vineri, 9 septembrie 2011

Vrem să ne schimbăm?



Cu ceva vreme în urmă(atunci când România a anunţat, chiar în ajunul summitului NATO-Rusia de la Soci, că a ajuns la un acord  cu SUA pentru instalarea unor interceptoare din sistemul global anti-rachetă, anunţ primit cu furie de ruşi şi cu frustrare de europeni) scriam că împotrivirea Rusiei are logica ei. De când a apărut pe tapet ideea scutului antirachetă în Europa, Rusia a cerut un document scris, care să conţină garanţii că sistemul nu este îndreptat împotriva sa.

De fapt, Rusia ştie că acest tip de garanţii nu înseamnă mare lucru. Este mai mult o problemă de principii. Documentul, care până la urmă pare să fi primit şi acordul NATO, devine o recunoaştere publică, oficială, că Rusia nu mai are statutul de adversar al NATO, şi că parteneriatul între cele două părţi este ceva mai mult decât o formă de ipocrizie.

În plus, Rusia îşi asigură, dacă este acceptată ca parte a unui scut anti-rachetă euro-atlantic, accesul pe o piaţă a armamentelor care se restrânge drastic, acum, în plină criză. Sistemele ei de tip S 500 sunt competitive, poate chiar peste Patriot-ul american.

Sigur, în Românica e greu cu judecatul, rusofobia ţine loc de aşa ceva. De asta am ajuns să nu se mai uite nimeni la noi, şi să primim şuturi în cur de la oricine. Am ajuns, prin lipsa noastră de prezibilitate, prin incoerenţa politicii externe, prin lipsa de dialog cu partenerii noştri(că de dialog cu Rusia nici nu poate fi vorba!) o povară pentru ei. Pur şi simplu suntem nefrecventabili. România nu are decât un singur atu în UE şi în NATO: coruptibilitatea politicienilor ei, care este instrumentul prin care firmele din UE şi din SUA jefuiesc, practic, ţara. 

Ne place sau nu, ăsta este un adevăr pe care va trebui să-l înghiţim. Dacă vrem să ne schimbăm. Dar vrem? 

PS: o fi înţeles şi traian băsescu faptul că scutul anti-rachetă şi tot sistemul de tratate şi aranjamente care îl însoţesc nu constituie o problemă bilaterală a României cu SUA, şi nici a noastră cu Rusia? Este una a NATO cu Rusia, ceea ce este cu totul altceva. Aşa că Medvedev nu României trebuie să ofere garanţii, ci ansamblului NATO.

4 comentarii:

Doru spunea...

Suntem, garantat, la nivelul decizional previzibil de imprevizibili!

Karakas spunea...

Corect, de la inceput pina la sfirsit! Mai exista oameni care gindesc ca capul (de sus) in Romania...mai avem speranta.

SonyAD spunea...

Blog-ul dvs. este o insuliță de rațiune, inteligență și comprehensiune într-o mare de imbecilitate, obtuzitate, ignoranță, îndoctrinare, dezinformare și reavoință.

Descoperindu-l mă simt ca Robert Neville (I am Legend) descoperind altă ființă umană între cohortele de infestați...

cu liberalism.

Nicolae Nicu spunea...

A mers textul limpede pînă la... pîs, unde s-a... fîs! N-am mai înţeles nimic. Poate sînt eu prea obosit la ora asta. Aşa că, întreb să mă lămuresc: că scutul anti-rachetă este o problemă a NATO cu Rusia, e limpede. Dar, de unde logica concluziei "aşa că, Medvedev nu României trebuie să ofere garanţii, ci ansamblului NATO"?! Lăsăm România în afara discuţiei, fireşte, dar ce, de ce şi pentru ce să ofere garanţii Medvedev (Rusia) numitei alianţe? Să ofere garanţii că... nu va riposta în caz că va fi atacată? Păi, nu vi se pare că tocmai ăsta e rostul "scutului"?

Garanţiile trebuie să vină din partea Alianţei către Rusia, căci Europa este împînzită cu rachete de NATO, nu de Rusia. Spre Est sînt ele orientate, nu spre vest, n-aşa?

Prin urmare, eu văd că documentul în cauză se vrea, şi chiar este, o chemare la ordine, o atenţionare şi o punere în gardă a NATO de către Moscova şi, mai mult decît atît, este un act juridic de recunoaştere, întemeiere şi legitimizare internaţională preventivă a ripostei Rusiei în eventualitatea unei agresiuni occidentale la adresa ei.

PîS - Bănuiesc că, în text, termenul "prezibilitate" a rezultat dintr-o banală eroare de redactare a substantivului "previzibilitate". Altfel, nu îl pricep.