marți, 17 aprilie 2012

În ţara noastră multe jogodii sunt!



Eu, unul, m-am săturat de idioţii savanţi, care-mi recită din manualul de "Economics", fără cel mai mic efort de evaluare critică. Acum se întorc "constrângerile tari", care, alături de "faliment", au fost obsesia acestor boi cu patalama de mari economişti în deceniul trecut. Credeam că s-au mai vindecat de iluzii. Ţi-ai găsit!

Ce scrie azi un dobitoc, despre preţul gazelor naturale din producţia internă: "Pe termen lung, costul mai mare al resurselor va obliga consumatorii industriali sa se modernizeze, sa se restructureze, sa-si controleze mai bine costurile si, in final, va duce la cresterea productivitatii si eficientei sectoarelor industriale. O resursa ieftina, per a contrario, nu creeaza nicio motivatie in acest sens. Din contra, cu o industrie moderna, adaptabila si productiva (de ce oare toti acesti comentatori nu scriu despre modelul industrial german, preferand sa se vaite pentru subventii si conservarea ineficientei?), Romania creeaza mult mai natural premisele unei cresteri economice sanatoase, care, in ultima instanta, poate face mult mai suportabila cresterea preturilor la gazele naturale. Conservarea unor practici interventioniste, in care pietele sunt tinute artificial in echilibru de vointa politica, amana restructurarea, intarzie dezvoltarea economica si creste decalajul intre Romania si celelalte state ale UE. Iar cand va fi prea greu ca acest echilibru sa fie mentinut, buba se va sparge precum in Grecia, Portugalia sau Spania, state ale caror probleme sunt, in fond, unele de productivitate. Din pacate, e mult mai usor, si uneori mai profitabil, sa ataci o corporatie."

S-o luăm pe deşte. Preţul gazului este o constrângere tare. Bun. Singura industrie în care preţul gazelor constituie un cost semnificativ este cea a îngrăşămintelor chimice. Care nu din motive tehnologice nu face faţă concurenţei, ci din cauza faptului că firmele competitoare, cele din Ucraina, mai ales, au acces la gaze ruseşti cu preţuri de "favor". De asta i-a acordat statul preţuri preferenţiale la gazele din producţia internă. Sigur, putem trăi şi fără industria asta. Oricum, "constrângerile tari" au produs, începând cu 1990, peste patru milioane de şomeri, şi distrugerea a aproape două mii de unităţi productive. Ce mai contează câteva combinate chimice? Va creşte producţia de fier vechi. Tot e un succes. Oricum, la noi restructurarea a fost sinonimă cu distrugerea.


A, că o s-o luăm în bot de la preţurile altor produse, e o altă poveste. Cât de mare trebuie să fie progresul tehnologic în industria de panificaţie, spre pildă, pentru a compensa creşterea preţului gazelor? Ce drac de restructurare să facă ăştia? Şi aşa n-au scăpare: cresc şi preţurile la energie electrică. pot da suficiente exemple de acest gen, în care nu intră în discuţie tehnologia, ea fiind la zi. Alţii sunt factorii care afectează profitabilitatea şi productivitatea.

Încă ceva: ce dacă vom avea o creştere economică "sănătoasă"? Nu vom avea, dar să zicem că am avea. Cu ce mă ajută asta să compensez creşterile de preţuri la gaze şi la energie electrică? Germania este un stat infinit mai egalitar decât România, mai puţin polarizat şi mai redistributiv. Aici fructele creşterii economice vor fi confiscate de o mână de indivizi, români, dar mai ales străini, şi nouă ni se va arăta pula! Aşa că pledoaria pentru creşterea preţului la gaze, făcută de boul citat, nu este decât un lobby jegos pentru ăia de la OMV. 

Jumătate din România se întoarce încet, încet, în Evul Mediu. Nu vă lăsaţi amăgiţi de "prosteritatea" Bucureştilor şi a câtorva mari oraşe. Ea este falsă, şi se va duce şi ea. Dar România rurală, România micilor oraşe este realitatea pe care nu vrem s-o luăm în calcul. Se poate şi muri de frig în casă, se poate face focul şi cu tizic(dacă mai are după ce se bălega vaca!), şi cu coceni de porumb(dacă nu-i modifică genetic ăia de la Monsanto, să nu mai ardă!), se pot cheli munţii încă împăduriţi. Se poate orice, numai să-i scoatem din priză pe economiştii idioţi, nu.  Ghinion de neşansă!  

2 comentarii:

ceghe vara spunea...

Din pacate aveti din nou dreptate.
Exista PROPRIETARI de apartamente in marile orase care nu prea se mai spala, stau in frig, umbla cu hainele second-hand rupte, care dau tarcoale tomberoanelor cand se lasa seara, care aduna merele si corcodusele din spatele blocului fiindca nu au bani sa le cumpere si care bineinteles ca au restante fiindca nu mai lucreaza.
Ar putea sa-si vanda apartamentele sa se duca la tara, sa o ia de la inceput cu agricultura medievala, cu catarul, dar asta inseamna munca si multi dintre ei nu mai stiu ce e aia. S-au obisnuit cu niste ajutoare de rahat care acum nu mai vin, pretul caselor e jos, deci dilema lor e mare...
Fiecare zi care trece ii afunda tot mai mult intr-o saracie fara intoarcere. Oamenii nu mai cred in munca, spera in schimb sa traga lozul cel mare care le va aduce bunastarea si prosperitate.

Ken spunea...

Vesti bune!!! Doar de pe alte meleaguri, din pacate ...

Argentine President Cristina Fernandez Pushes To Nationalize Oil Company YPF
"BUENOS AIRES, Argentina -- In a bold move to gain control of Argentina's energy reserves, President Cristina Fernandez pushed forward a bill to renationalize the country's largest oil company on Monday despite fierce criticism from abroad and the risk of a major rift with Spain.
In a national address, Fernandez said the legislation put to congress would give Argentina a majority stake in oil and gas company YPF by taking control of 51 percent of its shares currently held by Spain's Repsol.
Both Repsol and Spain strongly oppose the move and have warned that it could turn Argentina into an international pariah. (…)

In Madrid, Spanish Foreign Minister Jose Manuel Garcia-Margallo called the move arbitrary, and said it broke the climate of cordiality and friendship that had existed with Argentina. He said Spain would respond with "forceful measures" he did not describe.
The European Commission has warned that nationalizing YPF would be bad for the investment climate in Argentina, and has said it backs Spain in the standoff over the subsidiary. (…)

"I am a head of state and not a hoodlum," said Fernandez, who has also renationalized the country's Aerolineas Argentinas airline and nationalized the Anses state private pension funds. (…)

Repsol released a statement promising to protect the interests of its shareholders. It called the move "unlawful and gravely discriminatory."
Spanish officials had earlier protested the plan, saying Argentina risks becoming "an international pariah" if it takes control of Repsol' subsidiary, Repsol YPF SA"

Concluzie: Cine poate oase roade, cine nu …

http://www.huffingtonpost.com/2012/04/17/cristina-fernandez-nationalize-oil_n_1430862.html?ir=Canada+Business&ref=topbar

Plus, la polul opus economistilor neolibi euro, vezi si acest articol:
http://www.huffingtonpost.com/klaus-schwab/end-of-capitalism----_b_1423311.html
Klaus Schwab: The End of Capitalism -- So What's Next?