Dacă stau bine să mă gândesc, covârşitoarea majoritate a cetăţenilor acestei planete, cu politicieni, elite intelectuale, directori de conştiinţă cu tot, habar nu are pe ce bombă stă. Suntem, mai de voie, mai de nevoie, absolut ignoranţi în ceea ce priveşte funcţionarea sistemului financiar mondial. Aflăm în timp real şi despre cea mai mică râgâială a nu ştiu cărei curviştine, mare vedetă altminteri, îndopată cu cocaină şi beată-cui, dar nu ştim nimic despre funcţionarea unor mari entităţi financiare, care mânuiesc zeci de mii de miliarde de dolari şi care ţin în mâna lor soarta a miliarde de oameni.
Criza subprime a fost doar începutul unui proces care va avea consecinţe dramatice nu doar asupra arhitecturii financiare globale, dar şi asupra sistemului capitalist şi a democraţiei, ca mod de guvernare. De fapt, le va pune în discuţie credibilitatea şi legitimitatea. Pentru că, aşa cum spune Joseph Stiglitz, criza asta e fructul ipocriziei, dar şi al unui dublu eşec: acela de a gestiona riscul şi de a aloca resursele.
Iar dacă actuala criză se va transforma într-un cataclism social comparabil cu acela determinat de Marea Depresie din 1929-1933, lucru pe deplin posibil, atunci vor creşte presiunile opiniei publice pentru o schimbare de fond în modul în care funcţionează capitalismul, pentru mai puţină piaţă şi mai mult stat.
Dacă aţi crezut că prăbuşirea unui lung şir de bănci şi a celor două entităţi care gerau jumătate din volumul creditelor imobiliare din SUA reprezintă apogeul crizei, înseamnă că nu ştiţi la ce să vă aşteptaţi dacă se prăbuşeşte asiguratorul A.I.G.! Pentru că A.I.G. este, într-un fel, cheia de boltă a unui sistem financiar opac, nesupus reglementării, care însumează circa 60.000 de miliarde de dolari! Dacă vreţi să aflaţi mai multe despre felul în care ne-ar putea afecta prăbuşirea A.I.G., citiţi această analiză, făcută de un om din interiorul sistemului. Şi această intervenţie a lui Robert Reich. Iar dacă reuşiţi să mai dormiţi liniştiţi după asta, înseamnă că nu aveţi chiar nimic de pierdut!
Nu văd ce eveniment, ce intervenţie, publică sau privată, ar mai putea opri panica de pe pieţele financiare, mai ales că toţi se simt cu musca pe căciulă şi ştiu ce morţi au ascuns prin bilanţurile contabile. Scăderea preţului petrolului este departe de a fi o veste bună, pentru că nu este una determinată de modificări structurale ale pieţei combustibililor, ca urmare a schimbării modului în care se folosesc combustibilii lichizi, ci de frica intrării economiei globale într-o gravă recesiune. Adică din rău în mai rău.
Nimic nu va mai fi ca înainte de acum încolo în economia capitalistă. Asta este sigur. Dar care va fi preţul plătit de omenire pentru a-i aduce la raţiune pe bancherii prea "creatori", care au riscat viitorul sistemului, în ultimă instanţă?
Criza financiară nu mai poate fi controlată, este prea târziu pentru asta. Întrebarea este: ce putem face pentru ca ea să nu se mai repete? Mulţi spun că este nevoie de un nou Bretton Woods. Dar cine să-l convoace, şi mai ales ce să fie pe agenda unei astfel de Conferinţe? Mai au SUA disponibilitatea, dar mai ales credibilitatea s-o facă? Se va implica Uniunea Europeană? China ar fi de acord? Putem aduce din nou în discuţie taxa Tobin? Rămâne de văzut...
Un comentariu:
Intr-adevar, suntem complect ignoranti in ce priveste functionarea sistemului financiar mondial. Iate de pilda ce marturiseste un expert, dl. Philippe Waechter, directorul de cercetare economica al lui Natixis Asset Management : Este o criza unica in felul ei, intrucat nu este nimeni sa o gestioneze. Ne alam intr-o situatie noua, deoarece nimeni nu stie sa gestioneze criza si nimeni nu are o solutie pentru a redresa sistemul.Este o situatie de incertitudine si nu stim incotro vor evolua lucrurile".
Iar semnificativ de grav este articolul lui Vladimir Pasti din "Cronica Romana", care constata un paralelism intre falimentul lui Lehman Brothers Bank, care in 2007 a fost aleasa drept cea mai de succes banca a St. Unite, si situatia Romaniei, unde economia inregistreza o crestere de 8 % in acest an, cifra care nu se bazeaza insa pe o crestere a productiei, ci pe credite pentru sustinerea consumului, fiind deci extrem de fragila. Globalizarea este o maxima impletire a economiilor, iar criza din America, ce e departe de a fi ajuns la apogeu, va face ravagii in tarile cu economii fragile.
Trimiteți un comentariu