Azi l-am pomenit, după 40 de zile de la moarte, pe tatăl meu. Am fost, rude şi prieteni, la cimitir. Un cimitir atât de plin de oameni, cum n-am văzut până acum. E drept, a fost o zi foarte frumoasă. Oamenii au venit, au curăţat mormintele(deşi foarte puţine sunt neîngrijite), au adus flori, au împărţit colivă şi pachete cu mâncare. Atmosferă foarte civilizată, dacă reuşeşti să faci abstracţie de cerşetori, unii beţi-pulbere, cu copii, foarte agresivi, care nu respectă pe nimeni şi nimic.
Numărul mare de oameni i-a luat prin surprindere şi pe preoţi, care au făcut un adevărat tur de forţă. Oricum au dat clasă celui care citeşte pe repede înainte recomandările privitoare la medicamentele vândute fără reţetă! Sigur, oamenii sunt nemulţumiţi de superficialitatea slujbei de la mormânt, dar dacă astea sunt condiţiile, n-ai ce-i face.
A fost Sâmbăta Morţilor. Sincer, nu ştiu ce reprezintă, ştiu doar că este o zi în care oamenii îşi pomenesc rudele moarte, le cinstesc memoria, îşi aduc aminte de ei. Face bine la memorie, şi la suflet, fie de crezi, fie de nu crezi în Dumnezeu. Azi a fost mai mult despre oameni, şi mai puţin despre Dumnezeu. E bine aşa.
2 comentarii:
Dumnezeu sa il odihneasca!
Dumezeu sa-l odihneasca.
Totdeauna de simbata mortilor cimitirele sint pline ochi. Sint citeva sute de colive si citeva zeci de mii de pomeniti in fiecare biserica.
Numai citirea pomelnicelor dureaza 3-4 ore.
Simbata aceasta nu am fost.Nu am aflat la timp si aveam un program de la care nu puetam lipsi.
Trimiteți un comentariu