A dispărut dintre noi Ştefan Iordache, un titan al scenei româneşti. Poate că acum nu ne dăm seama ce am pierdut. Noi, ca naţiune. Pentru că Ştefan Iordache era unul dintre acei oameni care îţi dădeau motive să fii mândru că eşti om, şi român.
L-am cunoscut, în anii 80, când juca pe scena Teatrului Mic. Am văzut "Richard al III lea" de cinci ori. Cam tot de atâtea ori am văzut "Maestrul şi Margareta". Când juca Richard, la intrarea în teatru aştepta o ambulanţă. Era pentru el, atât de mult îl consuma rolul.
Ne-a ajutat să traversăm deşertul ultimilor ani ai comunismului. Era o Stea Polară pentru toţi cei care iubeau teatrul şi vedeau în el un mod de a-şi salva sufletul. De fapt, asta a fost Ştefan Iordache pentru noi: un salvator de suflete. Dumnezeu să-l odihnească!
2 comentarii:
Azi, CEL MAI IUBIT DINTRE PAMANTENI, ne-a parasit. MAESTRUL s-a dus sa se odihneasca. Si noi plangem iar. Si nu mai avem putere decat pentru a spune: odihneste-te in pace, MAESTRE!
gând la gând...
Am scris şi apoi am făcut "un tur" al blogurilor. Mă bucur că avem impresii similare. Şi mă întristez că a fost nevoie să ne exprimăm aşa.
Trimiteți un comentariu