joi, 29 septembrie 2011

Las-o jos, că măcăne!



Pulimea Voastră!

Iar vă daţi Mama Omida, şi aruncaţi pisica în curtea birocraţilor pentru plecarea celor de la Nokia. Şi în cea a politicienilor, aşa, la grămadă. Ei bine, Pulimea voastră, nu birocraţii au alungat Nokia din ţară. Ăia veniseră cu gândul să stea puţin şi să plece. Globalizarea este numele jocului. Căutarea maximizării profitului. Indiferent de preţ.

Ce obligaţii are Nokia faţă de România, de societatea românească? Pula! Scurt, şi pe înţelesul Pulimii Voastre! Capitalismul, ăla de-l pupă Pulimea Voastră în cur şi ni-l propăvăduieşti pe unde apucă, nu are astfel de greţuri. Greţurile sunt rezervate "statului social", căruia, în marea voastră imbecilitate, tocmai i-aţi sucit gâtul. Ăia de şi-au păstrat un minim de sistem de protecţie socială ar putea scăpa fără prea multe cucuie. Pe voi nu vă văd bine...

Ne-ai futut la cap cu atragerea investiţiilor străine. De ce ar veni investitorii străini în România? Ca să-şi rupă picioarele şi să-şi distrugă mijloacele de transport în gropile patriei, pentru că Pulimii Voastre nu-i plac autostrăzile? Ca să nu aibă piaţă de desfacere, pentru că, prin aplicarea imbecilă a unui program cretin de austeritate, puterea de cumpărare a românilor a scăzut dramatic? Ca să nu găsească mână de lucru calificată, pentru că şcoala românească a ajuns o ruină, iar aia de mai ştiu cu meseria s-au cărat de mult în ţări conduse de oameni normali la cap? Să vină într-o ţară în care nu există un proiect naţional de dezvoltare, în care Codul Fiscal se rescrie cam de şase-şapte ori pe an, în care corupţia este endemică?

Aşa că las-o jos, că măcăne! România este doar un soi de sală de aşteptare pentru capitalul nomad, care vine, ciuguleşte ceva şi de aici, şi pleacă spre zări mai luminoase. Dacă nu ai capitaliştii tăi, dacă totul în economie a ajuns o cumetrie portocalie, o să tot contabilizăm evenimente de genul ăsta.

A, să nu uit. Nu cumva noul ăla Cod al Muncii a facilitat ieşirea din România a investitorilor străini, reducând drastic costul concedierilor colective? Cine şi-a luat şpaga pentru asta?

4 comentarii:

Fluieratorul spunea...

Nici n-aveti idee ce scirba imi fac oamenii astia! Cred ca li se vede prostia, analfabetismul si lipsa de orice forma de logica a gindirii mai rau acum decit oricui in ultimii 21 de ani.

Basescu e un monomaniac bolnav la cap. Nu mai facem nimic, numai concesionari de resurse. Dupa acest bou ajuns in post prea mare pentru intelegerea lui, nu mai e nimic altceva de facut. Pacat ca pielea noastra nu mai face doi bani. De mintea noastra oricum nu mai e nevoie. Gindeste strategul, mesterul cirmaci, pentru noi.

Béranger spunea...

Off-topic, despre Europa:

Hans Magnus Enzensberger: Intrarea într-o eră postdemocratică

«În 1979, reprezentaţii din Parlamentul European au fost aleşi, pentru prima dată, prin vot direct. De atunci, participarea la vot e în scădere continuă; ultima dată s-a situat pe la 43%. Ne tot întrebăm care să fie motivul acestei stări de fapt. [...] mai nimeni nu ştie ce e cu diversele partide din acest parlament. Ele se ascund, în stil bruxellez, în spatele unor acronime precum AECR, ECPM, EDP, EFA, EGP, EL, ELDR, EUD, EVP sau SPE, pe care alegătorul de abia dacă le poate descifra. [...]

Ceea ce au produs aceste procese s-a scurs în aşa-numitul acquis communautaire, o monstruoasă culegere de norme pe care nici un om nu a citit-o vreodată. În anul 2004 cuprindea deja 85.000 de pagini; astăzi sînt mult peste 150.000. Deja în 2005 Jurnalul Oficial la Uniunii Europene cîntărea peste o tonă – cam cît un rinocer tînăr. Ediţia franceză a ajuns la 62 de milioane de cuvinte. Acquis-ul este obligatoriu. Se estimează că peste 80% dintre legi sînt adoptate nu de parlamente, ci de autorităţile de la Bruxelles. Dar nimeni nu ştie precis. Dacă e să fim mai exacţi, e vorba nu de legi, ca în statul de drept clasic, ci de directive, regulamente şi decizii. Asta corespunde foarte bine limbajului autoritar pe care îl preferă autorităţile de la Bruxelles. [...]

Opoziţia lor este explicată la Bruxelles doar prin faptul că avem de-a face cu o populaţie ignorantă dar rebelă, care nu ştie ce e cel mai bine pentru ea. De asta e şi mult mai bine să nu fie consultată. Numai gîndul la un posibil referendum provoacă panică în rîndul eurocraţiei. Urmele lăsate de cele nouă referendumuri eşuate de pînă acum îi sperie pe toţi responsabilii. Norvegienii, danezii, suedezii, olandezii, irlandezii şi francezii au spus mereu „nu“. Dacă ar fi după managerii Uniunii, aşa ceva n-ar trebui să se mai întîmple niciodată. Concluzia dureroasă e că popoarelor care au inventat democraţia europeană, cum ar fi britanicii sau elveţienii, le vine greu să se despartă de această formă de guvernare.

Acesta e motivul pentru care liderii de opinie de la Bruxelles, Strasbourg şi Luxemburg au elaborat o strategie care să-i imunizeze împotriva oricărei critici. Cine se opune planurilor lor este denunţat ca antieuropean. Această confiscare a sensurilor aminteşte de retorica senatorului Joseph McCarthy şi de cea a Biroului Politic al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (…). Una peste alta, Uniunea se poate lăuda cu o formă de guvernare pentru care nu a existat un model istoric. Originalitatea ei constă în faptul că procedează paşnic. Se mişcă pe tăcute. Se laudă cu umanismul ei neîntrecut. Ne vrea numai binele. Precum un lider spiritual, se îngrijeşte de sănătatea noastră, de obiceiurile noastre, de morala noastră. În nici un caz nu se bizuie pe faptul că ştim şi noi ce e bine; în ochii ei, sîntem prea neajutoraţi, prea neisprăviţi. De aceea avem nevoie să fim vegheaţi şi reeducaţi temeinic.

Fumăm, mîncăm prea multă grăsime şi zahăr [...] punem becuri ilegale, ne punem rufele la uscat în aer liber, acolo unde nu le e locul. [...] Cine altcineva decît Comisia ar putea să hotărască cum ar trebui să arate protezele dentare europene ori cheile closetelor europene? Oare nu ar trebui să ne temem de o debandadă totală dacă în asemenea chestiuni s-ar decide la Stockholm ori la Londra, şi nu la Bruxelles? Unde am ajunge dacă, pînă la urmă, un funcţionar ar trebui să se gîndească la cum ar trebui să circule autobuzele şi metrourile din comunitatea lui? Asemenea bazaconii nu ar trebui acceptate în nici un caz. Uniunea Europeană ştie totul mai bine decît noi.»

chien spunea...

"Insa trebuie sa fim obiectivi si sa privim cu extrem de mult pragmatism ca intr-adevar ,in conditii globale, exista riscul de restructurare sau de delocalizare. Sa nu uitam ca salariul mediu in Romania, stat afla deja in categoria statelor dezvoltate, este de 445 dolari pe luna, mult mai mare decat cel din India sau China, de 80 dolari sau 300 dolari. Exista, din pacate, acest risc odata ce nivelul de trai si salariile cresc in Romania", a spus consilierul premierului, Andreea Paul-Vass.

Urmare logica: trebuie sa apara si primul apel la desfiintarea salariului minim, "pentru atragerea investitorilor". De mult ne-nvata libertarienii ca salariul minim e o constrangere arbitrara din partea statului care-si baga nasul in afacerile private. Dar la noi lipseste o voce oficiala care sa spuna asta.

Constantin Gheorghe spunea...

Chien, stai liniştit! "Pjb atronii" s-au dus deja cu jalba în proţap la madam Sulfino, fă! Şi au propus înlocuirea salariului minim cu un salariu orar, de patru lei. Asta pentru a nu fi mai mic decât actualul salariu minim. Valoarea de patru lei este pentru liniştirea proştilor, că dă pe lângă actualul salariu minim. Dar vor găsi ei metode să-l scadă.