Ce-şi face omul cu mâna lui, aia e!

Aşadar, FMI vine şi ne spune că reîntregirea salariilor este o fantezie erotică a unei puteri fără de putere. Numai proştii puteau crede în spusele lui băsescu. Un băsescu lipsit de imaginaţie, care şi-a siguranţat restul mandatului, vezi modificarea Legii Referendumului, şi se roagă la Dumnezeu să facă USL o greşeală, care să o aducă la mâna lui. Dacă nu face, asta e! Vor urma doi ani de lupte de gherilă cu USL la guvernare, perspectivă care-l face deja să saliveze: lui îi place în Opoziţie şi când e la Putere, pentru că nu-l duce capul să acţioneze pozitiv.

Nu cred că-i pasă de soarta PDL. Viitorul lui nu mai este legat de un partid. De fapt, singurul căruia i-a păsat de partid este Ion Iliescu. Sincer, dacă nu era tenacitatea lui, şi PSD se ducea dracului! Aşa, partidul a trecut şi peste momentul scindării FSN, şi peste momentul formării APR, şi peste alte zgâlţâieli memorabile.

Alături de Emil Constantinescu, traian băsescu va fi groparul unui partid. Emil Constantinescu le datorează enorm ţărăniştilor, dar îl doare fix în cot de soarta lor. Bine, acum îl înţeleg, într-un fel: nebun să fii să te amesteci în balamucul ţărănist!

Pedeliştii îi datorează enorm lui traian băsescu, şi reciproc. Acum, că băsescu nu mai poate fi locomotivă pentru PDL, partidul are de ales: ori face un gest spectaculos, rupându-se explicit de băsescu, ori moare de gât cu el. Oricum băsescu s-a rupt de PDL, poate nu explicit, dar se observă la el o puternică durere în cur în materie. Nu cred că are vreun plan, că lasă deschise opţiuni diverse. Nu, pur şi simplu acţionează la întâmplare. Ceea ce pare planificare savantă este doar jocul întâmplării şi slăbiciunea opoziţiei.

Observ că USL a trecut la o acţiune extrem de agresivă. Este o schimbare de tactică evidentă, poate puţin tardivă, dar utilă, din perspectivă electorală. Sper să fie subsumată unei strategii coerente. Îi paşte şi pe ăştia un pericol: să se lase copleşiţi de numărul dezertorilor din PDL. Abia atunci va fi valabilă ecuaţia "USL=PDL=aceeaşi mizerie!"

Din această strategie trebuie să nu lipsească o abordare coerentă a coabitării cu băsescu. O condiţie a unei coabitări cât de cât liniştite ar fi un scor minuscul atât pentru PDL, cât şi pentru potenţialii săi aliaţi. Ideal ar fi ca UDMR să nu mai intre în Parlament. La fel, ideal ar fi ca după un scor mizerabil la locale, făcătura PP-DD să se destrame. Asta ar împiedica PNL să sară în altă barcă, după 2012, pentru că sunt destui penelişti care s-ar simţi mai confortabil alături de pedelişti şi de băsescu. Dar n-ar avea cu cine se alia, pentru a forma o nouă majoritate.

Aşadar, concluzia este simplă: ce-şi face omul cu mâna lui, aia e!