Să nu mă înjuraţi! Ştiu că nu este subiect de "duminică", dar asta e, ghinionul vostru: mi s-a pus pata! S-o luăm pe scurtătură: fac alergie la prostie. Sunt multe feluri de prostie pe lumea asta, şi nu scapă de ea nici oameni altminteri inteligenţi, cu solide studii, dar pe care rigiditatea intelectuală, orbirea ideologică, fanatismul, îi fac proşti. Despre prostia asta "inteligentă" este vorba în cele ce urmează. Cu precizarea că nu am citit cartea la care mă voi referi, ci doar câteva recenzii, inclusiv pe aceea apărută azi în NYTimes, sub semnătura lui Thomas L. Friedman. Cartea se numeşte "Why nations fail", şi este scrisă de un turc, profesor la MIT, Daren Acemoglu, şi de un american, profesor la Harvard, James A. Robinson.
Cei doi scriu, printre altele, despre China. " “Our analysis,” says Acemoglu, “is that China is experiencing growth under extractive institutions — under the authoritarian grip of the Communist Party, which has been able to monopolize power and mobilize resources at a scale that has allowed for a burst of economic growth starting from a very low base,” but it’s not sustainable because it doesn’t foster the degree of “creative destruction” that is so vital for innovation and higher incomes.
“Sustained economic growth requires innovation,” the authors write, “and innovation cannot be decoupled from creative destruction, which replaces the old with the new in the economic realm and also destabilizes established power relations in politics.”
“Unless China makes the transition to an economy based on creative destruction, its growth will not last,” argues Acemoglu. But can you imagine a 20-year-old college dropout in China being allowed to start a company that challenges a whole sector of state-owned Chinese companies funded by state-owned banks? he asks."
Nu ştiu cum o fi în China cu "distrugerea creatoare", probabil că la ani-lumină de viziunile isteţilor ăstora doi, care citesc totul după o grilă care ne-a adus în căcatul economic în care e omenirea azi. Dar ştiu cum e în România. Care de 22 de ani tot într-o distrugere o duce, şi a dracului creaţie, nu vrea nici moartă să apară!
Pentru că, să mă ierte Dumnezeu, să distrugi baza productivă a unei economii, aparatul ei productiv, şi să pui în loc, când pui, doar mall-uri, este orice, numai creaţie nu! Să distrugi sisteme publice, din sănătate, din educaţie, în speranţa tâmpă că forţele creatoare ale pieţei vor pune ceva mai bun în loc ţine de domeniul prostiei patologice!
Peste tot în lume pieţele, lăsate de capul lor, doar au distrus. Creaţia a venit din voinţa fermă a unor naţiuni, şi a unor indivizi, determinaţi să iasă din sărăcie şi subdezvoltare. Prin orice mijloace, şi adesea cu orice preţ. Piaţa este unul dintre mijloace, nu singurul. Creaţia, la nivelul naţiunilor, nu este un efort individual. Creaţia este un efort colectiv. Cum nu mai există efortul colectiv, în România nu se va trece niciodată de stadiul distrugerii. Creaţia nu mai urmează. Pentru că, fără un proiect naţional, care să dea creaţiei un sens şi o finalitate, tot ce avem sunt acte individuale de creaţie, fără impact asupra societăţii, în ansamblul său.
China este un caz care trebuie discutat din altă perspectivă, cea a ieşirii din dictatura de dezvoltare. Este nevoie de o schimbare în China, nici măcar chinezii nu contestă asta. Dar în niciun caz această schimbare nu va însemna distrugerea a ceea ce au creat până acum. Se vor schimba raporturile dintre stat şi piaţă, evident, dar economia chineză va rămâne una mixtă. Vor rămâne puternice elemente de planificare economică, asta este sigur, pentru că centralizarea scopurilor şi mijloacelor este încă necesară. Va creşte gradul de libertate politică, se va trece la pluripartidism. Dar în ritmul pe care şi-l doresc ei, nu alţii. În fond, ce dovadă mai mare de creativitate decât transformarea Chinei în ultimii treizeci de ani, care a făcut din ea cea de-a doua putere economică a lumii?
Asta e: România este victima aplicării mecanice a dogmelor capitalismului. Cu alte cuvinte, a unei grave lipse de creativitate, în materie de gândire politică, economică şi socială. De asta nu ne duce mintea dincolo de distrugere...
Şi încă ceva: naţiunile eşuează atunci când renunţă la stat, sau când îşi bat joc de el.
Şi încă ceva: naţiunile eşuează atunci când renunţă la stat, sau când îşi bat joc de el.
3 comentarii:
Îmi dau seama că este complet inutil să încerc să explic de ce afirmaţia dumneavoastră "pieţele, lăsate de capul lor, doar au distrus" este greşită din atât de multe puncte de vedere. Dar nu mă pot abţine să nu remarc că aţi înţeles exact pe dos ceea ce au vrut autorii cu acea carte, din care aţi pus un extras în acest post.
"Creaţia a venit din voinţa fermă a unor naţiuni, şi a unor indivizi, ". Întrebarea fundamentală care trebuie pusă şi la care trebuie răspuns înainte de a face orice alt comentariu este: "sunteţi dispus să renunţaţi la proprietatea dumneavoastră privată, respectiv libertate, de dragul unei voinţe ferme a unei naţiuni?"
"Prin orice mijloace, şi adesea cu orice preţ" asta au spus şi comuniştii când au omorât zeci de milioane de oameni de dragul unei idei măreţe. Pentru ei era mai important să ajungă la viitorul luminos de mâine, în care toţi eram egali, decât să observe măcelul pe care îl făceau azi. Cine stabileşte dacă un ţel este bun sau nu? Cine stabileşte dacă o anumită acţiune din partea statului are ca finalitate scoaterea "poporului" din sărăcie şi mizerie?
Piaţa, aşa cum abstract o definiţi dumneavoastră, este formată din indivizi. Voinţa pieţei înseamnă de fapt voinţa unor indivizi liberi. Indiferent cât de "rău" sau de "distructivă" este voinţa acestora, este singurul mod prin care oamenii pot coexista paşnic, deoarece pentru a putea să fie prezent pe o piaţă, un om trebuie să fie liber, să aibă proprietatea privată asigurată, deoarece niciun alt om, oricât de binevoitor ar fi, nu poate să ştie ce este mai important pentru un alt om.
La noi în România nu capitalismul şi pieţele sunt cele care au distrus, ci statul, prin reprezentanţii săi. Pentru a opri distrugerea nu trebuie să fie toate în administrarea statului, ci să fie în administrare privată.
Chiar dacă ceea ce fac privaţii vi se poate părea a fi distrugere, dacă asta este ceea ce vor oamenii, cine sunteţi dumneavoastră să ştiţi ce e mai bine pentru ei? Dacă oamenii cer mall-uri, atunci privaţii vin şi satisfac această cerere. În secunda în care oamenii o să realizeze că nu au nevoie de mall-uri, ci de uzine, atunci or să apară uzine. Dar dacă nu există cerere pentru aşa ceva, degeaba vine statul şi construieşte uzine pentru a le da oamenilor de lucru, o va face în pierdere şi din banii celor care chiar muncesc pe bune.
Ditrugerea statelor face parte din planul imperialistilor. Exemplul Romaniei este elocvent: un stat slab, care accepta orice, inclusiv instrainarea in conditii dezavantajoase a ultimelor resurse ale tarii. Intr-un stat puternic, acest lucru nu se intimpla. Vezi si contractul cu Chevron, unde Guvernul nici macar nu a informat autoritatile locale despre iminenta incepere a explotarii, cu efecte dezastruoase pentru mediu si calitatea vietii. Nesimtire la patrat!
Din pacate pentru el, Ungureanu va fi asociat cu acest proces de corporatizare a statului, care raspunde la apelul corporatiilor straine, fara sa tina cont de interesele romanilor.
geme romania de tarani prosti gen muad. ce porecla si-a ales! o descriere intreaga!
Trimiteți un comentariu