sâmbătă, 14 aprilie 2012

Unde a dispărut bucuria?

Iar soseşte "lumina sfântă" de la Ierusalim, iar vor fi transmisii în direct de la aeroport, cu nelipsitul Flutur fâlfâind în cadru la ineptele televiziuni de ştiri, care se cretinizează pe zi ce trece. M-am săturat de imbecilitatea asta, de reportaje care încearcă să ne inducă ideea că românii fac orice pentru a "sărbători" Paştele.

Am fost şi ieri, şi azi, după diverse cumpărături, şi, sincer, nu am găsit pic de înghesuială pe nicăieri. N-am stat la coadă nicăieri, cu o excepţie. Cam prin toate magazinele bate vânt de criză, sunt mai mulţi vânzători decât cumpărători. Poate nu m-am dus eu la ora la care ies de la slujbă sclavii de pe plantaţiile corporatiste.  Singurul loc unde am stat la coadă-civilizată-a fost Cofetăria Capşa. Şi asta pentru că a rămas singura din Bucureşti unde poţi cumpăra ceva care are gust de cozonac, de pască, de plăcintă cu brânză sau mere, nu de plastic sau de diverse chimicale. 

Sincer, ce m-a întristat este că n-am văzut pe faţa nimănui acea expresie care spune că se apropie o sărbătoare, că există un dram de fericire în asta. Am văzut figuri obosite, îngrijorate, posomorâte, am văzut gesturi mecanice, coşul ăla pe roţi părea să le fie mai degrabă un duşman. 

Nici în oraş nu simţi că se apropie o sărbătoare. De fapt, Bucureştii sunt pustii. Am făcut doar vreo opt minute de la Capşa până la Băneasa! Centrul este ocupat de haite de ţigani, cu puradeii din dotare, care se mută de colo-colo, pe unde sunt locuri de parcare goale. Doar că nu sunt maşini care să parcheze!

Unde a dispărut bucuria? Până şi în cele mai negre zile ale ceauşismului găseam puterea să ne bucurăm. Şi bucuria nu se măsura în cât reuşeam să băgăm în burdihan, ci în cât de solidari eram unii cu alţii. Ne bucuram că putean fi împreună, că ascultam muzica pe care o iubeam, că vorbeam despre cărţile sau spectacolele care ne plăceau, că respiram aerul curat al nopţii de Înviere. Nu era nimic religios în asta, doar fericirea de a fi împreună.

13 comentarii:

Karakas spunea...

E totusi bine ca putem sa fim impreuna in spatiul virtual, oriunde am fi pe glob. Si eu ma simt aproape de cum gindesti. Ma regasesc in majoritatea ideilor din comentariile/articolele tale.

E mare lucru ca inca putem sa fim liberi sa ne exprimam, desi stiu ca suntem cititi de tot felul de "cooperative", un alt fel de tovarasi care te insotesc, sa nu cumva sa dai prin araturi. Dar, asta-i de cind lumea. Faraonii au slujitori sa stie ce pune la cale gloata. Ei stiu bine ca o idee poate scapara intr-un foc de necontrolat.

Dar, revenind la cenusiul din Romania, pot sa-ti spun ca acest cenusiu cuprinde si lumea dezvoltata. In special pe tineri, care nu isi mai gasesc de lucru, chiar daca au o diploma universitara. Inainte isi gaseau de lucru temporar in timpul studiilor, sa mai poata plati din costul educatiei. Acum, aud de la parinti ca nu mai gasesc, nimeni nu mai angajeaza, sau angajeaza mult mai putini. La banci bonusurile anuale pentru angajati au scazut dramatic (50%), iar la anul nu se mai stie daca se mai dau. In fiecare an e din ce in ce mai rau pentru angajati, si crede-ma stiu ce vorbesc...Asa ca mult cenusiu peste tot. Dar, sigur, exista 1% care sunt fericiti si cu banii la ciorap. Probabil incearca sa ii ia cu ei pe lumea cealalta.

Eu iti urez si va urez Sarbatori Fericite. Pina la urma o schimbare tot va fi.

Constantin Gheorghe spunea...

Prietene, tu ai cunoscut şi normalitatea. Ştiu, unde eşti acum nu umblă câinii cu covrigi în coadă. Dar măcar nu este mizeria asta morală din România. Iar acolo încă există structuri de solidaritate, cetăţenii încă se mai opun măgăriilor celor puternici. Aici totul e mort.
Sigur, ceva se va schimba. Până atunci, sărbători fericite şi multă sănătate! Toate cele bune!

I satzic spunea...

Ceva se va schimba.
,,Precum în cer, aşa şi pe pământ ''

ddanilov spunea...

Va citesc cu mare interes si nu pot decat sa afirm ca am cunoscut un tip de genialitate:genialitatea bunului simt.Va doresc sa aveti sarbatori fericite!

Fluieratorul spunea...

Pai nu ne prea mai bucuram. Anul asta nici nu m-am dus acasa la Brasov, ca nu vreau sa ma vad nici cu ai mei, nici cu prieteni de pe acolo. Nu vreau sa mai aud nasoale, si nici nu vreau sa le mai spun, ca asta au devenit sarbatorile mai noi, prilej sa ne intilnim si sa ne plingem. Eu unul nu mai pot cu vaicareala romaneasca, nici a mea, nici a alor mei, nici a altora. I commiserate, but I really need a break. De-aia anul asta stam acasa de sarbatori, numai noi doi si pisica.

Karakas spunea...

@Fluieratorul, "Noi doi si pisica", ei uite un titlu de film :) Pentru descretirea fruntii, va aduc aminte de zicala "Fie painea cit de rea, tot mai bine-n tara mea" :))

Sarbatori Fericite!

Karakas spunea...

Constantin, ai dreptate, lumea este mai morala aici, oamenii sunt mai oameni. Nu stiu daca tine de bogatie, dezvoltare sau poate educatie.

Dar, ca o curiozitate, Romania ramine in singele emigrantului ca un spin in inima. Nu stiu cum sa descriu, dar poate cea mai apropiata metafora e ca iubita care tu crezi ca te asteapta in timp ce esti in armata (si probabil te insala cu altul :). Probabil insa mai realist e vorba de un fel de auto-eroticism, in sensul ca esti atasat de trecutul tau, de locurile unde ai pelegrinat, si de timpurile cind iubeai la tinerete. Insa imi aduc aminte si de mizeria morala cumplita, care inca mai exista...mult barbarism as spune (cind unii medici de exemplu refuza actul medical pina nu primesc plicul).

Cred ca filmul Cinema Paradiso este inca foarte actual pentru conditia de emigrant. Iar muzica lui Moricone este ca un elixir...Poate va aduceti aminte din film, cind Toto se intoarce in Italia dupa moartea lui Alfredo, si ii spune mamei ca, desi se astepta ca lucrurile sa fie altfel dupa atitia ani de trait in America, el simte ca nu s-a schimbat nimic...Fascinant film, de cite ori il vad mi se face pielea gaina la ultimele secvente cind vede pentru prima data pelicula lasata de Alfredo, cu toate scenele cu saruturi cenzurate de preotul orasului pe timpuri...

Constantin Gheorghe spunea...

Cu Cinema Paradiso m-ai atins la lingurică!

Fluieratorul spunea...

N-am fruntea incretita, doar constat lucruri. Deh, Giuseppe Tornatore...

ceghe vara spunea...

Daca v-ati saturat de imbecilii de la Tv, incercati:

http://livehd.tv/live.php time=1334426663.

Deocamdata e gratis.

ceghe vara spunea...

scuze, adresa corecta e:

http://livehd.tv/live.php

Corneliu Calotă spunea...

Paste Fericit, draga Costele.
cred ca, macar vreme de 2 zile, ar fi bine sa lasam departe de noi necazurile si gandurile negre... Pastele si Invierea sunt, la urma urmei, simboluri ale sperantei. asadar,iti propun tie, lui Karakas - ale carui comentarii le citesc mereu cu interes -, Flueratorului, celorlalti fideli ai blogului tau,tuturor care gandesc ca tine, va propun deci, sa luam o pauza si sa fim mai optimisti. pana marti, cand din nou... capul la fund!
tie, don' Costel, si tuturor celor care gandesc ca tine: Hristos a Inviat!

Dragos Bora spunea...

"Până şi în cele mai negre zile ale ceauşismului găseam puterea să ne bucurăm. ... ... ... "

Atunci aveam spernta ca se va termina si va urma ceva bun. Acum... :(