joi, 22 septembrie 2011

Prostul satului



Curge cu succesuri ale actualei puteri. Ultimul, amânarea până la Sfântu' Aşteaptă a aderării la Spaţiul Schengen. Sigur, practic românul obişnuit nu are de ce fi deranjat de amânare: ce-ar fi câştigat trecând fără să oprească în punctele de trecere ale frontierei cu Ungaria şi Bulgaria pierde imediat pe minunatele drumuri ale patriei iubite, sau pe podul "Prieteniei", la Giurgiu.  În schimb ne-am consolidat cu succes statutul de "prostul satului" în sânul UE.

Ei bine, acest statut ne costă, în toate planurile. În primul rând nu mai avem prieteni, sponsori, în rândul membrilor UE. Unde este Franţa, susţinătoarea noastră de un secol şi mai bine? Sigur, nu sunt naiv: Franţa nu ne-a susţinut întotdeauna dezinteresat. Acum nici cu "tain" nu ne mai susţine! Partenerul de pe "axă", Marea Britanie, simte o epopeică durere în cur în ceea ce ne priveşte. Nu că n-am avea ce le mai da: copăile alea numite fregate trebuie armate şi modernizate, deci ar mai pica un mizilic de vreo câteva sute de milioane de euro. Atunci? Cu Germania e clar: să nu audă de noi! Nici Spania şi nici Italia nu mai aud glasul gintei latine, şi nu doar din cauza cârâitului stolurilor de "ciori", ieşite la ciordit şi la cerşit pe străzile oraşelor lor. În al doilea rând nu putem valorifica statutul pe care ni-l oferă faptul că suntem a şaptea ţară din UE, ca număr de voturi în PE. În al treilea rând banii europeni ne ocolesc cu încăpăţânare.

Deci, de la ce ni se trage izolarea? Pentru că SUNTEM izolaţi, într-o construcţie tot mai bizantină, unde fără diplomaţie dai colţul. Şi tocmai diplomaţia ne lipseşte. Avem un preşedinte diliu, un premier pe care nu-l ştie nici dracu' în UE, şi un ministru de externe care nici el nu ştie de ce e el acolo şi care-i treaba lui. 

Şi nici poporul ăsta(de fapt o dez-uniune de triburi cvasi-barbare) nu face lucrurile mai simple. Fiecare român, luat în sine, nu e nici mai bun, nici mai rău decât orice alt european. Împreună, fac ei ce fac, de se alege praful de orice!

Ce e de făcut? Practic, nimic! Avem o etichetă lipită pe târtiţă, şi nu o vom dezlipi de acolo cel puţin o generaţie. Timp în care vom avea de tras, pentru a dovedi că suntem europeni nu doar cu vorba, ci şi cu fapta...

Niciun comentariu: