Conştiinţa Unui Liberal de Stânga

Soldaţii noii Revoluţii Bolşevice

Sunt sigur că mulţi m-au înjurat în momentul în care am scris despre Revoluţiile Colorate ca despre veritabile lovituri de stat civice, care au fost concepute, organizate şi finanţate în parteneriat public-privat de serviciile de informaţii din Occident, în special de cele ale SUA şi ale Marii Britanii, împreună cu ONG uri cunoscute, precum Fundaţia Soros şi Freedom House. Vreau să fiu bine înţeles: nu sunt nici filo-american, nici filo-rus, nici americanofob, nici rusofob. Nu sunt anti-occidental, cum nu sunt nici pro-occidental. Sunt un tip realist, care nu-şi face iluzii că o ţară precum România va putea fi vreodată tratată drept partener cu drepturi egale de marile puteri. Aşa a fost, aşa va fi mereu.

Nu există democraţie. Ceea ce numin noi democraţie este un sistem politic abia cu puţin mai bun decât celelalte pe care le-am cunoscut în decursul istoriei, care se poate oricând transforma într-un coşmar. Cu votul nostru, prin manipularea voinţei noastre. Lumea în care trăim oferă celor care vor să manipuleze opinia publică instrumentele societăţii informaţionale, care sunt infinit mai perverse şi mai persuasive decât propaganda bolşevică sau decât cele cu care s-a purtat războiul mediatic în perioada Războiului Rece. Romanul lui Orwell, 1984, este deja un soi de preistorie a controlului minţii prin media.

Mai grav este că apar tot mai multe dovezi ale constituirii şi funcţionării unui nou tip de Comintern, Civinternul, Internaţionala Civică, al cărui scop este acelaşi cu al bolşevicilor: abolirea statului, ca o condiţie de bază a victoriei Revoluţiei Bolşevice şi a instaurării dictaturii proletariatului, atunci, iar acum abolirea statului, drept condiţie de bază a instaurării "democraţiei" liberale" la nivel global, pentru a facilita instaurarea Guvernului Mondial. Un fel de Comunismul cel Mare înghite Comunismul cel Mic.

Nu, nu delirez! Citiţi ce scrie astăzi seriosul Los Angeles Times despre "Un soldat georgian al Revoluţiei de Catifea". "Velvet revolutions require the same type of discipline as military revolutions but without the guns," the 28-year-old Georgian lawyer says. "People, if they stay united and disciplined, can change a lot of things."Georgia's status as a kind of laboratory for such groups is a little-explored dimension of the recent battle between Moscow and Tbilisi. It is a conflict between imperial ambitions rooted in the 19th century and the soft power of 21st century electronic media and global culture -- the iron fist versus the velvet glove. The velvet revolutionaries, whose name comes from the peaceful 1989 uprising against communist rule in Czechoslovakia, have racked up numerous successes, including Georgia's Rose Revolution, which brought Soros protege Mikheil Saakashvili to the presidency in 2004; the Orange Revolution later that year that toppled the Kremlin-backed government in Ukraine; and the Cedar Revolution of 2005 in Lebanon that led to the withdrawal of Syrian troops."

Din acelaşi articol aflăm că există un centru special de planificare, CANVAS, adică Center for Applied Nonviolent Action and Strategies. "The group is funded in part by the International Republican Institute, which many describe as the international arm of the GOP, and Washington-based Freedom House, which receives most of its funding from the U.S. government."

Nu puţini sunt îngrijoraţi de întorsătura pe care au luat-o Revoluţiile colorate sau de catifea. "Critics say the velvet revolutionaries are naive, trying to graft foreign political solutions onto countries with long histories and regional realities."These do-gooders, thinking themselves to be doing good, walked themselves into a trap, sensing they could do whatever they wanted regardless of the long and tangled history of this place," says Thomas Goltz, an American journalist and scholar who lived for years in the Caucasus and has written books about Georgia, Azerbaijan and Armenia."Get real!" he says. "You've lived here for thousands of years." Şi adaugă: The irony is you have a bunch of political do-gooders pushing a military agenda."

Pe blogul KlausS, autorul publică articolul scris de un jurnalist american F. William Engdahl, scriitor contribuitor al "Online Journal", în care sunt prezentaţi "Maeştrii păpuşari din spatele preşedintelui georgian Saakashvili ". Citez: " Faimoasa „Revoluţie Trandafirie” din noiembrie 2003, care a forţat pierderea puterii de către un Eduard Şevarnadze îmbătrânit şi a adus la putere un absolvent de universitate SUA, în vârstă de 36 ani, a fost condusă şi finanţată de Departamentul de Stat SUA, Fundaţia Soroş şi agenţii legate de Pentagon şi comunitatea agenţiilor secrete ale SUA...Saakaşvili a fost adus la putere printr-o lovitură de stat aranjată pe teren de ONG-urile finanţate de SUA, prin aplicarea unei noi metode a SUA de destabilizare a regimurilor pe care le consideră ostile planurilor sale de politică externă. În ediţia din 23 noiembrie 2003, Wall Street Journal a creditat explicit pentru răsturnarea regimului Şevarnadze operaţiunile „unei serii de organizaţii neguvernamentale… susţinute de fundaţii americane şi occidentale.” Aceste ONG-uri, afirmă jurnalul, „au născut o clasă de tineri intelectuali, vorbitori ai limbii engleze, înfometaţi de reforme pro-occidentale”, care au fost instrumentali în aşezarea fundaţiei pentru o lovitură de stat nesângeroasă...ONG-urile au fost coordonate de ambasadorul SUA în Georgia, Richard Miles, care tocmai a sosit la Tbilisi, după proaspătul succes în orchestrarea răsturnării lui Slobodan Miloşevici la Belgrad, susţinută de CIA, folosindu-se aceleaşi ONG-uri. Miles, care se bănuieşte a fi un specialist sub acoperire al serviciilor secrete, a supravegheat lovitura de stat a lui Saakaşvili."

Şi în cazul Serbiei, care a trecut la mustaţă pe lângă un război civil, şi în cazul Libanului, care chiar a avut parte de un scurt război civil, care încă mai mocneşte, dar şi de un război în toată regula cu Israelul, dar mai ales în cazul Georgiei revoluţiile civice au produs efecte perverse şi mari pierderi de vieţi omeneşti şi de bunuri, distrugerea infrastructurilor şi a serviciilor publice, sute de mii de refugiaţi, sărăcie şi disperare.

Victoria în alegerile prezidenţiale din 2004 a lui Traian Băsescu şi negarea rezultatelor alegerilor parlamentare prin numirea lui C P Tăriceanu drept premier este tot o lovitură de stat, organizată de aceleaşi organizaţii ale societăţii civile vârâte până în gât în tragedia din Georgia. Motivele sunt altele: România era percepută ca o ţară prea apropiată de marile puteri europene, Franţa, Germania şi Italia, care se remarcau atunci prin anti-americanism şi prin relaţii bune cu Rusia. În plus România dăduse cu flit unui proiect promovat cu frenezie de Bruce Jackson , cel care privea introducerea flotei americane în Marea Neagră, sub un pretext oarecare. În plus individul este cel care a promovat agresiv în România produsele firmei Lockheed Martin, al cărui vicepreşedinte cu planificarea stategică a fost. Vreţi să ştiţi ce avion vom cumpăra? F 16, evident!

Deja "societatea civilă" românească se pregăteşte să conteste rezultatele alegerilor parlamentare din noiembrie, pentru a-i permite lui Traian Băsescu să-şi numească premierul şi guvernul pe care le doreşte. Singura noastră şansă ar fi ca neo-conservatorii de la Washington să sufere o înfrângere dramatică, astfel încât cârdăşia asta servicii secrete-societate civilă să se mai potolească, să nu se mai amestece în procesele politice şi să nu mai destabilizeze regimul democratic românesc.