vineri, 27 aprilie 2012

Frica păzeşte bostănăria!



Pulimea Sa nu a mai apelat la imaginaţia sa distructivă, nu a mai inventat nicio coţcărie "constituţională", şi l-a însărcinat pe Victor Ponta cu formarea noului guvern. Frica păzeşte bostănăria! 

Sper că, măcar o dată în viaţa lui politică, traian băsescu să se comporte corect. Nu-i place Ponta, OK! Nici Ponta nu se topeşte de dragostea lui! Sper să se respecte, şi să-şi vadă fiecarea de treaba lui, iar treaba amândoura este servirea interesului naţional. 

Ei bine, iată temeiul unei coabitări fericite: servirea interesului naţional. Învăţaţi să apreciaţi, şi consumaţi fără moderaţie! 

Baftă, Ponta! Îţi ţin pumnii! Trebuie să reuşeşti!   

4 comentarii:

Karakas spunea...

"Scanteia Capitalismului", The Wall Street Journal, impreuna cu tentaculele sale imperiale de la NASDAQ, publica azi un articol despre cit de constrinsa e Romania de FMI si UE sa continue masurile de austeritate. De la UE nu mi-e clar cine impune, dar poate e vreo revelatie, si ar trebui sa stim si noi cine din UE ne chinuie?

Wall Streetul a creat o criza globala pe care acum incearca sa o foloseasca in propriul avantaj. De ce ar fi cei mai mari hoti ai lumii solidari cu aceste tari ajutindu-le cu stergerea datoriilor, cind pot sa le tina ocupate cu plata dobinzilor la imprumuturi pe citeva generatii? Din punctul de vedere al unui capitalist, solidaritatea nu are sens, ci exploatarea.

Si da, guvernele din aceste tari "colonii" ale corporatismului global cad ca mustele. Reteta e simpla: cind guvernele de dreapta care sustin masuri dure de austeritate sunt schimbate de guverne de centru-stinga, noile guverne au spatiu de manevra limitat tocmai de FMI si investitorii privati, caci sunt constrinse prin acorduri de imprumut. Daca austeritatea se mentine, nemultumirea populatiei continua, si se creaza un cerc vicios. Guvernantii noi trebuie sa explice cel putin populatiei daca aceste acorduri au fost greseli politice.

"Norocul" Romaniei ca nu este constrinsa de apartenenta la zona EUR. Deci are loc de intors cind e vorba de propria valuta prin tiparirea de bani, care produce inflatie, dar nu falimenteaza tara. Romania nu poate fi privita in acelasi mod ca Italia, Grecia, Portugalia sau Spania. As fi foarte atent acum cu intrarea in zona EUR.

http://www.nasdaq.com/article/romanian-government-becomes-latest-austerity-casualty-20120427-00693

Karakas spunea...

Ceea e insa cred ca scapa multora este ca Romania nu foloseste nimic din imprumuturile facute cu FMI, dar poate sa o faca (sunt "stand-by"). Dar, chiar daca nu folosim banii imprumutati, dobinda cred ca tot o platim. Asta cum se numeste?

Anonim spunea...

@ karakas se cheama deleveraging si toata lumea trece prin procesul asta.

Karakas spunea...

@Anonim, merci, si recunosc ca nu mi-a placut niciodata teoria economica. Dar citesc, si incerc sa fiu informat. Iata ce definitie am gasit pe WIKI pentru deleveraging:

"At macro-economic level, deleveraging of an economy refers to the simultaneous reduction of debt levels in multiple sectors, including both private sectors and government sector. It is usually measured by the decline of the total debt to nominal GDP ratio in national account. Deleveraging of an economy following a financial crisis has significant macro-economic implications and consequences."

Intrebarea este, de ce acceptam un sistem in care dezvoltarea se face anarhic, cu bule scurte de crestere (si leveraging) urmate de perioade severe de recesiune (deleveraging)? Un sistem in care citiva citiga si majoritatea pierde? Un sistem in care se mareste decalajul economic intre tarile dezvoltate si economiile emergente? Aud foarte multe opinii care spun "asta e, trebuie sa ne platim datoriile", dar plata datoriilor in perioade de criza peste care se suprapun potitici dure de austeritate, nu poate duce decit la si mai multa recesiune, cu efectele ei dramatice asupra oamenilor.

Practic acest sistem si-a atins limita, si trebuie schimbat, poate chiar cu unul planificat, si care sa tina cont de resusele limitate care ne-au ramas pe Terra. Pastrarea status-quo-ului nu va face decit sa ne aduca la limita suportabilitatii.