De parcă le rezolvase pe toate, şi nu-i mai rămăsese decât chestia asta de făcut, coana Iuropa, de mânuţă cu Soros, se apucă de integrat minoritatea rromă, mai pe româneşte, pe ţigani. Ce-i mai ciudat în toată această paranghelie cu iz de democraţie şi de milostivenie de cinci stele (clasificarea locurilor unde se desfăşoară de obicei astfel de bazaconii, că curul participanţilor nu suportă altceva decât piele de Cordoba) este că nimeni nu vrea să definească termenul "integrare".
Despre ce vorbim, în fond? Ce înseamnă integrare? Sedentarizare? S-a mai încercat! În anii 50, spre exemplu, s-au construit la Roşiori de Vedea case pentru ţigani. Acum, nu mai ştiu cărui trib aparţineau: căldărari, zlătari, corturari, dar nu are importanţă. Băieţii şi-au instalat şatra în faţa blocului şi au băgat caii în casă! A fost un uriaş fiasco!
Avem de-aface cu o etnie rromă omogenă, transfrontalieră, pentru a face funcţională o strategie valabilă pentru ansamblul ţărilor membre ale UE, cum se încearcă la întâlnirea de azi, de la Paris, sau este vorba despre o societate în care subzistă adevărate caste, ca în India, locul de origine al rromilor?
Văd peste tot un soi de jelanie: integrarea ţiganilor egal pierderea sufletului. Păi atunci toţi ne-am pierdut sufletul, şi nu o dată. De câte ori nu am fost obligaţi să ne integrăm: în societate, în colectiv, în familie, în NATO, în UE, în marea familie a democraţiilor occidentale, în partid, în sindicat, în galeria echipei preferate, etc, etc.
Identitatea fiecăruia dintre noi este o construcţie compozită, o sumă de identităţi parţiale, schimbătoare. În fond, nimeni nu pune în discuţie identitatea ţiganilor, ci doar acele aspecte care intră în conflict cu ansamblul de reguli care structurează societăţile moderne. Acestui ansamblu de reguli datorăm (relativa) prosperitatea, stabilitatea, predictibilitatea şi funcţionalitatea societăţilor în care trăim noi, europenii. Asta a avut un preţ: am renunţat, de voie, de nevoie, la acele elemente constitutive ale identităţilor individuale şi colective care intrau în conflict cu regulile despre care pomeneam mai sus. Suntem mai puţin români, francezi, germani, italieni, spanioli, bulgari, pentru că respectăm regulile? Evident, nu!
Şi atunci de ce nu ar face acelaşi lucru şi ţiganii, adică să renunţe la acele elemente ale identităţii lor care contravin regulilor de funcţionare ale societăţii? De ce ar fi ei mai cu moţ? Nicăieri în lume societăţile nu-şi pot permite să tolereze grupuri de indivizi care sfidează legea sau îi substituie propriile reguli şi cutume!
Da, societăţile noastre au probleme cu săracii lor, cu cei lăsaţi de izbelişte de economia capitalistă, cu perdanţii tranziţiei din Est. Pentru asta s-au inventat sistemele de protecţie socială. Pentru a beneficia de ele trebuie să îndeplineşti un număr de condiţii. De ce ai beneficia de sistem, când tu fie nu-i respecţi regulile(de exemplu, nu vrei să-ţi faci buletin de identitate, nu pentru că sistemul este "opresiv", ci pentru că poţi fura nestingherit, tu neexistând pentru societate, deci nici pentru Poliţie), fie îl fraudezi cu bună ştiinţă? Şi când eşti prins, te aperi cu "specificul naţional"!
Eşti ţigan, român, ungur, evreu, şi ce mai vrei tu, acasă, la biserică, sinagogă, cort, dar în spaţiul public eşti cetăţean. Şi în calitate de cetăţean te bucuri de aceleaşi drepturi şi libertăţi, dar şi de aceleaşi obligaţii. Sunt probleme cu liberul exerciţiu al unor drepturi şi libertăţi? Foarte bine: schimbăm sistemul în consecinţă, pentru toţi cetăţenii României, nu doar pentru ţigani.
Câtă vreme nu există discriminare rasială, nici din punct de vedere constituţional, nici din punct de vedere legal, ţiganii nu au decât un singur lucru de făcut, ca de altminteri toţi românii: să respecte regulile de funcţionare ale societăţii. Pot să facă ce doresc ei pentru a-şi păstra identitatea, până în momentul în care intră în conflict cu legea. De aici încolo o fac pe riscul lor. Ca noi toţi, de altminteri.
Refugiul în "identitate" nu serveşte intereselor ţiganilor. Înainte de a fi discriminaţi de ceilalţi, sunt exploataţi de elitele lor etnice, şi de aici ar trebui să înceapă discuţia. Nu poţi trăi în Europa secolului 21 cu mentalităţi şi obiceiuri demne de India medievală. Cât despre restul, se poate discuta şi se pot găsi soluţii. Dar ele nu-şi fac efectul peste noapte. Iar ceea ce vor cei mai mulţi dintre ţigani nu se poate: nu vom deveni prizonierii lor şi nu ne vom cumpăra liniştea, plătindu-i pentru a-şi urma nestingheriţi modul lor de viaţă.
Dacă cedăm şi renunţăm la a considera că suntem cetăţeni cu drepturi şi obligaţii egale, mai devreme sau mai târziu integrăm Europa în ţigănie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu