vineri, 23 septembrie 2011

Tabloidizarea actului creator


Jeff Koons

Ceva mă face să cred că, de ceva vreme, creaţia artistică a ajuns într-un impas. Motivul este foarte simplu: ideea de bază a "creatorilor" de azi este aceea de a nega tot ce s-a făcut până la ei.  Clasicismul plictiseşte, moderniştii sunt fumaţi de mult. Nu mai bine expunem noi un căcat? Sau lăsăm un câine să moară de foame? Sau şi mai bine: jupuim nişte cadavre şi le atârnăm precum vacile la abator!

Să fim oneşti: creaţia nu este un act spontan, nu te naşti cu darul creaţiei. Poţi avea o oarecare uşurinţă în a exprima ceva, dar fără multă, multă, multă muncă, fără studiu, fără cunoaşterea creaţiei celorlalţi, rămâi o veşnică speranţă ratată.

Da, sunt numeroase exemple în istoria culturală a umanităţii când un act de negare a deschis noi direcţii creatoare. Impresionismul în pictură e un asemenea exemplu de răzvrătire. Doar că impresioniştii aveau o foarte solidă educaţie clasică, între noi fie vorba. Şi nici Brâncuşi nu era un necunoscător al clasicismului în sculptură. Schumpeter numea asta "distrugere creatoare". Valabil şi în creaţie, ca şi în economie. Dar pentru asta trebuie să ai ce spune celorlalţi. Altminteri totul se opreşte la distrugere, şi atât.

O formă de negare, fără a fi urmată de nimic, e chestia asta: nişte flăcăi şi fete vor să "paraziteze" statuia lui Carol I din faţa BCU, stând în patru, pardon trei labe, pe lângă statuie, imitând calul. Ei, şi? Ce e creator în chestia asta? Ce nouă relaţie naşte un act gratuit, ca ăsta, cu monumentul istoric? Bine, indivizii au făcut pe morţii şi la monumentul Revoluţiei Române.  Ca să ce? 

Asta e practica. Să auzim teoria: "Încercăm să construim o relație dinamică între individ și monumentul public – care nu are nevoie de consimțămînt public pentru a fi construit, și construcții model de arhitectură totalitară devenite acum simbol național. Mă gîndesc la asta ca la o practică necesară, încercarea de a face un update sau de a interveni, de a te confrunta cu și a “încorpora” construcția, de a-ți afirma poziția în raport cu ceva care te “încorporează” și te reprezintă."

Receptarea operei de artă este un act extrem de subiectiv. Orice încercare de "explicare", de acest gen, este pe cât de inutilă, pe atât de lipsită de sens. Şi nu are nimic creator în ea. Mai mult, mi se pare o negaţie a creaţiei, pentru că, într-un sens, şi receptarea este un act de creaţie, care poate fi bruiat de astfel de "intervenţii". 

Cert este că la ora tabloidizării opiniei publice, şi creaţia se tabloidizează, ajungând să se nege.

Dacă vă interesează, aveţi aici poze de la pozna cu pricina.

4 comentarii:

Doru spunea...

Din repetabilul ciclu, fără sens, al "aplatizării hiperbolizărilor atitudinale" ...
Sau pozne, poze şi nedesluşite pricinoase pricini ...

ciprian teodorescu spunea...

referitor la ceea ce ati spus aici Dvs,voi cita dintr-o carte:
"In epocile de decadenta a moralei,cand fiorul iubrii scade,iar impreuna cu el scade si tempoul vietii si farmecul ei,izvorul creatiilor spirituale seaca,arta se degradeaza,se bagatelizeaza,iar literatura degenereaza.Toate aceste simptome sunt prezente in timpurile noastre,cand iubirea a fost inlocuita cu sexualitatea.Simptomele decadentei sunt atribuite cauzelor exterioare.Dar nu este adevarat"

Swami Vivekananda

In ceea ce au spus"mult-prea-inteligentii" care au facut gesturile alea de pe la "monumente",pot sa le comunic ca dinamica mea,fata de sculptura "unica si geniala" in lume,denumita CARTOFUL",este de a-mi strange saliva in gura si de a scuipa catre acest "monument","CARTOFUL".
eu iubesc sincer cartoful,ca si poama a pamantului,nu acel"cartof"din piata lovilutiei....

Fluieratorul spunea...

Ideile bune sint idei buna, si timpeniile sint timpenii. Astea sint timpenii. Arta in ultima vreme nu s-a mai vazut. Mi-e teama ca Vivekananda are (si cu asta) dreptate. Are si solutii, dar cine sa stea sa citeasca, sa mediteze si sa le inteleaga. Lumea merge inainte. (Sau nu? Cred mai degraba ca nu, ca noi mergem inapoi la Putin.)

Sandrin spunea...

Daca mai erau cativa era arta, asa presupun ca nu e :D, e relativ banal pot spune si eu ca am facut un performance la mare cand m-am pus pe spate alturi de ceilalti n mii de turisti si conceptul ar fi de Integrare

Fără ură, dar cu îngrijorare, despre viitor.

  Văd că și Elveția dă târcoale NATO. Cică îi tremură anumite părți ale anatomiei de frica rușilor. Măi, să fie! Când dracu au dat năvală ru...