Gustul de cenuşă al răzbunării
Indiferent de ce spun legislatorii americani, care au trântit cu poftă de scandal planul Paulson, unul dintre motivele deciziei lor, ale cărei consecinţe le cunosc foarte bine, a fost dorinţa de răzbunare. Bancherii de pe Wall Street au sfidat pe toată lumea cu retribuţiile uriaşe. Şefii primelor cinci bănci americane au câştigat, între 2003 şi 2007, 3,1 miliarde de dolari. Nici angajaţii băncilor respective n-au fost ocoliţi de ploaia asta de bani. Numai anul trecut ei au încasat 66 de miliarde de dolari, din care circa 39 miliarde în bonusuri, adică circa 353.000 pe cap de vită furajată!
Un alt amănunt, care a mai pus ceva gaz peste foc, este faptul că Henry Paulson, autorul planului de salvare, a încasat şi el 111 milioane de dolari pe vremea când era în fruntea băncii Goldman Sachs între 2003 şi 2006.
Cei mai comici au fost republicanii din Congres, care şi-au motivat ideologic votul negativ. Vezi Doamne, ei nu pot folosi bani publici pentru salvarea unor afaceri private, pentru că sunt adepţii statului minimal. Dar când au tot votat, atâţia amar de ani, ridicarea tuturor sistemelor de protecţie din sistem, pentru a le permite bancherilor să facă mii de nebunii, pentru a câştiga bani cu basculanta, tot aşa spuneau: că e în logica statului minimal, că statul nu trebuie să se amestece în afacerile private. Or fi ei consecvenţi, dar e consecvenţa boului! Sigur că e bine să nu lăsăm nesancţionate excesele, fie şi din motive ideologice. Dar era infinit mai bine să nu-i fi lăsat pe nesimţiţi să producă dezastrul ăsta, chiar dacă pentru asta îşi călcau pe ideologie!
Numai că dorinţa de răzbunare a parlamentarilor americani are consecinţe la scară planetară. Şi produce suferinţe mai ales celor din ţările sărace, distruge valoare, generează resentimente şi dă apă la moară tuturor duşmanilor SUA şi ai capitalismului promovat de ele. Lovind prin ricoşeu şi în democraţie, ca sistem politic. De asta răzbunarea lor are gust de cenuşă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu