luni, 30 aprilie 2012

Un scandal artificial



Văd că se întinde un scandal artificial, născut doar pentru că statuia lui Traian, împăratul, nu preşedintele, care a fost montată pe treptele ce duc la Muzeul Naţional de Istorie a României, este o donaţie a Primăriei Generale, unde primar este Sorin Oprescu. Scandalul este întreţinut, şi nu înţeleg de ce, şi de directorul muzeului, unu' de care n-a auzit nici dracu' până acum, specialist în numismatică, Ernest Oberländer Târnoveanu.

Că e statuia unui zoofil, de vreme ce Taian ţine lupoaica în braţe, iar el e în pula goală, ba că nu ştiu ce-i iese lupoaicei din gât, ba că Traian e un criminal, care i-a kilărit pe bieţii daci, mă rog, un întreg repertoriu de cretinisme, pe care îl găsiţi lăţindu-se în întreaga presă. Cel mai bine îl citiţi pe HotNews, aici.

Dincolo de mişto răzbate o crasă lipsă de cultură, şi o mizerabilă cunoaştere, de fapt, o necunoaştere a istoriei, naţionale şi universale, precum şi un fond periculos de rasism şi xenofobie. Şi în loc să toarne şi ei, alături de oberul ăla de la Muzeu, gaz peste foc, jurnaliştii ar face bine să-şi pună nişte întrebări despre capacitatea intelectuală a cititorilor lor. Asta în situaţia fericită în care nu sunt la fel de idioţi ca şi cititorii lor, dacă nu mai rău!

Nu sunt eu cel care poate spune ce valoare artistică are statuia. Iar un simplu "îmi place", sau "nu-mi place", nu aduce nimic discuţiei, fiind o poziţie subiectivă. Dar putem discuta despre calitatea educaţiei, despre programa de istorie din şcoală şi din liceu, despre valorile pe care le promovăm în societate, despre noi, ca naţiune, despre identitatea noastră. 

Episodul ăsta nu e dătător de prea mari speranţe. Dimpotrivă, le îngroapă şi mai tare... 

"Să fie, să se găsească!"




Prieteni, admit, sunt eu prost şi nu înţeleg înaltele considerente ale ieconomiştilor noştri. Dar nici până într-atât de prost încât să nu mă întreb: la ce folosesc României cele 37 de miliarde de euro din rezerva BNR(cred că este suma care include şi valoarea rezervei de aur), la care se adaugă 5 miliarde de euro şi 7 miliarde de lei, un "buffer" al Ministerului de Finanţe. Iar Drăgoi Jr. se lăuda mai acum cu câteva minute că BM ne mai dă un miliard de euro.

România nu are bani să-şi co-finanţeze proiectele europene. Cretinii care ne conduc au tăiat sălbatic salariile bugetarilor şi pensiile, au redus cheltuielile sociale. Şosele, autostrăzi, căi ferate reparate, şcoli noi, spitale noi, pula! Auzim mereu refrenul "Nu sunt bani!" în schimb ne împrumutăm ca disperaţii, chipurile pentru că putem, şi după principiul, "să fie, să se găsească!"

Nu înţeleg nici în ruptul capului logica acestui tip de politică financiară. Să te împrumuţi scump, să ai un serviciu uriaş al datoriei externe, dar şi interne, într-un timp foarte scurt, şi să nu faci nimic cu banii împrumutaţi, ei bine, asta depăşeşte puterea mea de înţelegere. 

Dacă măcar păstram puterea de cumpărare a cetăţenilor(care vor suporta costurile acestor împrumuturi demente!), şi tot era ceva. Nu mai vorbesc dacă banii erau folosiţi pentru modernizarea firmelor cu capital public: să zicem Roşia Montană, CupruMin, CFR Marfă, producătorul de vaccinuri, de medicamente, continuam să construim hidrocentrale, să facem grupurile trei şi patru de la Cernavodă, investeam în irigaţii şi în refacerea agriculturii de tip industrial, nu ne-ar fi costat mai mult de un miliard-jumătate, două miliarde de euro pe an. Şi investiţiile astea se plăteau singure, credeţi-mă! 

Dar pentru asta trebuie să ai viziune, nu să te uiţi doar după comision. Sper că va veni şi vremea când vom afla cine a pus la cale politica asta scelerată de împrumuturi şi de ce. Şi va plăti pentru ea...    

Despre mesaje politice violente



E plin oraşul de pliciul lui Prigoană, şi presa portocalie face şi acum valuri pe tema: "Vaaaai, ne împuşcă Ponta!"  Sigur, orice prost care plânge acum pe umărul lui Udrea şi compania ar putea, dacă ar avea o fărâmă de bun-simţ, să-şi pună întrebări despre cât de "paşnic" sloganul de campanie al lui Prigoană: "Plici de aici!/Vine prigoană!"

"Plici de aici!" nu are cum fi sinonim cu "Pleacă de aici!". De ce? Simplu! Oricât de mult ne-ar enerva mulştele, folosirea pliciului înseamnă eliminarea lor fizică, printr-un act violent. Mesajul lui Prigoană este, în consecinţă, unul violent, care trimite la o eliminare fizică. Oricât ar da-o el pe glumă, asta e realitatea. Şi a umplut oraşul cu un mesaj care trimite la eliminarea fizică a adversarilor lui politici.

Punem pariu că jegul ăla mora de Cristian Preda, cu toată ura pe care i-o poartă lui Prigoană, ar găsi argumente pentru a justifica un astfel de slogan? Nu de altceva, dar deja agită apele şi se vaită că Adrian Năstase e ideologul noii guvernări. Da, şi ce-i cu asta? Măcar Năstase are o ideologie, şi este consecvent în alegerea lui. Dar el, care l-a servit pe Emil Constantinescu, cu sex ideologic incert, i-a slujit pe liberali, după care a trecut să pupe curul lui băsescu, social-democrat până în ziua în care i s-a arătat populismul de dreapta în paharul cu vizichi, ca apoi să se ţină de fustele Fecioarei din Pleşcoi, ce ideologie, alta decât oportunismul greţos, are? Noroc că sunt ouăle scumpe, că altminteri portocaliii ar arăta ca nişte omlete păşitoare...

duminică, 29 aprilie 2012

Trece, nu trece?


Prieteni, pe mine "cuminţenia" subită a lui băsescu a ajuns să mă sperie. Nu cred nici în ruptul capului în buna lui credinţă. Cred doar că desemnarea lui Victor Ponta drept premier este un tertip, pentru a câştiga timp. Da, nu s-a gândit că Moţiunea de Cenzură va trece. Nu se ştie cu adevărat ce s-a întâmplat la vot, de ce pedeliştii nu şi-au putut controla oamenii, vineri. 

Că nu şi-a construit plan B nu e în firea lui, dar, de! mai greşeşte omul. Dar asta nu înseamnă că nu o face de acum încolo. Dovadă faptul că-şi petrece vacanţa de 1 Mai la Neptun, cu Muţunache Labă-Tristă. Care Muţunache şi-a petrecut ceva vreme cu ministrul de interne. Şi ceva îmi spune că pe la Neptun a trecut, foaaaaaarte discret, Başchetbalista. 

Aşadar, rămâne de văzut dacă Ponta îşi va trece guvernul pe 7 mai. Eu nu cred. Ungurii nu votează pentru. Uneperiştii vor afla, brusc, că interesul naţional se defineşte, totuşi, în Modrogan, nu în Kisellef, minorităţile, că s-ar putea să nu mai pupe locuri automat în Parlament, Iar unii de la USL, că tocmai li s-a sculat ălora de la DNA să le facă dosare. 

Pentru băsescu, adică pentru PDL, este esenţial să rămână la Palatul Victoria, din două motive. Primul: să acopere urmele jafului din ultimii trei ani şi ceva. Al doilea, cel mai important, este acela de a fi ei la butoane în procesul electoral. De aceea se vor mobiliza cu tot ce au în dotare pentru a nu permite instalarea guvernului Ponta. Ponta făcuse deja nişte concesii: acceptarea lui Orban şi a lui Predoiu ca miniştri în guvernul său. Nu cred că e suficient. Plus că vor fi destui miniştri(nu, nu ştiu numele NICIUNUI ministru, şi nici nu cred în bazaconiile rumegate de presă), indiferent de numele lor, la care băsescu va obiecta. Din principiu, şi pentru a şicana. Pentru a arăta cine este stăpânul.

Dintr-un anumit punct de vedere, căderea guvernului Ponta la vot, şi organizarea de alegeri înainte de termen(că anticipate nu le pot zice!) este chiar mai bine pentru USL. Se poate concentra pe alegeri, se poate victimiza, şi, mai ales, poate face PDL să dea decontul unei guvernări dezastruoase. Plus că respingerea guvernului Ponta va înfuria şi mai mult populaţia. 

băsescu nu este pregătit pentru coabitare, asta mi-e clar. Cum mi-e clar că săptămâna viitoare are să ne rezerve mari surprize. Să nu-l subestimăm pe băsescu. Astea sunt situaţiile care-i plac: unde poate trage sforile, unde poate manipula oamenii, unde se poate folosi de informaţiile despre politicieni, oferite lui de servicii, unde poate arăta ce poate masculul alfa!

Cred că răgazul ăsta de o săptămână a permis PDL să-şi tragă sufletul, să-şi remotiveze trupele, să-şi pună ordine în gânduri. Dacă USL dorea să preia puterea, votul de investitură ar fi trebuit dat mâine. Vineri noaptea trebuia să fi existat şi Guvernul(tot nu conta cine sunt miniştrii, de vreme ce era vorba de doar şase luni), şi programul de guvernare(care mai mult de o pagină nu are rost să aibă). Această ezitare are să-i coste. 

De asta mă miră entuziasmul useliştilor, şi bucuria lor că "vin la guvernare". S-ar putea să vină doar să le râdă băsescu în nas! A nu se înţelege că băsescu este un geniu al politicii. Nu, este un derbedeu politic. Şi cu derbedeii te porţi ca atare. Nici după episodul "Geoană preşedinte pentru o secundă!" nu au învăţat nimic? Să fie sănătoţi! 

Dar cei din USL trebuie să se gândească nu doar la ei. Să se mai gândească şi lsa cei care au investit încredere în ei. Dacă pot...     

sâmbătă, 28 aprilie 2012

Blejnar! Ce face Blejnar?



Desemnarea lui Ponta drept premier este cea mai mare surpriză a vieţii lui Blejnar!  Oare ce-o face el acum, cu Ponta şef? Îşi caută de lucru? Şi-a făcut valijoara şi îşi învaţă familia drumul spre arestul DNA? A plecat în bejanie, undeva unde nu există tratat de extrădare cu România? 

Ce-mi plac mie proştii ăştia aroganţi, de felul lui Blejnar! Merită tot ce li se întâmplă, pentru că sunt nişte idioţi! 

PS: sper să nu aud iar povestea cu lipsa motivelor pentru darea în consemn la frontieră...

Viitorul sună rău




Cel puţin pentru Muţunache Labă-Tristă viitorul sună rău. Încă de la desemnarea lui pentru funcţia de prim ministru am spus că pe acest om au să-l piardă vanitatea şi carierismul. Ei bine, aşa s-a întâmplat. a dat vrabia din mână pe cioara de pe gardul Cotrocenilor. Şi s-a ales cu trompa elefantului! 

Înţeleg că acum este la Neptun, la una mică, discuţie, nebunaticilor! cu traian băsescu. Pe meniu, un singur fel: "unde e viitorul meu, care l-am avut?!" Că, să mă ierte Dumnezeu, dar nu-l văd pe Gerunziul Carpaţilor şef peste bordelul portocaliu, numit PDL. Ăia sunt cu cuţitele între dinţi, şi numai Muţunache lipsea din balamucul general! Nu-l văd nici şef peste un nou partid "de dreapta". El n-a făcut în viaţa lui "muncă de partid". Nici măcar la UTC! 

Sigur, poate eşua la Cotroceni, consilier prezidenţial, sau ambasador pe undeva. Dar, prieteni, ce sfârşit mizerabil, pentru o carieră ce nici nu apucase bine să înceapă! Asta e! Capul face, capul trage!  

vineri, 27 aprilie 2012

Frica păzeşte bostănăria!



Pulimea Sa nu a mai apelat la imaginaţia sa distructivă, nu a mai inventat nicio coţcărie "constituţională", şi l-a însărcinat pe Victor Ponta cu formarea noului guvern. Frica păzeşte bostănăria! 

Sper că, măcar o dată în viaţa lui politică, traian băsescu să se comporte corect. Nu-i place Ponta, OK! Nici Ponta nu se topeşte de dragostea lui! Sper să se respecte, şi să-şi vadă fiecarea de treaba lui, iar treaba amândoura este servirea interesului naţional. 

Ei bine, iată temeiul unei coabitări fericite: servirea interesului naţional. Învăţaţi să apreciaţi, şi consumaţi fără moderaţie! 

Baftă, Ponta! Îţi ţin pumnii! Trebuie să reuşeşti!   

Ce iepure scoate din joben Pulimea Sa?



Să vedem ce iepure scoate din joben Pulimea Sa, după consultările cu partidele politice. Mahării PDL, aşa pleoştiţi şi mototoliţi, cum sunt ei, au venit deja la Cotroceni, să dea raportul. Bag mâna în foc că ultimul lucru pe care şi-l doreşte băsescu este să-l aibă premier pe Ponta. De asta spun că sunt curios la ce coţcărie "constituţională" va mai apela.

Teoretic, are trei opţiuni: să-i dea misiunea formării guvernului tot lui Muţunache Labă-Tristă, să numească pe cineva de la USL, în batjocoră, oricum nu pe Ponta, sau să opteze pentru un guvern de serviciu, având acordul PDL pentru cuplarea parlamentarelor cu localelor.

Cel mai probabil va da mandat tot lui MRU. Este soluţia care-i convine cel mai mult. Drept pentru care ăia de la DNA vor lucra la foc continuu, pentru a-i asigura o majoritate lui Muţunache Labă-Tristă. Şi ăia din Servicii sunt în alarmă generală.

Cred că e cea mai proastă soluţie pentru PDL, şi chiar şi pentru Pulimea Sa. Disoluţia PDL va continua, chiar dacă va continua să guverneze. Iar alegerile locale, în care Moţiunea asta de Cenzură aprobată va conta foarte mult. Iar după locale pur şi simplu guvernul Muţunache II nu va mai avea deloc sprijin parlamentar. 

Numai că mintea lui traian băsescu nu poate accepta ideea coabitării. Asta este o realitate incontestabilă, şi dătătoare de fiori, în perspectiva următorilor doi ani. Concluzia? Circul continuă! 

PS: ferească-ne Dumnezeu de guvernul boc opt!

Daaaaaaaaaaaaaaaaaaa!



Şi-au luat-o peste bot jigodiile portocalii! Fie şi numai pentru felul în care s-au purtat azi, la vot, şi o merită! Şi le urez numai nenorociri de azi încolo: să-i calce DNA şi ANI, să arunce populaţia cu ouă stricate în ei, să nu mai primească sinecuri de la stat, să li se anuleze contractele cu statul, să dea faliment! Să-i văd la mititica pe Anastase, Cotoa şi compania!

Nu ştiu cum o să fie cu Ponta şi cu USL. Azi nu-mi pasă! Azi e de sărbătorit! Pa!

Ţara în care speranţa nu-şi are rostul



Prieteni, nu vă aşteptaţi să scriu despre Moţiune. Pur şi simplu mi-e greaţă! Tot ce văd în Aula Parlamentului sunt două tabere, care tremură: una, de frică să nu i se ia ciolanul din gură, alta, de nerăbdare să ajungă la ciolan. Unde sunt eu în ciorba asta? Unde sunt românii, nevoile lor, aşteptările lor?

Şi dacă trece, şi dacă nu trece, Moţiunea nu mă priveşte, şi nu-mi schimbă cu nimic viaţa. Trebuie să fiu tâmpit de-a binelea, să cred că se schimbă ceva în bine, dacă pleacă unii şi vin alţii. Sigur, dacă pică guvernul ăsta, şi puterea portocalie se duce dracului, voi avea micul meu moment de jubilaţie. Dar atât! Nu sper nimic, nu aştept nimic. România este ţara în care speranţa nu-şi are rostul... 

Internaţionala pe stil nou



Sculaţi, voi răsfăţaţi ai vieţii,
Voi, osîndiţi la mită, sus!
Să fiarbă-n portofele răzvrătirea,
Să-nceapă al băsismului vechi apus!
Sfîrşiţi odată cu chiulul negru,
Sculaţi, parlament de adormiţi!
Azi nu sînteţi nimic pentru lume,
Luptaţi ca totul voi să fiţi!

Hai la Moţiunea cea mare,
Senator cu deputat să ne unim,
Schimbarea
Prin vot s-o făurim!

Votaţi, nu-i nici o mîntuire
În Ungureanu, Boc sau Macovei!
Unire, parlamentari, unire,
Şi lumea va scăpa de ei!
Prea mult ne-au ignorat tîlharii
Ce-n comisioane şi în lux se scald:
Să ne unim toţi parlamentarii,
Să batem fierul cît e cald!

joi, 26 aprilie 2012

Şi totuşi, de ce ne-am împrumutat de la FMI?



Eu tot pun întrebarea din titlu cam din momentul în care Pulimea Sa ne-a anunţat că ne-am cumpărat o "plasă de siguranţă" de 20 de miliarde de euro. Acum văd că încep să şi-o pună şi alţii, prin presa economică. Cum ar fi Sorin Pâslaru, de la ZF.

"Încheierea misiunii lui Franks...lasă nelămurită o întrebare fundamentală, la care niciunul din înalţii oficiali nu a dat încă un răspuns clar: de ce a trebuit să împrumute statul român peste noapte cu 20 miliarde de euro, adică 15% din PIB, dacă datoria sa publică era de doar 20% din PIB în 2008? Cu numai 6-7 ani înainte, când se discuta despre un credit de la FMI era vorba de un miliard de euro, iar tranşele erau de 100-150 milioane de euro. Dintr-o dată, a trebuit să ne împrumutăm cu 20 miliarde de euro. Împrumutul luat în martie 2009 este cel mai mare împrumut din istoria României şi probabil cel mai mare împrumut din istoria lumii raportat la datoria existentă deja.

Adică statul român avea o datorie de doar 20% din PIB în decembrie 2008, ceea ce după orice standarde era foarte puţin, dar a luat un credit de încă 15% din PIB, adică aproape că şi-a dublat datoria publică. PIB-ul în 2008 a fost de 137 mld. euro, iar datoria publică, internă şi externă, era în decembrie 2008 de 27 mld. euro. În prezent, după trei ani şi trei luni, este de 50 mld. euro.

Datoria publică a României era mult mai redusă în decembrie 2008 decât a Ungariei - 80% din PIB, decât a Portugaliei - 90% din PIB sau Greciei - 120% din PIB. Şi totuşi, România a trebuit să se împrumute cu o sumă care, raportată la PIB şi la buget, este mai mare decât în cazul acestor state care a trebuit să fie salvate pentru că nu se mai puteau împrumuta pe pieţele financiare, fiind sufocate de ponderea mare a datoriei publice în PIB. Aceste state s-au împrumutat de la FMI pentru că sarcina de rambursare a datoriei devenise de nesuportat. Este de înţeles când datoria este 80% din PIB sau mai mare şi la scadenţă vin într-un an plăţi de 5, 7, 10% din PIB. Dacă dobânzile cresc brusc, povara mare a rambursării - rate plus dobânzi - depăşeşte capacitatea statului de a se ţine de plăţi faţă de creditori şi atunci, în loc să declare default, s-au refinanţat de la FMI cu dobânzi mai mici. În cazul României, deşi sarcina de rambursare în 2009 era foarte redusă raportată la veniturile bugetare - 0,5-1% din PIB - statul s-a împrumutat cu 15% din PIB. De ce?"

Eu vin şi cu alte întrebări: unde sunt plasaţi banii ăştia, la ce dobânzi, ce dobânzi plătim pentru ei, ce-am făcut cu ei pentru economie? Dar ce ştiu eu? Bine, în afară de faptul că trebuie să plătesc jocurile jegoase ale lui băsescu şi compania? Care ne-au dat o plasă de zile mari!

Raţionalizarea statului



Una dintre cele mai inutile instituţii postdecembriste a fost şi este CNSAS, aia cu dosarele de Securitate. Inutilă, pentru că nu a rezolvat nimic. Securiştii sunt bine, mersi, nederanjaţi, în schimb sunt arătaţi cu deştu nişte amărâţi, cei mai mulţi strânşi cu uşa să scrie tot felul de inepţii, pentru ca unii securişti să-şi justifice salariile babane.  

Mai mult, felul în care au fost manipulate multe dintre informaţiile existente în dosare a făcut mai mult rău decât bine. În plus, s-au creat nişte sinecuri pentru clientela de partid(indiferent de partid!), precum şi oportunităţi pentru tot felul de afaceri necurate. Una dintre ele privitoare la retrocedări. Aş băga mâna în foc că multe date despre locuinţele revendicabile, fără "stăpâni", vin din aceste dosare. Şi fac avere pentru mafia imobiliară.

Ce raţiune mai are să existe? Chiar imprescriptibile, crimele stalinismului din anii '50 nu mai au autori în viaţă, să zici că-i trimiţi pe ăia în judecată. Turnătoriile unora sunt pur şi simplu rizibile, şi după orice lege s-au prescris. Nu înţeleg de ce a ajuns turnătoria imprescriptibilă, precum genocidul. Doar pentru a ţine în viaţă o instituţie inutilă?

Cred că e vremea să facem pace cu trecutul. Ce e crimă imprescriptibilă să fie tratată ca atare de Justiţie. Turnătoriile să fie amnistiate, ca să zic aşa. Nu poţi fi atât de cretin să stigmatizezi nişte oameni pentru că, în urmă cu decenii, obligaţi de lege, au scris cine ştie ce banalităţi pentru Securitate. De ce s-o faci? Pentru a mai fragmenta societatea? Nu sunt destule falii şi aşa? Nu ne păruim suficient?

Arhivele Securităţii pot sta foarte bine la Ministerul Justiţiei sau puse sub egida Arhivelor Naţionale. Nu văd de ce ar fi plătiţi unii doar pentru a studia dosarele alea. Avem atâtea lucruri neştiute despre istoria noastră. Dar e mai simplu să copiezi date din dosarele Securităţii, decât să alergi după date şi să sapi după ele, la propriu.

Bani pentru educaţie sau pentru sănătate nu găsim, dar pentru tot felul de instituţii inutile, ca CNSAS, da. Ei bine, dacă vrem să raţionalizăm statul, s-o facem. Pentru că sunt o mulţime de astfel de instituţii, care nu fac nimic pentru cetăţeni, ci doar le toacă banii. Hai să facem un inventar şi să vedem de ce ne putem lipsi. Criteriul: utilitatea publică. Pentru miile alea de oameni care se calcă în picioare pe la diversele ghişee ale statului sigur CNSAS nu înseamnă nimic. Cum nimic nu înseamnă nici pleiada de astfel de acronime, care ascund nimicul bine plătit. Aşa că, iată o nouă temă de campanie.  

miercuri, 25 aprilie 2012

Cultura lucrului prost făcut



Un muncitor a fost grav rănit, după ce, pe fondul furtunii din Bucureşti, a căzut de pe schele. Era vorba despre un bloc în curs de reabilitare termică. Omul nu avea cască de protecţie. Înţeleg că s-a prăbuşit şi o parte din schelă. La un alt bloc s-a prăbuşit schela cu totul.

Două lucruri. Primul se referă la aceste şantiere, unde lucrează mulţi oameni necalificaţi, angajaţi la negru. Nici personalul angajat cu acte în regulă nu este mai strălucit. Regulile de protecţie a muncii nu se respectă cu metodă, respectarea lor ar costa. Capitalismul ucide. Şi deocamdată capitalistul român nu a aflat că şi lipsa forţei de muncă devine un cost. Din păcate, fără un stat puternic, care să-i oblige pe angajatori să respecte legea, se va muri în continuare peste tot în România.

Al doilea lucru: calitatea managementului şi a personalului tehnic. Oamenii cu experienţă lipsesc, au plecat afară sau sunt la pensie. Cei tineri nu au experienţă, şi nici nu există un mediu constrângător, care să-i obişnuiască disciplinaţi. Mai mult, şi să vrea, nu pot respecta legea, pentru că li se cere direct să nu o respecte, deoarece respectarea ei implică o serie de costuri. Iar în asta joacă un rol şi creşterea uriaşă a parandărătului dat la obţinerea contractelor. Firmele serioase, care au sediul în ţări serioase, ce nu se joacă atunci când e vorba de lege, chiar dacă mai uită de ea în România, tot se tem că cineva de acasă poate afla de măgăriile făcute aici şi pierd, imagine şi bani.

Noi, românii, avem deja o cultură a lucrului prost făcut. Pur şi simplu nu ne pasă de ceea ce facem. Una dintre explicaţii este aceea că nu avem motive să lucrăm bine. Munca este plătită mizerabil, nimenui n-o respectă, statutul social al celui care munceşte bine este zero, şi aşa mai departe. Altă explicaţie este slaba pregătire profesională, de fapt precarizarea muncii. Cunoştinţele se transmit între generaţii şi se acumulează în timp. Acum cei care pot transmite cunoştinţe sunt tot mai puţini, iar continuitatea într-un loc de muncă, necesară acumulării cunoştinţelor, este tot mai redusă.

Aşa că o să tot auzim despre accidente şi incidente, aparent provocate de fenomene meteo extreme, dar care, de fapt, au drept cauză cultura lucrului prost făcut...

Transformarea României



Muţunache Labă-Tristă e ridicol. Ştiu, este un pleonasm! MRU este chintesenţa ridicolului. Dar, speram eu, un minim bun-simţ ar fi trebuit să-l ţină cât de cât în realitate. Ei bine, nu! Azi, la întâlnirea cu Marele Anonim(că cine dracu ştie cine este von Rompuy şi cu ce se ocupă el?!), Muţunache declară cu emfază: "pariul acestui guvern, datoria sa fundamentala e ca fiecare zi care trece sa transforme Romania din ce in ce mai mult intr-o tara cu adevarat europeana, de la structuri la oameni, de la mentalitati la obiceiuri."

Ăsta e sănătos? El nu ştie dacă de vineri, pe la prânzişor, mai e sau nu premier, dar face pariu că guvernul lui va transforma România. De parcă asta s-ar face peste noapte! Noi nu suntem în stare, de 22 de ani, să terminăm flinticul ăla de autostradă spre mare, închidem spitale şi şcoli, scade speranţa de viaţă, şi ăsta schimbă totul în câteva zile, hai, luni de zile? Ştiu, vorbăria asta e noua limbă de lemn, a devenit ceva reflex, un soi de cod. Dar, cu puţină imaginaţie, MRU poate evita măcar ridicolul. 

Ce mai putem aştepta de la ăştia? Am avut opt ani un preşedinte dus cu pluta, care a vrut să facă din delirul lui distructiv un proiect pentru România. Delir care, după 2008, l-a trasferat şi guvernului, al cărui prenier este, de facto. Am avut un premier care a fost trompeta dementului de la Cotroceni. Acum văd că l-a contaminat şi pe ăsta. 

Transformarea României într-un stat modern, şi european, dacă se poate, dar măcar modern, este o necesitate. Este proiectul nostru de viitor, şi de maximă urgenţă. Dar pentru asta e nevoie de mai mult decât rumeguşul discursului oficial. E nevoie de un plan, şi de oameni capabili să-l ducă la bun sfârşit. Eu, unul, nu văd nici planul, nici oamenii, fie că este vorba de putere, fie că este vorba de opoziţie. Asta nu înseamnă că actuala putere nu trebuie să plece. Cu cât mai repede, cu atât mai bine! Asta înseamnă că deştepţii din USL trebuie s-o lase mai moale cu tâmpeniile şi să facă ce aşteaptă oamenii de la ei: să se prezinte cu programul, şi cu oamenii. Oameni care să nu fie deşeuri portocalii reciclate...

marți, 24 aprilie 2012

Tapalabă şi naţionaliştii izolaţionişti




Pupincuriştii băsescieni au mai găsit o bubă în capul USL: vrea să ne izoleze de lume, sub pretextul "nu ne vindem ţara". Pentru Tapalabă, unul dintre cei mai fanatici pupincurişti băsescieni, capitalistul român e rău, capitalistul străin e bun. Asta e ideea, restul, umplutură, în articolul postat de el pe HotNews.

Cretinul ăsta nu poate înţelege, nici acum, ce dezastru economic îl reprezintă faptul că nu mai avem nicio bancă serioasă cu capital naţional? Nu vrea să vadă slăbiciunea extremă a capitalului autohton(a nu se confunda cu clienţii de partid, care sunt intermediari între stat şi furnizorii străini de bunuri şi servicii), care în 2011 a investit doar 400 de milioane de euro, şi a generat doat vreo trei-patru mii de locuri de muncă? Nu înţelege că neputinţa noastră de a atrage fonduri europene vine din faptul că solicitanţii nu au acces la finanţare? Se şi fură, nimic de zis, dar furturile sunt în media europeană, ca procente din suma totală plătită de UE. Numai că băncile româneşti nu dau finanţări pe proiecte, iar statul fute banii pe tot felul de cretinisme, gen telecabine care pleacă de nicăieri şi duc spre niciunde.

Boul de Tapalabă este atât de orbit de pasiunea lui pentru curul veşted al lui băsescu, încât să nu vadă că România actuală, membră a UE, este mai izolată de Europa decât înainte de admiterea ei în Uniune? Că anul trecut investiţiile străine au fost de doar 450 de milioane de euro? Că investitorii străini fug mâncând pământul, iar ăia români n-au ce investi? Ce dracu mai deţine capitalul românesc în România? Iar ăia de încearcă să facă ceva, vezi Roman Braşov, sunt şuntaţi sistematic. Vezi mai multe camioane şi autobuze făcute la Braşov în Irak, decât în România! Asta spune multe!

Pentru Tapalabă idealul este transformarea României într-o colonie occidentală. Sigur, el face parte dintre cei care au de câştigat de pe urma acestei transformări. Cineva trebuie să le spună românilor cât de bună e soarta lor în această colonie şi cât de buni şi de culanţi coloniştii. Şi nu o face gratis, fiţi siguri! Cozile de topor sunt în general bine plătite!

Oricum, articolul lui poate provoca voma oricărui om cu neuronul la el, cu o urmă de morală şi cu puţin bun-simţ.

Tapalabă poate sta liniştit: nici ăia din USL nu-s mai patrioţi decât portocaliii. Şi ei funcţionează pe bază de comision şi de aprobări de la Marea Poartă, oricare ar fi ea. Capitalul românesc nu are nicio şansă, oricine ar fi la Palatul Victoria, la Cotroceni sau în Dealul Parlamentului. Şi da, sinecurile plătite din bani străini au să-i asigure în continuare un trai liniştit, nu-i niciun pericol!
 
PS: articolul a fost postat întâi pe Facebook.

Să învăţăm de la americani!



Apropo de poezia pe care ne-o recită guvernanţii, când e vorba despre preţul la benzină şi motorină: "N-avem ce face!", iată ce propune, în The Guardian", Robert Reich, fostul ministru al muncii în prima Administraţie Clinton: 

"Second, he(Obama, s.m.) should stop oil speculators from raising gas prices. Numerous studies are showing that speculation by US index-fund traders is pushing up gas prices by almost $1 a gallon. Wall Street and Big Oil are making lots of money, but average Americans are paying the price. Oil-industry lawyers have gone to court to prevent the Commodity Futures Trading Commission from setting limits on such speculation. Obama should push the CFTC to set those limits, and instruct the Justice Department to investigate and prosecute oil-price manipulation."

Şi poate învaţă şi boii care mugesc la unison, în Republica Absurdă România, împotriva încercărilor de a-i taxa mai mult pe cei bogaţi şi de a mări salariul minim: "Obama should make sure Americans understand the link between America's fragile recovery and widening inequality. As long as so much of the nation's disposable income and wealth goes to the top, the vast middle class lacks the purchasing power to fire up the economy. That's why the so-called "Buffett rule" he has proposed – setting a minimum tax rate for millionaires – needs to be seen as just a first step toward ensuring that the gains from growth are more widely shared. He should vow to do more in his second term."

Sigur, şi românilor trebuie să le spună asta cineva. Dar cine? băsescu? Muţunache Labă-Tristă? Antonescu? Ponta? Dan Diaconescu? Piei, Drace!

Mă rog, cine dracu mai citeşte altceva decât tabloide în Românika? Deci, nicio speranţă! 

luni, 23 aprilie 2012

Pe cai mari! De lemn...



Nu aş fi vrut să reiau subiectul, dar sunt obligat s-o fac. Nu-mi place absolut deloc festivalul ăsta al dezertărilor din PDL. Şi nici voioşia tâmpă a USL, care-i primeşte cu braţele deschise pe fugari. Nu mi se pare morală această schimbare a taberei, în ultima clipă. O fi un clişeu, dar nu-mi plac şobolanii, care părăsesc primii corabia care se scufundă.

Nu mai înţeleg miza Moţiunii de Cenzură. Ce vrea USL: să demonstreze faptul că Puterea nu mai are majoritate în Parlament? Şi ce dacă? Nu o mai are de ceva vreme, legile trec cum trec. Să-l readucă pe băsescu la cârma jocului politic, dacă pică guvernul condus de MRU? Nu s-au săturat să fie umiliţi? Sau e o metodă de a stabili raporturile de putere în sânul USL? O încercare de compromitere a lui Ponta, căruia Antonescu îi oferă "generos" postul de premier al unui guvern fără cap şi fără coadă, care nu poate face nimic până la alegeri. Ludovic Orban profeţea azi că USL se duce dracului după alegeri. Dacă insistă, se poate duce şi înainte, nu trebuie să aştepte până în noiembrie. Şi mâine se poate alege praful!

Cred că PNL se simte pe cai mari. S-ar putea ca acei cai să fie doar unii de lemn, de la bâlci.   

Ce poate să le mai dea băsescu pedeliştilor?



PDL se descompune. Acum, tot mai rapid. boc e depăşit de evenimente, MRU e un zero barat, în politica pedelistă. Singurul care mai poate face un gest cât de cât salvator este traian băsescu. Dar traian băsescu tace, deocamdată.

Întrebarea este de ce tace? Simplu: pentru că nu are ce spune. PDL a fost partidul lui personal. Şi l-a ţinut în mână câtă vreme a avut ce le da golanilor din gaşca sa. În special acces la banii publici. Acum ce să le mai dea? Cu ce să-i mai ţină aproape? Cu DNA? A încercat, i-a ţinut o vreme, cât ameninţarea era completată cu accesul la bani. Cu ANI? Haida-de! Cu înregistrările de la SRI? Dacă nu se transformă în dosare, înregistrările alea n-au prea mare valoare. La ordin? E şi asta o soluţie, dar ăia aflaţi la ordin, care formează UNPR, stau cuminţi, deocamdată. Dar ştiu eu: poate ălora le mai dau ordine şi alţii, mai coioşi decât chiar Pulimea Sa. 

Deschid o paranteză: UNPR pare mult prea zen pentru căcatul în care se află. Nimeni nu scoate un diftong, nimeni nu pleacă, nimeni nu se uită în sondaje. Bine, şi dacă se uită, degeaba se uită. 

Să zicem că vineri, când se va vota Moţiunea de Cenzură, tactica puterii va fi să nu se prezinte la vot, pentru a nu exista cvorum. Probabil că şedinţa de vot se va tot amâna. Dar asta nu va rezolva problemele de fond ale PDL. 

Aşadar, băsescu nu are soluţii, şi tace. boc nu are soluţii, şi dacă nu tace, tot aia e. Fecioara din Pleşcoi nu tace, nu are soluţii, şi a ajuns să fie huiduită pe unde apare, iar la organizaţia de Bucureşti e jale. Se pare că în aceste condiţii Luceafărul portocaliilor rămâne Blaga. Dar ceva mă face să cred că Blaga încearcă o profundă durere în cur şi de băsescu, şi de PDL. Probabil că şi-a negociat deja viitorul, şi el e suficient de luminos, încât să nu-i mai pese de soarta partidului. Sigur, dacă i se va ivi ocazia să le-o tragă şi lui băsescu, şi lui boc, o va face. Poate la un eventual Congres Extraordinar, imediat după alegerile locale. Dar viitorul lui nu de asta depinde. 


Ce face poporul în timpul ăsta? Se pregăteşte de prima rundă de mici şi bere a anului electoral... 

duminică, 22 aprilie 2012

Frontul Naţional, marele câştigător al prezidenţialelor franceze!



Hollande, primul, cu 28%, Sarkozy, al doilea, cu 25%, Le Pen, a treia. Şi cu circa 20% din voturi! Asta e, se pare, marea surpriză a primului tur! Acum urmează politica alianţelor. Rămâne de văzut cum se vor adresa cei doi electoratului frontist. Şi mai ales ce îi va spune madam Le Pen. Vin zile interesante. Creşte pipota în Dan Diaconescu, nu?    

Pe francezi îi arde la suflet!



Prieteni, poţi face orice pe institutele de sondare a opiniei publice! În Franţa ele prevesteau o prezenţă redusă la vot! Şi e "redusă": aproape 80%! Mişto, nu? Se vede treaba că pe francezi îi arde la suflet să-i zică ceva de dulce lui Bling-Bling!

Trăim în România, şi asta ne strică tot cheful!



Azi, nimic despre politică. Este o zi mult prea frumoasă, pentru a o strica scriind despre mizeria numită politică. Am profitat de o zi superbă de primăvară, pentru a bântui prin oraş. Un oraş care nu are ce oferi locuitorilor lui, dacă e să fim sinceri. Parcurile sunt cele pe care le ştim cu toţii.



În Cişmigiu, nimic schimbat de decenii. În afară de posesorii de patrupede, şi de vreo doi alergători stingheri, dimineaţă la zece nu era mai nimeni în parc. Doar o mămică, târând după ea un camion uriaş din plastic, se juca de-a v-aţi ascunselea cu puştiul ei, care avea la vreo trei ani. Şi atât. Nici măcar pensionarii nu erau la datorie! Cişmigiul are nevoie de o amplă transformare, de un arhitect peisagist, de o regândire. Trebuie distribuit într-un rol, dacă vreţi.



Am plecat spre Grădina Icoanei. La intrarea în Parcul "Ion Voicu" m-au întâmpinat vreo trei câini furioşi, dimpreună cu rânjetele jandarmilor care păzesc nu ştiu ce ambasadă, şi care i-au pripăşit acolo. Am intrat în celălalt parc, în Grădina Icoanei. Aceeaşi câini, unii cu stăpân, alţii, fără. Mai o lătrătură, mai o muşcătură, mai un răhăţel. Clasic, nu?



Am luat-o spre Herăstrău. Acolo, puhoi de maşini, şi ceva oameni. Mai puţini câini, cu stăpânii, ce-i drept, acelaşi mobilier plictisit, chiar dacă mai scump. Pavilionul H se degradează pe zi ce trece, spaţiul verde amenajat aproximativ, chiar dacă în ansamblu era curat. Noroc cu Mama Natura, care a scos la înaintare verdele crud al ierbii şi al frunzişului renăscut. Am văzut pe lac noul vaporaş cumpărat de municipalitate. Arată surprinzător de bine. În rest, m-am crezut în toamnă: toată lumea ronţăia porumb fript! Comerţul socialist! 



Am trecut şi pe la Romaero, unde mi-am petrecut ceva ani din viaţă. O aglomeraţie nebună, şi inevitabilii motociclişti, adunaţi în turme compacte, la nu'ş ce salon de specialitate. Tristă soarta platformei aviaţiei de la Băneasa. Asta e: a venit progresul peste noi, fraţilor! Nu mai producem nimic, nu mai concepem nimic, vindem ce fac alţii. Şi suntem fericiţi! 



Pe drumul spre casă am văzut un Opel din anii '40, pe o platformă, exemplar refăcut şi vopsit impecabil. Bravo posesorului! Păstrarea mărturiilor trecutului poate fi o industrie. Noi, românii, nu vrem să avem memorie istorică. De asta ni se par bizare astfel de gesturi, fireşti la alţii. 



Vedeta zilei de azi a fost lumina. Am făcut un morman de fotografii. Cu telefonul, ce-i drept. Camera mea este la Barcelona, cu fiul meu, Cătălin. Deci peste câteva zile am ce posta pe celălalt blog. Sper că e la fel de entuziasmat de Gaudi ca şi mine. Oricum, măgăoaia aia n-are cum scăpa privirii, deci vor fi ceva fotografii şi cu catedrala. E interesant de văzut cum percepe un tânăr oraşul, dincolo de punctele obligate de trecere pentru orice turist. 



