Zice Traian Băsescu în discursul său de azi: "Structura economiei începe să dea semne de modernizare. Spre exemplu, sectorul serviciilor a ajuns să contribuie cu 50 la sută la formarea Produsului Intern Brut. " Şi mai zice că riscurile de derapaje macroeconomice vin şi din "creşteri ale salariilor mai rapide decât cele ale productivităţii muncii."
Nu ştiu cât de bun economist sunt eu, dar dacă jumătate din PIB se face în servicii, avem o problemă cu măsurarea productivităţii muncii în servicii şi cu modalităţile de creştere a ei. Să luăm un furnizor de servicii turistice. Productivitatea muncii de măsoară, simplist vorbind, împărţind numărul de excursii vândute la numărul angajaţilor. Fie că furnizorului îi trec pragul un turist, sau o mie, cheltuielile fixe sunt cam aceleaşi, iar pentru a funcţiona nu poţi să-i dai pe toţi afară, pentru a creşte productivitatea, pentru că mărirea intensităţii muncii este singurul factor de creştere a productivităţii în cazul de faţă.
Singura speranţă a furnizorului de servicii să-şi crească productivitatea este creşterea puterii de cumpărare a consumatorului, deci a salariilor, pentru a vinde mai multe excursii. Cel mai bun exemplu de acest gen este economia SUA, care are cea mai mare pondere a serviciilor în formarea PIB. Creşterea productivităţii depinde esenţial de creşterea veniturilor cetăţenilor. Cum salariile au stagnat, sau au scăzut, pentru cei mai mulţi dintre americani, era nevoie de o putere suplimentară de cumpărare, asigurată prin credite de consum extrem de ieftine. Numai restanţele de plată la creditele pe card reprezintă 25% din PIB ul SUA! Iar aceste credite ajung o povară, deşi cifrele productivităţii arată bine.
Şi încă ceva: există, peste tot în lume, limite naturale ale creşterii productivităţii. Când acestea sunt atinse, ai de luat nişte decizii sau trebuie să renunţi la iluzia creşterii permanente a productivităţii muncii.
Şi atunci, ce facem? Nu mai creştem salariile, pentru a nu derapa macroeconomic, sau creştem salariile pentru a creşte productivitatea muncii în servicii?
Un comentariu:
O fi economia bazata pe servicii moderna, numai ca nu-i prea sanatoasa.
Avand eu formatie predominent biologica, cel mai la indemana imi este un exmplu din biologie.
Lantul trofic. La baza sta vegetatia, consumata de ierbivore, consumate la randul lor de carnivore si toate, consuamte la randul lor de OM !!!!
Daca nu-i vegetatie, cat de curand, mai departe nu va fi nimic ! Inclusiv "fiinta facuta de Dumnezeu dupa chipul si asemanarea lui"...
Revenind la economie, serviciile nu au cui sa fie furnizate daca nu se satisfac niste nevoi de baza ale tuturor : existenta fizica (mancat, imbracat, adapostit prin case, supravietuit unei boli, inmultit..) si altele ca: scolit, depistat o sursa de venituri...
Mie, personal, fuga de productia materiala directa, mi se pare aberanta si nu numai, ALIENANTA.
I-ai unei fiinte umane nevoia de a munci si o vei transforma intr-un deseu social.... Mancat, baut, prea....it (fara finalitate) si aici mi-am amintit de un episod haios din Maxim Gorki:
"Mancara, ragaira si se luara la bataie..." ;-)
Trimiteți un comentariu