că acolo trebuia să se află măcar două asistente, nu şase, cât ar fi după normativele europene. De unde să fi adus altă asistentă, dacă nici în celelalte secţii nu exista personal suficient? 

Cine a adus sistemul în halul ăsta? Asta ar trebui să ne intereseze, în primul rând. Poate vedem cârdăşia dintre decidenţi politici şi marile firme de medicamente, modul în care acestea corup medicii, preţurile cu mult mai mari ale medicamentelor, folosirea banilor destinaţi sănătăţii pentru reducerea deficitului bugetar, ca să dăm bine în poză la FMI şi UE. Poate vedem politica imbecilă de personal, tembelismul decidenţilor de tot felul, lipsa lor de viziune şi de morală. 

Ţara asta a căzut definitiv în haos, statul şi instituţiile sale nu mai au nicio autoritate, fărâmiţarea iraţională a puterii de decizie a dus la diluarea până la dispariţie a responsabilităţii. Şi nimic nu se va mai putea schimba. Cu acari Păun nu vom rezolva nimic, niciodată! 

La SRI sunt toţi analfabeţi?

CFR îşi trăieşte, probabil, ultimele zile. Corbii o pândesc la colţ. Iar tăticul lor e Berceanu, care o pregăteşte de "privatizare" dând afară încă vreo opt mii de oameni de la companie. Întâi va fi vândută CFR Marfă. Care ar putea fi rentabilă, dacă "managerii" portocalii n-ar fi puşi acolo să o distrugă. Îmi scapă acum numele celui care, pus de Berceanu şef la CFR Marfă, a plecat la concurenţa privată(austriacă) împreună cu cei mai "lăptoşi" clienţi ai companiei de stat. În loc să-i acţioneze în justiţie, şi pe manager, şi compania rivală, Berceanu tace. C'aşa-i la noi! Bine, nu sunteţi fraieri să credeţi că tace degeaba. Sunt curios cât de mare e parandărătul.

Iată ce scria cu ceva vreme în urmă Marius Niţu, de la Gândul: "De exemplu, dintr-o simplă mişcare din pix a unui director, CFR Marfă a pierdut acum două luni un contract uriaş pentru transportul de produse petroliere ale companiei Conpet Ploieşti. Conpet, companie de stat, descalifică oferta mai avantajoasă a CFR Marfă pentru că cea de-a doua companie de stat are datorii… la stat. Multe datorii s-au născut datorită altor facturi neîncasate de CFR de la alte companii de stat. Rezultatul minunat al întocmirii "riguroase" a unui caiet de sarcini: Contractul pe trei ani e câştigat de un grup feroviar privat care avea o ofertă mai scumpă cu vreo 5 milioane de euro decât CFR Marfă, societatea dă acum afară 6.000 de oameni pentru că n-are contracte, iar Conpet face şi ea un pas spre faliment. Cum ar veni, în statul român, stânga lui Berceanu de la Transporturi nu ştie ce face dreapta lui Videanu de la Economie, iar ignorarea merge până acolo încât, câteodată, mâinile se strâng de gât una de alta.

Oricum, toate afacerile CFR-ului cu privaţii ar trebui să fie inscripţionate "e pericoloso sporgersi", că e nasol să te apleci şi să faci comparaţii de oferte şi tarife din afară. CFR Marfă, ca să rămânem tot la acest exemplu, a încheiat un parteneriat cu o societate particulară după principiul "noi vă dăm vagoanele, voi ne luaţi profitul". Totuşi, ca să fim corecţi, trebuie să menţionăm şi aportul major al lui Ludovic Orban la distrugerea competitivităţii companiei. În 2008, liberalul a aprobat mărirea serioasă a salariilor, că veneau alegerile. Ghinion, salariile umflate au mers în costuri şi s-au pierdut alte contracte."

Mi-am adus aminte de ceea ce scria Niţu citind comentariile la un articol din "Capitalul" de săptămâna asta. Am şi eu o nedumerire: SRI are doar analfabeţi în "dotare"? Flăcăii de acolo nu citesc şi ei jurnalele? Sau e ordin ca mafia portocalie să nu fie deranjată? Măgăriile astea nu sunt atentat la siguranţa naţională? Sau "atentatori" sunt doar jurnaliştii critici? Că pupinbăseştii din presă sigur mai iau o soldă de ofiţer sub acoperire, nu ei sunt problema...

PS: îşi mai aminteşte cineva de faptul că până în urmă cu nici zece ani în România se produceau vagoane şi locomotive? Şi că a fost o vreme când le exportam în draci? Acum exportăm curve şi ţigani. E un progres, oricum aţi lua-o!