Asta e, aşteptăm o nouă săptămână de zbucium politic şi de inepţii guvernamentale, de tocşoaie goale de conţinut şi de promisiuni deşarte. Trăim în România, şi asta ne taie tot cheful!   



  

sâmbătă, 21 aprilie 2012

Alegerile prezidenţiale din Franţa



Multă indiferenţă în România faţă de alegerile din Franţa. Ni se pare că nu au miză. Deşi au. Pentru că dacă va câştiga candidatul socialiştilor, François Hollande, victoria lui va accentua mişcarea de pendul în Europa, şi tot mai multe guverne vor fi conduse de partide de centru stânga sau stânga, mai ales că urmează o serie de ani electorali. Ele vor fi chemate să corecteze efectele sociale extrem de grave ale crizei financiare, declanşată în 2007, şi care, nici după cinci ani, nu pare să se fi rezolvat într-un fel. 

O remarcă, importantă, mi se pare mie. Frontul Naţional, condus de Marie Le Pen, şi Frontul de Stânga, condus de Jean Luc Melenchon, strâng cam câte 15% din intenţiile de vot fiecare. Or, şi una, şi cealaltă dintre formaţiuni reprezintă, în principal, clasa muncitoare franceză. Socialiştii şi dreapta lui Sarkozy reprezintă, în principal, clasa de mijloc, cu toate ale ei, interese şi angoase. 

O veste bună, în cazul victoriei lui Hollande, ar fi şi intenţia lui de a re-negocia Pactul de Stabilitate Fiscală, care este un dezastru pentru Europa. Acel Pact nu are nimic în comun cu interesele cetăţenilor europeni. Are legătură cu capturarea statelor de către grupuri de interese private, din zona financiar-bancară, care vor să pună pierderile lor în cârca omului obişnuit. Sigur, statele trebuie să-şi echilibreze bugetele şi să-şi reducă datoriile. Dar nu peste noapte. Pentru că aşa au băgat în groapă state precum Italia şi Spania, cu economii mai sănătoase decât ne prezintă propaganda acestor cercuri de interese financiar-bancare.

Rămâne de văzut care va fi rata de participare a electoratului francez. Sincer, nu am urmărit campania electorală din Franţa. Mulţi spun că a fost o campanie anostă. Nu asta contează. Contează dacă francezii vor să transmită ceva politicienilor lor, şi au determinarea s-o facă. Astea numai urnele ne-o pot spune. Mâine, pe vremea asta, vom şti ce şi cum...

vineri, 20 aprilie 2012

Populismul soluţiilor simple



Stau şi mă minunez! Cât de tâmpiţi pot fi economiştii, şi politicienii pe care îi "sfătuiesc"? Avem o problemă: sistemul public de pensii. E o problemă tranzitorie, dar, în bunul obicei al simplificărilor populiste, ea a fost extrapolată în viitor, şi pe baza ei s-au luat măsuri la fel de cretine. Anume creşterea vârstei de pensionare. Polonezii au mărit-o la 67 de ani, cu începere din 2020.

Am şi eu o întrebare pentru cretinii de la noi, şi de aiurea, care se pregătesc să ia măsuri similare: unde dracu au să muncească amărâţii ăia până la 67 de ani, când de pe la 45-50 de ani nu te mai angajează nimeni? Începi o afacere pe cont propriu? Cu ce bani, şi pentru ce? Ce poţi face astfel încât să munceşti până zic ăştia că se poate? Cari cu cârca, hamal în port? Te faci bodigard? Femeile fac centura?

Pe de altă parte, pe cei care pot lucra şi mai mult, în general intelectuali: medici, profesori, ingineri, etc, îi dăm afară la 65 de ani, ca să facem loc altora, mai tineri. Deşi ăia tineri fac orice, numai meseriile astea nu. Pentru că, uşor, uşor, nu mai au de la cine învăţa.

Capitalismul a impus o monstruozitate: reducerea vieţii profesionale la circa 20 de ani. Se intră tardiv pe piaţa muncii, se iese prematur. După care urmează o viaţă precară, la limita supravieţuirii. Omul îşi găseşte tot mai greu loc în sistemul capitalist de producţie actual, şi în viitor va fi şi mai rău. Iar problema pensionarilor devine marginală, în raport cu problemele celor care nu-şi mai găsesc loc pe piaţa muncii, indiferent de calitatea studiilor. 

O altă problemă derivă din polarizarea tot mai puternică a societăţilor. Cineva sugera o schemă, care ar putea rezolva problema: acordarea unei sume, care să acopere nivelul de trai decent, pentru fiecare cetăţean. Cei care muncesc vor primi diferenţa dintre această sumă şi salariul aferent muncii sale. Ştiu, au să sară de cur în sus cei care cred că aşa nimeni nu ar mai munci. Nu aş spune asta. Pentru că fiecare va vrea mai mult decât minimul ăla. Şi mai mult va obţine doar prin muncă. Finanţarea s-ar face din taxe şi impozite, în care capitalul ar fi taxat mai mult decât munca. 

Asta dacă se va continua demenţa cu înlocuirea oamenilor cu automate programabile, pentru creşterea profitului. Dacă nu, atunci se vor găsi căi şi pentru crearea de locuri de muncă, şi pentru creşterea perioadei active, şi pentru celelalte probleme. Totul e să ştim ce vrem. Şi să conştientizăm faptul că depindem unii de alţii, că fericirea unora nu trebuie să însemne nenorocirea celor mai mulţi.  

Marea năpârleală portocalie, extremă urgenţă!



Azi au mai zbughit-o din PDL vreo trei parlamentari. Şi probabil c-o vor mai tuli-o şi alţii. În partid s-a instaurat panica. Asta este clar, se vede cu ochiul liber. Iar Val Vâlcu, de la DCNews dă şi o explicaţie a accelerării fenomenelor centrifuge din PDL: un sondaj de opinie CSOP, făcut la cererea portocaliiilor, arată un adevărat dezastru. USL e la vreo 58% în intenţiile de vot, PPDD, pe locul doi, cu 18%, şi PDL, pe trei, cu 15%. Departe de acel jumătate plus 1 din scorul USL, cerut de băsescu, pentru a le da lor formarea Guvernului, după alegerile parlamentare.

Cei de la DCNews spun că asta ar accelera formarea Mişcării pentru Integrarea în Uitare a PDL: damele şi telectualii lui băsescu trec în partidul lui MRU, boc rămâne cu Blaga şi cu restul ciumeţilor, iar Mişcarea îşi schimbă culoarea şi sigla. Propunerea mea pentru siglă o găsiţi mai sus. Mă ştiţi, sunt generos...

Eu cred că dacă se face această mişcare, nu mai rămâne nimic din PDL: MRU are, cum spuneam, carisma unui stâlp de telegraf, şi păsăreasca lui nu aduce voturi, ci alungă, iar pe ăilalţi nu-i votează nici familiile lor! Dar, mă rog, pot să încerce. De ce nu? Prea e tristă viaţa noastră. Aşa o să ne mai râdem şi noi...

joi, 19 aprilie 2012

Fugiţi, începe campania!



Se pare că, de mâine, se pot depune listele cu candidaturi pentru alegerile locale. Începe marea prosteală a promisiunilor electorale, care mai de care mai aberante. Vom avea, cred eu, cea mai mizerabilă, mai ineptă, mai agresivă şi mai lipsită de sens şi de conţinut campanie electorală. În care multe dintre rebuturile din Parlament se vor lupta pe viaţă şi pe moarte pentru un post de primar sau de preşedinte de Consiliu Judeţean, pentru a avea un acces direct la butoiul cu miere al banilor publici.

Trebuie să avem nervii tari. Ceea ce vom vedea şi auzi în această campanie va întrece orice imaginaţie. Eu îmi propun să mă ţin cât mai departe de demenţa asta. Sigur nu voi reuşi. Dar voi încerca. Dacă vi se pare că înjur mai mult ca de obicei, asta e: mă voi proteja şi eu cum pot de agresiunea imbecililor...  

A dracului potriveală!



