Există şi funcţionează! Dovadă creşterea abruptă a exporturilor americane de arme: de la 12 miliarde de dolari în anul fiscal 2005 la 32 de miliarde de dolari în acest an fiscal. Pe lista cumpărătorilor: Irakul, Afganistanul, ţările vecine Iranului, fostele ţări socialiste. Şi după evenimentele din Georgia vânzătorii amerricani de armament prevăd carnete de comenzi tot mai pline. Evident, nu e vorba de o cursă a înarmărilor, Doamne fereşte! Nu! Yankeii, idealişti cum îi ştim, vând arme pentru a crea o lume mai bună şi mai dreaptă, mai prosperă şi mai sigură. Pentru ei!
Şi mai e ceva: armamente mai puţin sofisticate sunt vândute de americani direct celor interesaţi, ca operaţii comerciale directe, care nu necesită aprobarea Congresului. La cest capitol scorul este şi mai mare: în acest an fiscal s-au acordat licenţe pentru vânzări totalizând 96 de miliarde de USD, faţă de 58 miliarde USD în 2005.
Bineînţeles că de pe lista cotizanţilor la prosperitatea complexului militar industrial american nu putea lipsi România, cu avioane F 16, radare şi alte mizilicuri.
Afganistanul, spre pildă, va cumpăra armament de 11,4 miliarde de dolari. Păi cu banii ăştia, investiţi în creşterea nivelului de trai, ar convinge şi pe ăl mai taliban dintre talibani să se convertească de la islamism la consumerism. Dar nu e aşa de palpitant ca o vânătoare de talibani, cu vânătorul la căldurică, la Washington, la manşa unei drone controlate prin satelit, care trage cu rachete de înaltă precizie şi care face victime colaterale cât pentru trei generaţii de ură şi dorinţă de răzbunare. Uite aşa se construieşte viitorul unei industrii!
În timpul acesta băncile americane se prăbuşesc una după alta, de la cele plăpânde la cele forţoase, care nici în ăle mai crunte coşmaruri ale investitorilor nu erau pe lista neagră. Întâlnirile de taină ale oficialilor guvernamentali cu bancherii de pe Wall Street se înmulţesc, se fac planuri de salvare. Care, cel puţin până în după-amiaza acestei zile, eşuaseră, iar banca Lehman Brothers se îndreaptă spre unul dintre cele mai mari falimente din istoria Wall Streetului. Există temeri puternice că alte două mari instituţii financiare, gigantul din asigurări American International Group şi cea mai mare firmă americană de brokeraj, Merrill Lynch, sunt în situaţii asemănătoare. Efectul dominoului? Poate, deşi Alan Greenspan nu vede nicio problemă dacă astea toate dau colţul! Ce-i drept, el n-a văzut probleme nici în împrumuturile ipotecare riscante, de la care se trage toată nebunia de acum.
Situaţia este tot mai îngrijorătoare, semn că sistemul financiar paralel, construit de aceeaşi bancheri, pentru a nu se supune controlului organismelor de reglementare a făcut o boacănă uriaşă. Cât de uriaşă: mai mare decât Marea Depresie din 29-33? E singura necunoscută, în rest nu ne putem aştepta decât la mai rău.
Măcar pentru efectul de descurajare al fricii, vă invit să priviţi câteva scene din anii Marii Crize. Poate aşa vom înţelege ce înseamnă capitalismul lăsat de capul lui.
Un comentariu:
Incitat de un grafic al PNB-ului USA din perioada marii creize economice din '33, fiul meu a cautat si a gasit evolutia PNB in Europa SI SUA in perioada respectiva (douzeci si-41).
Am constat amandoi cu stupoare ca, cel mai mare PNB, de departe si care nu a afost afectat de criza, l-a avut, in respectiva perioada, URSS.
Ceea ce m-a facut sa privesc cu alti ochi economia planificata dar si sa interpretez in alt mod evolutia celui de-al doile razboi mondial.
Daca pana acum, consideram ca URSS a castigat razboiul cu tehnica militara americana, acum mi-am dat seama ca nu avea nevoie de aceasta.
Ba, mai mult, corobarand si celelate informatii, am ajuns la concluzia ca URSS a castigat din punct de vedere militar si economic, razboiul aprope singur. Dar l-a pierdut pe cel politic si mediatic.
Ultima lovitura i-a dat-o Misa Gorbaciov.
Putin a readus Rusiei si unui numar limitat de foste republici unionale, demnitatea de jucator important al scenei politice.
Trimiteți un comentariu