Muţunache Labă-Tristă a plecat în peţit, pe la partidele coaliţiei, că, dacă trece moţiunea, rămâne în curul gol! Cu pedelicii a fost mai simplu, se pare. Ei bine, cu UDMR se pare că a fost mai greu. Drept pentru care azi Iulia Pataki, fostă deputată UDMR, a fost numită prin decret prezidenţial ambasador în Kenia. A dracului potriveală! Ce scârbă mi-e! 

Ai dracului motani!



La început a fost motanul Arpagic, care a făcut-o pe Ana Blandiana disident anti-comunist. Acum e motanul Somnorilă, care face dintr-un centenar, anti-semit. Deşi ăia de-l acuză nu ne spun ce e anti-semit în poeziile omului. Da, în biografia lui sunt momente întunecate. Dar a plătit pentru ele. Cu vârf şi îndesat! Ce mă interesează pe mine acum e treba cu mârtanul: e el anti-semit, sau nu? Şi de ce? Prinde şoareci pe care-i cheamă Iţic, sau cum?

Eu înţeleg sensibilităţile evreilor, dar nu pot înţelege prosteala şi exagerările. Ori de unde ar veni ele. E plin oraşul de fotografii şi afişe ale Mişcării Legionare, cu Corneliu Zelea Codreanu pe ele. N-am auzit de vreun protest al celor de la "Elie Wiessel". Şi treaba asta se întâmplă de vreo două decenii. Nu e singura poveste de acest gen în care se tace strategic. Dar în cazul motanului Somnorilă se face tapaj, avem scandal şi în presa internaţională. Mie logica ăstora îmi scapă. Dar ceva îmi spune că e legat de restituirile caselor naţionalizate. Ce vreţi, am văzut prea multe pentru a nu mă mai mira nimic...

Aştept cu nerăbdare ca şi volumul ăsta să fie retras din librării. În fond, de ce nu: nostalgici ai cenzurii sunt peste tot în lume. Asta e, motane Somnorilă: soarta ta e să ajungi la Remat...Sigur n-o să-i aduci glorie autorului, precum Arpagic. Eşti de partea proastă a istoriei.

miercuri, 18 aprilie 2012

Mai uşor cu negocierea pe scări, că se varsă voturile!



Eu pot înţelege, până la un punct, târguielile ăstora de la USL pentru diversele candidaturi, inclusiv pentru primăriile de sector. Dar s-ar putea ca alţii să nu înţeleagă, mai ales cetăţenii Bucureştilor, care sunt campioni la sportul numit "vot canci". Şi să vezi jale în momentul anunţării rezultatelor votului!


Aştept, ca destui alţi bucureşteni, şi o ofertă din partea USL. E bine şi cu Chiliman, şi cu Pietone, şi cu Vanghelion. Dar nu ni-i vindeţi voi la pachet cu nişte proiecte, care să ţină cont de nevoile şi de aşteptările noastre? Că de promisiuni legate de câinii vagabonzi şi panseluţe ne-am săturat. O viziune despre viitor, ceva? Infrastructuri mai bune, servicii sociale, investiţii în şcoli şi spitale, ceva centre civice, protecţia mediului? Spre pildă, ia să vedem noi câte pieţe au mai rămas în oraş? Poate îmi dă Chiliman un răspuns la întrebarea: "de ce nu se redeschide Piaţa Amzei, deşi hala aia nouă, cu parcare cu tot, e gata de vreun an? Poate pentru că nişte băieţi deştepţi se gândesc s-o cumpere"?


Aşa că, mai uşor cu negocierile astea pe scări, că se varsă voturile! Şi-o să vedeţi c-aţi vândut pielea ursului dn pădure...

Cine plăteşte oalele sparte



Eu, unul, m-am săturat să tot aud de restituiri! Nu mă mai interesează cât costă tâmpenia asta, şi aşa am plătit cât n-a plătit nimeni din fostele ţări socialiste. Să dăm înapoi TOT ce se mai poate da fizic, indiferent ce există acolo: şcoli, spitale, secţii de poliţie, primării. Tot nu mai avem nevoie de ele: am închis atâtea şcoli, spitale, am dat afară atâţia poliţişti şi funcţionari, care-i problema? Sunt şi muzee? Cine dracu mai merge la muzeu? Daţi-le şi pe astea!

O singură condiţie: statul să nu aibă dreptul să închirieze, indiferent de motiv, niciuna dintre clădirile retrocedate. Când eşti proprietar, ai şi nişte obligaţii. Treaba ta ce faci cu clădirea: găseşti chiriaşi, o vinzi, o foloseşti pentru tine, e a ta. Costă mai mult să închiriezi, decât să-ţi construieşti altă clădire, dacă chiar ai nevoie, tu, ca stat. 

Unde nu mai există fizic proprietăţile, despăgubirile să fie limitate, ca valoare, la 250.000 de euro, cum au făcut toţi din jurul nostru, şi nu i-a mai dat nimeni în judecată la CEDO. Am o cunoştinţă care a plecat în Elveţia, în anii '80. A primit vreo 80.000 de lei pe apartament. Iar după decembrie 1989 a venit, parfum, şi a cerut şi apartamentul înapoi. Pe care l-a primit. Asta e! 

Sigur că nimeni nu va fi de acord cu limitarea despăgubirilor, mai ales că proprietăţile care nu mai există fizic sunt, bag mâna în foc, puternic supraevaluate. De fapt, aici e buba şi jalea mare a celor care protestează acum împotriva limitării despăgubirilor. 

În fond, dacă ne-au tăiat salariile şi pensiile o dată, o mai pot face încă o dată, ca să dea despăgubirile. Dar să se întâmple ceva! Câte secole vrem s-o mai întindem? Să le dea, şi gata! Dar după ce le dau, ăla de se mai trezeşte că are ceva de revendicat, direct la mititica! Că are şi nesimţirea limitele ei. De 22 de ani tot apar "moştenitori". De unde dracu? S-a deschis robinetul de la conducta cu "moştenitori"?

Văd că s-a băgat în ciorba asta şi Gitenstein, care are evidente interese, fie şi numai ca apartenenţă etnică, dacă nu mai mult. Cu atât mai mult nu avem interes s-o întindem prea mult. Dar să se înţeleagă el cu FMI şi cu CE, pentru că banii trebuie luaţi de undeva...

E şi asta o formă de "solidaritate". Noi suntem solidari cu vechii "proprietari". Bănuiesc că ştiţi de ce apar ghilimelele...Cu noi, ăştia de plătim oalele sparte şi lăcomia Mafiei restituirilor, pe care nimeni, nici boul ăla de ambasador, n-o vede, pentru că nu vrea s-o vadă, cine dracu o fi solidar?

marți, 17 aprilie 2012

În ţara noastră multe jogodii sunt!



Eu, unul, m-am săturat de idioţii savanţi, care-mi recită din manualul de "Economics", fără cel mai mic efort de evaluare critică. Acum se întorc "constrângerile tari", care, alături de "faliment", au fost obsesia acestor boi cu patalama de mari economişti în deceniul trecut. Credeam că s-au mai vindecat de iluzii. Ţi-ai găsit!

Ce scrie azi un dobitoc, despre preţul gazelor naturale din producţia internă: "Pe termen lung, costul mai mare al resurselor va obliga consumatorii industriali sa se modernizeze, sa se restructureze, sa-si controleze mai bine costurile si, in final, va duce la cresterea productivitatii si eficientei sectoarelor industriale. O resursa ieftina, per a contrario, nu creeaza nicio motivatie in acest sens. Din contra, cu o industrie moderna, adaptabila si productiva (de ce oare toti acesti comentatori nu scriu despre modelul industrial german, preferand sa se vaite pentru subventii si conservarea ineficientei?), Romania creeaza mult mai natural premisele unei cresteri economice sanatoase, care, in ultima instanta, poate face mult mai suportabila cresterea preturilor la gazele naturale. Conservarea unor practici interventioniste, in care pietele sunt tinute artificial in echilibru de vointa politica, amana restructurarea, intarzie dezvoltarea economica si creste decalajul intre Romania si celelalte state ale UE. Iar cand va fi prea greu ca acest echilibru sa fie mentinut, buba se va sparge precum in Grecia, Portugalia sau Spania, state ale caror probleme sunt, in fond, unele de productivitate. Din pacate, e mult mai usor, si uneori mai profitabil, sa ataci o corporatie."

S-o luăm pe deşte. Preţul gazului este o constrângere tare. Bun. Singura industrie în care preţul gazelor constituie un cost semnificativ este cea a îngrăşămintelor chimice. Care nu din motive tehnologice nu face faţă concurenţei, ci din cauza faptului că firmele competitoare, cele din Ucraina, mai ales, au acces la gaze ruseşti cu preţuri de "favor". De asta i-a acordat statul preţuri preferenţiale la gazele din producţia internă. Sigur, putem trăi şi fără industria asta. Oricum, "constrângerile tari" au produs, începând cu 1990, peste patru milioane de şomeri, şi distrugerea a aproape două mii de unităţi productive. Ce mai contează câteva combinate chimice? Va creşte producţia de fier vechi. Tot e un succes. Oricum, la noi restructurarea a fost sinonimă cu distrugerea.


A, că o s-o luăm în bot de la preţurile altor produse, e o altă poveste. Cât de mare trebuie să fie progresul tehnologic în industria de panificaţie, spre pildă, pentru a compensa creşterea preţului gazelor? Ce drac de restructurare să facă ăştia? Şi aşa n-au scăpare: cresc şi preţurile la energie electrică. pot da suficiente exemple de acest gen, în care nu intră în discuţie tehnologia, ea fiind la zi. Alţii sunt factorii care afectează profitabilitatea şi productivitatea.

Încă ceva: ce dacă vom avea o creştere economică "sănătoasă"? Nu vom avea, dar să zicem că am avea. Cu ce mă ajută asta să compensez creşterile de preţuri la gaze şi la energie electrică? Germania este un stat infinit mai egalitar decât România, mai puţin polarizat şi mai redistributiv. Aici fructele creşterii economice vor fi confiscate de o mână de indivizi, români, dar mai ales străini, şi nouă ni se va arăta pula! Aşa că pledoaria pentru creşterea preţului la gaze, făcută de boul citat, nu este decât un lobby jegos pentru ăia de la OMV. 

Jumătate din România se întoarce încet, încet, în Evul Mediu. Nu vă lăsaţi amăgiţi de "prosteritatea" Bucureştilor şi a câtorva mari oraşe. Ea este falsă, şi se va duce şi ea. Dar România rurală, România micilor oraşe este realitatea pe care nu vrem s-o luăm în calcul. Se poate şi muri de frig în casă, se poate face focul şi cu tizic(dacă mai are după ce se bălega vaca!), şi cu coceni de porumb(dacă nu-i modifică genetic ăia de la Monsanto, să nu mai ardă!), se pot cheli munţii încă împăduriţi. Se poate orice, numai să-i scoatem din priză pe economiştii idioţi, nu.  Ghinion de neşansă!  

O ocazie excepţională



Justiţia Română are astăzi o excepţională ocazie de a se face definitiv de râs, după vreo trei amânări în cazul "Valiza". Văd că sentinţa se lasă aşteptată. Dar nu-i bai! Şi când o cădea, o să ne tăvălim de râs, fie că-l condamnă, fie că-l declară nevinovat. Pentru că acest proces nu ar fi trebuit să aibă loc, deoarece nu-şi are obiect. Punct!

În toată această prosteală DNA joacă rolul central. Din păcate DNA a ajuns o vacă sfântă, unde nimeni nu plăteşte, indiferent câte abuzuri, erori sau porcării face. Le dăm bani cu nemiluita ţuluşilor, dar nu putem salva un copil bolnav. Asta e ţara în care trăim, şi pe care ne încăpăţânăm să o păstrăm aşa cum e! Să ne fie de bine!

Chestii, socoteli, amăgiri



Cât de realiste sunt aşteptările USL, care s-a decis să revină în Parlament, şi nu oricum, ci cu o Moţiune de Cenzură? Mă tem că nu foarte realiste. Din ce cauză? Simplu: nu a reuşit să dizloce suficienţi deputaţi şi senatori ai puterii, pentru a putea trece Moţiunea. Şi cu atât mai puţin pentru a o da jos pe Roberta Anastase. 

Ar fi putut avea şanse? Da, cu o condiţie: să nu fi pomenit în Moţiune de UMF Târgu Mureş. Pentru că aşa ar fi putut, după nişte negocieri deştepte, să-şi aducă la zestre voturile UDMR. USL a avut de ales între asta, şi diszlocarea electoratului românesc din Ardeal, care a sprijinit până acum mai ales PDL. A ales voturile.  

Ce obţin dacă trece Moţiunea? Probabil un guvern de tehnocraţi, care să organizeze cât de cât corect alegerile. Asta dacă vrea băsescu. Ce obţin cu pomenirea UMF Târgu Mureş? Multe voturi naţionaliste în Ardeal. Se pare că asta va conta mai mult. Şi nici nu mai depinde de băsescu.

Adevărul este că Parlamentul este blocat, chiar şi în condiţiile în care USL se întoarce definitiv la lucrări. Coaliţia guvernamentală nu mai există, de fapt. Este o aparenţă, care dă un pospai de legitimitate unui guvern şchiop, care funcţionează în virtutea inerţiei. Acum vedem cât de mult pierdem pentru că nu s-a ajuns la un consens pentru alegeri anticipate. Anul 2012 este pierdut pentru toţi, dar mai ales pentru economie. De aici se vor înteţi resentimentele oamenilor faţă de "clasa politică", iar noii guvernanţi, oricare ar fi ei, nu vor avea niciun răgaz pentru a schimba ceva. Se adună atâta frustrare şi furie, încât orice este posibil.

Politicienii noştri trebuie să-şi măsoare fiecare gest, fiecare vorbă, fiecare acţiune, dacă nu vor să declanşeze o explozie socială de proporţii. România a ajuns la limită. Asta nu trebuie să uităm!

luni, 16 aprilie 2012

Daţi capitalismul poporului!



Povestea este simplă: un nene o tunde din Italia, pe la 1988, sătul de capitalismul de cumetrie din patria sa dragă, se stabileşte în SUA, pe tărâmul făgăduinţei, mai precis la Chicago, cu a sa faimoasă şcoală de economie, care a băgat lumea în rahat şi milioane de oameni în mormânt, înainte de vreme. Iar acolo băiatul descoperă că a fugit de dracu, şi a dat de tătâne-su! Şi, decepţionat, scrie el o carte: "Capitalism For The People". Carte căreia îi face recenzia FT. Din care articol citez:

"In the US he found a country that had built a system of capitalism that was the pre-eminent exemplar of the free-market ideal of economic liberty and open competition. He thrived on this meritocratic ethos. Yet now he is beginning to have his doubts, detecting hints in America of the kind of crony capitalism that afflicted Italy in the years of economic stagnation and corruption under Silvio Berlusconi.

A clear case in point is the extent to which the legislative process has become hostage to the lobbyists, while politicians increasingly depend for campaign finance on big business. The land of opportunity is thus turning into a land of rent seekers in which business has acquired excessive power and regulators have been captured by those they regulate.(s.m.)

A further problem is that extreme income inequality is breeding disaffection with capitalism. Boardroom pay has escalated while average earnings have stagnated. The economics of many modern industries work on a “winner takes all” principle, which diminishes hope and leads to the perception, expressed by the young people who camped in Zuccotti Park and elsewhere, that the rules no longer apply equally to everyone. The feeling that the system is rigged is exacerbated by a decline in upward mobility.

Zingales expresses an understandable nostalgia for the values of the American Revolution, which started as much as a protest against the corruption of the East India Company as a battle over taxation. And he produces a wonderful quote from Supreme Court justice Noah Swayne in 1875: “If any of the great corporations of the country were to hire adventurers who make market of themselves in this way, to procure the passage of a general law with a view to the promotion of their private interests, the moral sense of every right-minded man would instinctively denounce the employer and employed as steeped in corruption, and the employment as infamous.” Compare and contrast with the pygmies of today’s Supreme Court, who in 2010 made the landmark decision in Citizens United v Federal Election Commission that gave money unlimited power on the electoral process via super-Pacs. For some, this is fine because it is disclosed. Yet the fact of disclosure does not make the system of political finance any less corrupt."

Altul care vrea capitalism cu faţă umană! Să ne râdem, deci!